Telefon: 0723 370 540

 Psihologia Ezotericului  - Osho

Psihologia Ezotericului - Osho

27,00 RON 29,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Conţinând transcrierea conferinţelor ţinute de el la începutul anilor`70 în faţa unui grup destul de mic de discipoli, cartea începe să vorbeacă despre psihologie exact de acolo de unde a ajuns cu descoperirile ştiinţa occidentală a psihologiei. Aici...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

Conţinând transcrierea conferinţelor ţinute de el la începutul anilor`70 în faţa unui grup destul de mic de discipoli, cartea începe să vorbeacă despre psihologie exact de acolo de unde a ajuns cu descoperirile ştiinţa occidentală a psihologiei. Aici apar pentru prima oară tradiţionalele expresii: „Sexul, iubirea rugăciunea: trei paşi către divin″ ori „Saltul în gol: misterul meditaţiei″. Osho ne spune încă de la început că procesul natural şi automat al evoluţiei se sfârşeşte odată cu omul. Omul este ultimul produs al evoluţiei inconştiente. Odată cu el începe evoluţia conştientă. Vestea bună este că fiinţa umană poate evolua din punct de vedere spiritual, vestea proastă este că suntem resposabili pentru evoluţia nostră şi fiecare alegere pe care o facem (chiar şi alegerea de a nu alege nimic) ne apropie sau ne îndepărteaza de idealul spiritual către care aspirăm.


Editura: Mix

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini: 228

Greutate:257 gr.

Anul apariției: 2010

ISBN: 978-973-8471-85-6

 Revoluţia, în sensul pe care-l dau eu acum termenului, înseamnă un efort conştient, individual, îndreptat către evoluţie. înseamnă efortul de a atinge culmea responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil de evoluţia ta. De obicei omul încearcă să evite responsabilitatea propriei evoluţii, să scape de responsabilitatea pe care o aduce libertatea de a alege. Există o mare frică de libertate. Atunci când eşti sclav, responsabilitatea pentru viaţa ta nu-ţi revine niciodată ţie; altcineva e cel responsabil. Aşa că, într-un fel, sclavia e foarte confortabilă. Nu ai povara responsabilităţii. Din punctul acesta de vedere, sclavia este o libertate: eliberarea de alegerea conştientă.
   Din momentul în care devii cu totul liber va trebui să faci alegeri proprii. Nu te mai obligă nimeni să faci ceva anume; ai în faţă toate alternativele. Atunci începe lupta cu mintea. Şi în felul acesta ajunge să-ţi fie frică de libertate.
   în parte, atracţia pe care o exercită ideologii de genul comunismului şi fascismului vine din faptul că ele oferă oamenilor posibilitatea de a nu-şi asuma libertatea individuală, de â se sustrage responsabilităţii individuale. Povara responsabilităţii îi e luată individului, cea responsabilă fiind acum societatea. Dacă ceva nu merge bine poţi să arăţi cu degetul statul, organizaţia. Omul nu mai e decât parte componentă a structurii colective. Dar anulând libertatea individuală, fascismul şi comunismul anulează şi posibilitatea evoluţiei omeneşti. Este un regres, dat fiind că nu mai avem acces la posibilitatea măreaţă pe care o oferă revoluţia: aceea a transformării totale a fiinţelor omeneşti. Când dăm înapoi în felul acesta, distrugem posibilitatea de a ajunge la realizarea ultimă. Regresăm, redevenim asemenea animalelor.
   Din punctul meu de vedere, evoluţia poate continua doar ca rezultat al asumării responsabilităţii individuale. Eşti singurul responsabil pentru tine! Responsabilitatea aceasta este o mare binecuvântare, deşi în aparenţă e tocmai invers. Odată cu responsabilitatea individuală vine şi efortul care în ultimă instanţă conduce la conştiinţa neutră1.
   Pentru noi a luat sfârşit vechiul tipar al evoluţiei inconştiente. Te poţi întoarce la el, dar nu poţi rămâne în el.

Dacă devii un întreg în interior, un cerc - complet, suficient, fără nicio linie care să o ia spre exterior, nimic care să se îndrepte spre cineva din afară, un cerc lăuntric perfect - atunci începe să înflorească în tine ceva şi aceea e iubirea. Atunci oricine vine aproape de tine va primi iubirea ta. Nu e ceva ce faci tu. însăşi fiinţa ta, prezenţa ta e iubire. Iubirea curge prin tine.
   Dacă întrebi o astfel de persoană: "Mă iubeşti?", ea va fi într-o postură foarte dificilă. Nu va putea să spună: "Te iubesc", fiindcă ea nu face nimic în această privinţă. Nu e ea "autoarea" iubirii faţă de tine. Nu poate spune nici: "Nu te iubesc", fiindcă iubeşte. în realitate, ea este iubire.
   Iubirea aceasta vine numai împreună cu libertatea despre care am vorbit. Deci libertatea e ceea ce simţi tu, iar iubirea e ceea ce simt ceilalţi în privinţa ta. Când în interior are loc meditaţia, ceea ce simţi tu este libertatea - simţi că eşti liber, complet liber. Nimeni altcineva în afară de tine nu va mai putea să simtă libertatea aceasta din interiorul tău, fiindcă e ceva foarte lăuntric. Cum ar putea s-o simtă altcineva? Libertatea ta nu poate fi simţită de alţii.
   Uneori comportamentul tău le poate da bătăi de cap celorlalţi. Dar ei nu vor reuşi să-şi dea seama ce s-a întâmplat în tine. Şi într-un fel vei deveni dificil pentru ei, vei deveni o pacoste, pentru că nu vei fi previzibil. Nu se va mai şti nimic în ceea ce te priveşte: cum vei proceda, ce vei spune, ce se va întâmpla în momentul următor. Nimeni nu poate şti. Atunci prezenţa ta devine incomodă pentru toţi ceilalţi. Numai aşa îţi pot simţi ei libertatea - ca pe ceva incomod. Nu se mai simt niciodată în largul lor în preajma ta. Doar aşa te pot percepe - ca fiind incomod - deoarece eşti în stare de orice, nu eşti mort.
   Ei n-au cum să-ţi simtă libertatea. Aceasta nu le e cunoscută, deci cum ar putea-o recunoaşte? N-au fost niciodată în căutarea ei, nu i-a interesat niciodată. Sunt într-o sclavie atât de mare, încât nici nu-şi pot imagina ce e libertatea. Stau dintotdeauna în cuşti, nu ştiu nimic despre cerul liber, aşa că chiar de le vorbeşti despre cerul liber, mesajul tău nu va ajunge la ei, comunicarea nu e posibilă.
   Dar iubirea ta o pot simţi, fiindcă iubirea e ceea ce cer ei dintotdeauna. Chiar şi în cuşcă, ei tot iubirea o caută, chiar şi în robie. De fapt, toată această sclavie au creat-o din cauză că au vrut să primească iubire. S-au legat de oameni, s-au legat de lucruri - tocmai pentru că voiau iubire.
   Deci ori de câte ori cineva e liber, ceilalţi îi vor simţi iubirea. Dar iubirea sa va fi simţită ca o compasiune, nu ca iubire, fiindcă în ea nu va exista niciun fel de exaltare. Va fi o lumină foarte difuză - fără nimic arzător, lipsită chiar de căldură. Dacă am putea formula în termeni de "iubire rece", expresia ar fi foarte semnificativă.
   Nu poţi să spui că iubirea lui Buddha e caldă - nu poţi să spui aşa ceva. E răcoroasă. Nu există în ea nicio emoţie. Ea există şi-atât. E fără nicio emoţie, căci emoţia vine şi trece, nu poate fi constantă. Dacă în iubirea lui Buddha ar fi exaltare, atunci Buddha ar trebui să şi urască după aceea. Nu va mai fi exaltare, nu vor mai fi piscuri, căci altminteri ar urma văile. El nu e nici pisc, nici vale; e o câmpie. Iubirea sa e răcoroasă, de aceea o vei simţi ca o compasiune - karuna.
   Aici e dificultatea. Libertatea nu poate fi simţită din afară; numai iubirea poate fi simţită, şi aceea în chip de compasiune. Acesta a fost unul dintre fenomenele cele mai dificile din istoria omenirii, din cauză că libertatea acestor oameni stânjeneşte, iar iubirea lor e simţită ca o compasiune - aşa că societatea umană e întotdeauna împărţită în ceea ce-i priveşte pe oamenii aceştia.
   Un Christos: unii au simţit doar deranjul pe care l-a provocat - iar aceştia sunt oamenii căpătuiţi, fiindcă ei n-au nevoie de niciun fel de compasiune. Aceştia sunt oamenii căpătuiţi, care cred că au tot ce le trebuie - iubire, sănătate, bogăţie, respect. Aşa că atunci când apare Christos, "avuţii" vor fi împotriva lui fiindcă el le va produce numai deranj, iar "neavuţii" vor fi de partea lui, fiindcă ei îi vor simţi compasiunea. Ei au nevoi de iubire. Nimeni nu i-a iubit; omul acesta îi iubeşte. Nu-l vor percepe ca fiind incomod, fiindcă ei n-au nimic care să le fie deranjat - n-au nimic de pierdut.
   Aşa se face că atunci când un om ca acesta moare, toată lumea îi simte compasiunea, fiindcă acum nu-i mai incomodează nimic. Chiar şi cei căpătuiţi, conformiştii se vor simţi în largul lor. I se vor închina.


1. Revoluţia interioară ... 7

2. Misterul meditaţiei ... 17

3. Sex, iubire şi rugăciune: trei paşi către divin ... 33

4. Kundalini Yoga: întoarcerea la rădăcini ... 45

5. Jocurile ezoterice: un obstacol în calea creşterii ... 67

6. Psihologia viselor ... 81

7. Transcenderea celor şapte corpuri ... 97

8. A deveni şi a fi ... 125

9. Amăgirea cunoaşterii ... 143

10. Adevăr, bunătate, frumuseţe: ferestre către divin ... 161

11. Puneţi întrebări adecvate ... 177

12. Echilibrul dintre raţional şi iraţional ... 197

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun