Telefon: 0723 370 540

 Peregrin în Centrul Lumii - Vasile Andru

Peregrin în Centrul Lumii - Vasile Andru

26,00 RON 29,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
"Din latinescul peregrinus, au rezultat două cuvinte: pelerin şi peregrin. Sinonime, dar numai parţial. Ambele spun mult mai mult decât călătorie fie ea şi culturală, sapienţială.   M-am aflat, pe rând, în ambele situaţii: de pelerin, de peregrin. Ad...
Cu TVA: 26,00 RON
Cod produs: carte

"Din latinescul peregrinus, au rezultat două cuvinte: pelerin şi peregrin. Sinonime, dar numai parţial. Ambele spun mult mai mult decât călătorie fie ea şi culturală, sapienţială.
   M-am aflat, pe rând, în ambele situaţii: de pelerin, de peregrin. Adică am fost şi străinul, am fost şi la sfârşitul înstrăinării." (Vasile Andru)

Editura: Herald

Autor: Vasile Andru

Format: 13x20 cm.

Număr de pagini: 208

Greutate: 195 gr.

Anul apariției: 2016

ISBN: 978-973-111-614-3


Peregrinatio, o meditaţie în mişcare ... 5

   Partea I: Pe orbita noetică a Pământului

Umbra Monseniorului Ghika la Tokyo ... 13
La Nagasaki: oraşul creştin, oraşul zen ... 21
În India, ca într-o patrie alternativă ... 28
Apostatul bizantin şi "Apostatul" indian ... 43
Primire la S.S. Dalai Lama, în Micul Tibet ... 52
O zi-lumină pe colina Guadalupe ... 58
Ispite şi învăţăminte în Mexic ... 66
În Flandra, la Marguerite Yourcenar ... 71
O victorie la turci ... 77

   Partea a II-a: Alte tari din soartă

Paştele roşu la Moscova ... 89
Revoluţia si Crăciunul la Roma ... 109
Duminici fără draci în Polinezia ... 116
Noi atentate la Sarajevo ... 123
Paris, un loc bun de exil ... 133

   Partea a III-a: Povestind suflet românesc predispus la globalizare

Lauda limbii române, la Melbourne ... 153
Cele 7 păcate capitale la emigrantul român ... 167
Canada melancoliei noastre ... 180
Viză pe 20 de ani pentru America ... 194

  Dealul Calvarului

   În fiecare dimineaţă a şederii la Nagasaki, am urcat ritual Dealul Nishizaka ("al Calvarului", îi spun eu), unde se află martyrikonul, pe locul unde au fost crucificaţi 26 de creştini (6 europeni şi 20 japonezi) la 6 februarie 1597. Zidul martirilor îi înfăţişează pe toţi 26, basorelief. Au fost canonizaţi de Vatican la 1862. Între ei, Paul Miki, preot harismatic japonez care la data răstignirii avea 33 de ani şi a suportat exemplar martiriul, transfigurat de comuniunea cu Mântuitorul. Dar şi trei copii japonezi creştinaţi care, pe cruce, au cântat psalmul "Lăudate pueri Dominum".

   Cum să converteşti un misionar

   Pe Dealul Nishizaka se află şi o mănăstire nouă care, arhitectonic, imită stilul catedralei "Sagrada Familia".
   Aici stau de vorbă cu profesorul şi misionarul Jose Aguilar. Este de origine mexican. Se află în Japonia de peste cinci decenii. Este printre cei care au fondat, în 1962, "Muzeul celor 26 de martiri" la Nagasaki. A fost profesor la Facultatea de Teologie, acum s-a retras.
   Părintele Aguilar îmi mărturiseşte drama vieţii sale: n-a reuşit să convertească alţi japonezi, în toţi aceşti 50 de ani de misionariat! Iar în districtul Nagasaki-Go sunt astăzi circa 40000 de creştini, tot atâţia cât pe vremea lui Francisc Xavier! Stagnare totală ... timp de patru secole! N-a reuşit să facă noi convertiri, nu pentru că-i lipseşte vocaţia misionară, ci, zice, "pentru că japonezii nu se mai convertesc la creştinism!"
   Îi răspund: Japonezii nu se mai convertesc la nimic. Dar, vedeţi, ei ţin sărbătorile creştine, ei sărbătoresc Crăciunul! Ei au o religiozitate fără parohie, fără instituţie! Nu se convertesc la creştinism, dar au deschideri creştine şi un profil moral perfect creştin. Au o dimensiune religioasă reală, nu mimată. Vedeţi, noi, occidentalii, deprindem creştinismul prin imitatio, la nesfârşit, şi tot imperfecţi murim. Iar ei l-au interiorizat la scară naţională! Smerenie - această virtute maximă - eu n-am văzut decât la orientali. E drept, însă, că şi cei "gata mântuiţi" au nevoie de creştinism, ca să nu decadă. Că nu se ştie ce va fi cu generaţia următoare ...
   Mă întreb dacă pentru o relansare creştină n-ar fi eficient să le propunem practica isihastă: mai ales că japonezii au aderenţă la practică, nu la teologhisiri. Ei urmează repede o practică mentală! Ei preiau tot, experimentează tot. Optimizează tot.
   "Da, confirmă Aguilar. Ei sunt extraordinar de dotaţi pentru exerciţiile spirituale ale lui Loyola! Studenţii de la Teologie mănâncă Loyola pe pâine!"

 Viză pe 20 de ani pentru America

   America, un fost paradis


   Când mă întâlnesc la New York cu emigranţii români, le reamintesc că ei trăiesc într-un fost paradis, care, privit de departe, sau jinduit de departe, şi azi mai are croială de paradis. Trăind acolo, ei au tendinţa să uite asta, căci mitul, servit zilnic la masă, devine supa cotidiană... devine rostogolire zilnică spre neant. înţeleptul se opreşte din "rostogolire" de patru ori pe zi (trei minute) şi ia cunoştinţă de puţinul real din multa iluzie. Da, le reamintesc că ei trăiesc într-un fost paradis, căci ei uită asta, luaţi cu o mie de treburi.
   Când vii de departe în America, vezi că totul acolo este diferit, e ridicat la putere, este intens. Şi cerul e altfel, şi apusurile de soare sunt altfel la New York, au o notă de ireal; şi ai acel sentiment de "ca si cum ar fi". Îţi vine să zici că Dumnezeu a făcut un experiment special cu omenirea acolo. Şi totul în viteză.
   Imperiul american s-a făcut cu aceeaşi viteză cu care s-a făcut imperiul lui Alexandru Macedon (alt experiment meta-uman); şi apoi acest imperiu american s-a legiuit, s-a gospodărit la perfecţie precum imperiul roman. Asta-i paradigma. Şi totul în mare viteză!
   Viteza este legea acestei civilizaţii: viteza tinereţii sau poate a presimţirii că sfârşitul e pe aproape (testamentul lui Kennedy începea cu cuvintele: "ţinând cont de nesiguranţa vieţii").
   Dar ea a fost si rămâne un mit, adică un real ridicat la putere. O zare la apus. Mulţi români s-au salvat fugind de sărăcie, de Franz Iosif, de comunism, în America. Apoi după ce pericolul de a trăi în România a trecut, apare alt motiv al fugii: a scăpa de frustrările Europei, de bătrâneţea Europei. Europa e bătrână, respiră greu... e astmatică...

   Trei urgenţe: Supravieţuire, tămăduire, realizare

   Generaţiile de emigranţi se clădesc, aşadar, pe aceste trei etaje de motive sau de urgenţe:
   (1) supravieţuirea, pentru cei vânaţi politic de pe vremea când istoria noastră era o cruntă vânătoare politică; (2) tămăduirea, pentru marii frustraţi şi marii nevrozaţi ai sistemelor psihogene; (3) realizarea, pentru adepţii utopiilor, sau pentru robii utopiilor noi sau ereditare (căci, genetic, o treime din omenire este sortită utopiei). Democraţie înseamnă: "se dă liber la utopie".
   Pentru generaţia tânără, pariul este Q.I.-ul.
   Vii aici să-ţi iei ce ti se cuvine...

   Migraţia creierelor şi a stomacurilor

   Uneori sunt uluit cum Vestul sălbatic scoate superlative din noi! Aud că recent o fetiţă de 14 ani, elevă la Bucureşti, a fost aleasă în Comitetul Internaţional al Copiilor (care are 13 membri), după nişte probe...


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun