Telefon: 0723 370 540

Adevăratul Înţelept • discuţii despre Hasidism - Osho

Adevăratul Înţelept • discuţii despre Hasidism - Osho

22,00 RON 25,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
În această carte Osho ne duce în lumea uimitoare a hasidismului.   Poveştile clasice hasidice, compilate de către filozoful evreu Martin Buber, sunt readuse la viaţă acum, în toată puritatea lor, prin intermediul lui Osho.   Aceste poveşti, mai degra...
Cu TVA: 22,00 RON
Cod produs: carte

În această carte Osho ne duce în lumea uimitoare a hasidismului.
   Poveştile clasice hasidice, compilate de către filozoful evreu Martin Buber, sunt readuse la viaţă acum, în toată puritatea lor, prin intermediul lui Osho.
   Aceste poveşti, mai degrabă povestioare, au o aromă aparte. Este ceva diferit de Zen şi, de asemenea, diferit de sufism. Este vorba despre iubirile, râsetele, dansurile hasidice. În această religie nu este vorba despre celibat, ci despre creaţie.
   Cartea este plină de poveşti pline de înţelepciune, înţelepciunea unei inimi pline de iubire, ca şi anecdotele şi glumele lui Osho, care spune de fiecare dată că aceste glume nu sunt glume obişnuite:
   Eu nu le spun doar pentru a te face să râzi. Nu, acestea nu sunt simple glume. Acestea sunt indicii. Tu nu ar trebui să râzi şi să le uiţi imediat, ele ar trebui să facă parte din întreg procesul de înţelegere.


Editura: Mix

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini:256

Greutate: 250 gr.

Anul apariției: 2012

ISBN: 978-606-8460-12-3

Nota editorului ... 7

1. Să păşeşti în propria lumină ... 9
2. Un nor de pură beatitudine ... 31
3. Ultima stea de dimineaţă ... 57
4. Triunghiul fiinţei ... 81
5. Meditaţia întruchipată ... 107
6. Condiţia de buddha: Nu doar pentru cei aleşi ... 127
7. Lumina din spatele ferestrei ... 155
8. Adormiţi adânc şi sforăind ... 175
9. Prezenţa pură ... 197
10. Compasiunea unui singur om ... 225

Despre autor ... 250

Deci a fi sănătos înseamnă a fi acolo unde se întâlnesc contrariile, care nu se mai opun una alteia, ci sunt complementare.
   O persoană sănătoasă este un întreg: când vrea să meargă în interior, acolo merge - nu apare niciun obstacol. Nu simte nevoia să se exteriorizeze. La fel se întâmplă şi invers. Dacă sunteţi introvertiţi compulsivi şi atunci când mergeţi în exterior daţi peste obstacole interioare - trebuie să luptaţi, nu puteţi curge, trebuie să forţaţi - atunci sutneţi bolnavi. O persoană sănătoasă, o fiinţă sănătoasă, o energie sănătoasă este mereu gata să se ducă oriunde. Nu este nevoită să meargă undeva anume.
   O energie sănătoasă este o energie care curge. Mergeţi la piaţă, vă duceţi afară; nimeni din interior nu vă condamnă, „Să mergi în exterior este lumesc, materialist." Nimeni nu condamnă. Când mergeţi la templu mergeţi spre interior; nimeni nu vă condamnă, „Să mergi în interior este morbid. Asta fac cei proşti, nelumeşti, simpli. Aşa vei pierde totul pentru că bogăţiile sunt în exterior - şi ce ai de gând să faci când închizi ochii şi îţi observi buricul? începi să devii prost."
   în Occident când vor să condamne esticii îi numesc „observatori de buric" sau „mâncători de lotus." O persoană nu poate trăi mâncând doar lotuşi - oameni nebuni. Şi când esticii vor să condamne Vestul, spun despre ei că sunt „orientaţi spre bani, materialişti, lumeşti." Dar ambele tipuri de psihologie sunt bolnave şi morbide. încă nu s-a născut o psihologie adevărată: o psihologie a întregii persoane - o psihologie a curgerii, fără obligaţii, fără obsesii.
   Un om ar trebui să fie la fel de capabil să iasă şi să intre pe cât sunteţi voi de capabili să ieşiţi din casă şi să intraţi înăuntru. Atunci când vremea este frumoasă ieşiţi, staţi în grădină sub un copac. Apoi soarele urcă pe cer şi e prea cald, căutaţi adăpost, intraţi înăuntru. Ziua ieşiţi, noaptea intraţi. E nevoie de un echilibru profund şi ca să ajungeţi la un echilibru profund nu ar trebui să luaţi opusurile ca opusuri - ele nu sunt aşa. Sunt complementare - yin şi yang, bărbat şi femeie, zi şi noapte, vară şi iarnă, sansar şi nirvana.
   Ţineţi minte, eu pun întregul accent pe întâlnirea opuşilor. Atunci nu sunteţi legaţi, atunci nu aveţi limitări. Atunci sunteţi nelimitaţi, nu aveţi hotare. Şi tot aşa pune accentul şi hasidismul.
   Un înţelept hasidic este la fel de lumesc ca oricine altcineva şi un înţelept hasidic este la fel de nelumesc ca oricine altcineva. El trăieşte în lume, dar nu face parte din ea; umblă în lume, rămâne neatins de ea - el este dincolo. Aceasta este adevărata religie.
   Religia pe care o numiţi voi religie nu este religia adevărată. Este doar în opoziţie cu lumea. Este o alegere. De aceea dacă alegeţi acel tip de religie vă puteţi schimba, dar în mod fundamental veţi rămâne la fel. Schimbarea va fi doar la suprafaţă. Schimbarea va fi ca atunci când treceţi de la o închisoare la alta. Una din închisori este pe această parte a drumului, a doua este pe cealaltă parte a drumului. Trăiţi într-o închisoare şi vă gândiţi la cealaltă închisoare de parcă acolo ar fi libertatea. Ea se opune acesteia, lucrurile sunt altfel acolo, dar tot sunteţi închişi.
   între aceste două închisori există drumul deschis - calea norilor albi. Exact în mijloc, între două opusuri, se află calea. Pentru mine, extrovertitul este morbid, iar introvertitul este şi el morbid. Când nu sunteţi nici una, nici alta sunteţi sănătoşi.
   Ţineţi minte cuvântul a curge. Cu cât curge mai multă energie, cu atât sunteţi mai sănătoşi. Puteţi atinge cel mai înalt vârf şi puteţi coborî până în cea mai joasă lume şi nu e nicio problemă. Puteţi medita şi puteţi iubi. Meditaţia este un drum în interior, iubirea este un drum în exterior. Meditaţia înseamnă a atinge propria fiinţă, iubirea înseamnă a atinge... e un efort de a atinge fiinţa celuilalt.
   Sunt religii care spun că dacă meditezi nu poţi iubi. Sunt religii care spun că dacă iubeşti, cum poţi medita?
   Creştinismul este o religie extravertită. Accentul cade pe slujirea celorlalţi - iubire, compasiune. Accentul nu e pe meditaţie, pentru că dacă meditaţi pare că sunteţi egoişti. Când lumea suferă atât de mult - oamenii sunt flămânzi, bolnavi, pe moarte - voi meditaţi? Situaţia pare atât de crudă.

..........

 Se pare că nu sunt nici complet în lume, nu sunt nici martorul de pe deal. Cum pot fi într-un singur loc? Mă simt de parcă sunt prins la mijloc în tot ceea ce fac.

   Atunci exact acolo ar trebui să fii. Voi vă creaţi tot felul de probleme.
   Oriunde sunteţi, fiţi acolo. Nu e necesar să fiţi martorul de pe deal. Nu ar trebui să fie niciun „ar trebui." Când în viaţa voastră intră „ar trebui," sunteţi deja otrăviţi. Nu ar trebui să fie niciun scop. Nu ar trebui să fie niciun bine şi rău. Acela e singurul păcat: a gândi în termeni de diviziune, în valori, în condamnări, în aprecieri.
   Oriunde sunteţi, nimic nu e greşit. între martorul de pe deal şi omul lumesc, exact acolo ar trebui să fiţi. Şi eu spun, oriunde sunteţi, dacă puteţi accepta că sunteţi acolo, imediat, atunci şi acolo, aţi devenit martorul de pe deal. Chiar şi în iad, dacă puteţi să acceptaţi, iadul dispare - pentru că iadul poate rămâne doar atunci când îl respingeţi. Iadul dispare şi apare raiul. Orice acceptaţi devine rai şi orice respingeţi devine iad.
   Se spune că un sfânt nu poate fi trimis în iad pentru că el cunoaşte alchimia - ştie cum să-1 transforme. Aţi auzit că păcătoşii merg în iad şi sfinţii în rai, dar aţi auzit greşit. Este exact invers. Oriunde merg păcătoşii, ei îşi creează iadul şi oriunde merg sfinţii apare raiul. Sfinţii nu sunt trimişi în rai - nu e nimeni care să trimită, nu e nimeni care să se ocupe de toate astea, nu e nimeni - dar oriunde merg, aşa se întâmplă: ei îşi creează raiul, ei îşi duc raiul cu ei, în ei. Şi păcătoşii? îi trimiţi în rai, ei creează iad; nu pot face altfel.
   Deci care e definiţia unui sfânt, sau a unui păcătos?
   Definiţia mea este: un sfânt este o persoană care a ajuns să cunoască secretul alchimic al transformării a orice în rai, iar un păcătos este o persoană care nu ştie secretul transformării lucrurilor în existenţe frumoase. Mai degrabă invers, face lucrurile urâte. Orice sunteţi se va reflecta în jurul vostru, aşa că nu încercaţi să fiţi altceva şi nu încercaţi să fiţi altundeva.
   Aceasta este boala numită om: încercarea continuă de a deveni cineva, de a fi undeva. Respingeţi întotdeauna ceea ce e şi vreţi mereu ceea ce nu e - aceasta este boala numită om.
   Fiţi atenţi! O vedeţi?
   Este uşor de văzut. Nu teoretizez despre ea, nu sunt un teoretician. Doar indic un simplu fapt, că dacă trăiţi în acest moment oriunde sunteţi şi uitaţi de viitor - de scopuri, de ideea de a deveni altceva - imediat întreaga lume din jurul vostru se transformă. Deveniţi o forţă transformatoare.
   Acceptarea - acceptarea profundă, totală - este miezul religiei.
   A vrea să devină B, B vrea să devină C; atunci e creată febra devenirii. Şi voi nu sunteţi o devenire, sunteţi o fiinţă. Sunteţi deja ceea ce puteţi fi; orice aţi putea fi vreodată, deja sunteţi. Nu se mai poate face nimic cu voi. Sunteţi un produs finit.
   Acesta este sensul poveştii care spune că Dumnezeu a creat lumea, din punctul meu de vedere: când ceva perfect creează, creaţia e perfectă. Atunci când Dumnezeu creează, cum puteţi voi să îmbunătăţiţi ceva? Gândiţi-vă la întreaga absurditate, întreaga idee e absurdă. Voi încercaţi să-l îmbunătăţiţi pe Dumnezeu. Voi nu puteţi îmbunătăţi. Puteţi doar să vă simţiţi prost, atât, şi puteţi suferi inutil. Şi veţi suferi de boli care există doar în imaginaţia voastră şi nicăieri altundeva.
   „Dumnezeu creează" înseamnă că din perfecţiune răsare perfecţiunea. Voi sunteţi perfecţi! Nu e nevoie de nimic altceva.



Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun