Telefon: 0723 370 540

Alchimia Yoga • comentarii asupra Sutrelor Yoga ale lui Patanjali - Osho

Alchimia Yoga • comentarii asupra Sutrelor Yoga ale lui Patanjali - Osho

22,00 RON 24,09 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Ce vrea Patanjali să spună prin studiul sinelui este acelaşi lucru pe care vrea Gurdjief să-l spună prin amintire de sine, sau ce înţelegea Buddha prin atenţie corectă, sau ce înţelegea Iisus prin a deveni mai treaz, sau ce vrea Krishnamurti să spun...
Cu TVA: 22,00 RON
Cod produs: carte

 Ce vrea Patanjali să spună prin studiul sinelui este acelaşi lucru pe care vrea Gurdjief să-l spună prin amintire de sine, sau ce înţelegea Buddha prin atenţie corectă, sau ce înţelegea Iisus prin a deveni mai treaz, sau ce vrea Krishnamurti să spună când zice să lui conştienţi.
   Viaţa are sens, dar nu are niciun scop! Este un sens lipsit de scop, ca un cântec, ca un dans - ca o floare; înfloreşte fără niciun motiv şi nu înfloreşte pentru nimeni în mod deosebit. Chiar dacă nimeni nu trece pe drum, floarea va înflori, parfumul se va răspândi în vânt. Chiar dacă nimeni nu vine vreodată să o miroasă, este ireievant. Chiar înflorirea este sensul, nu are vreun scop anume.


Editura: Mix

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini:274

Greutate: 280 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-8460-35-2

 Chinuirea corpului nu este o cale. Chinul este violent. Indiferent dacă îi chinui pe alţii sau vă chinuiţi pe voi, e vorba tot de violenţă, iar violenţa nu poate fi niciodată religioasă. Care este diferenţa dintre a chinui corpul altcuiva şi a vă chinui propriul corp? Care este diferenţa? Corpul este "celălalt". Până şi corpul vostru este tot celălalt. Corpul vostru este puţin mai aproape şi corpul celuilalt este puţin mai departe, asta este tot. Deoarece al vostru vă este mai aproape, aveţi mai multe şanse ca el să devină victima violenţei voastre; puteţi să-l chinuiţi. Şi timp de mii de ani oamenii şi-au torturat corpurile în ideea greşită că aceasta este calea către Dumnezeu.
   în primul rând, de ce v-a dat Dumnezeu un corp? Nu v-a dat instrumente prin care să vă chinuiţi corpul. Mai degrabă a făcut invers: v-a dăruit receptivitate, sensibilitate, simţuri: ca să vă bucuraţi de el, nu să-l chinuiţi. V-a făcut atât de sensibili pentru că prin sensibilitate vă creşte conştienta. Dacă vă chinuiţi corpul veţi deveni din ce în ce mai insensibili. Dacă vă întindeţi pe un pat de ghimpi, până la urmă veţi deveni insensibili. Corpul va trebui să devină insensibil, pentru că altfel cum aţi putea să toleraţi ghimpii de fiecare dată? într-un fel, corpul vostru va muri, îşi va pierde sensibilitatea. Dacă staţi încontinuu sub soarele fierbinte, corpul se va apăra devenind insensibil. Dacă staţi dezbrăcaţi în Himalaya când ninge şi toţi munţii sunt acoperiţi cu zăpadă, până la urmă corpul îşi va pierde sensibilitatea la frig. Va deveni un corp mort.
   Şi cu un corp mort, cum aţi putea să simţiţi binecuvântările existenţei? Cum aţi putea să simţiţi ploaia constantă de binecuvântări care se petrec în fiecare clipă? Existenţa continuă să reverse milioane de binecuvântări asupra voastră; voi nu puteţi nici măcar să le număraţi. De fapt, aveţi nevoie de mai multă sensibilitate ca să deveniţi persoane religioase, nu de mai puţină, pentru că pe măsură ce deveniţi mai sensibili veţi reuşi să vedeţi mai uşor Divinul peste tot în jur. Sensibilitatea ar trebui să devină ochiul vostru, ea ar trebui să pătrundă lumea. Când deveniţi absolut sensibili, până şi cea mai mică adiere de vânt vă atinge şi vă transmite mesajul, chiar şi tremurai unei frunze absolut normale în bătaia vântului devine un fenomen nemaipomenit din cauza sensibilităţii voastre. Vă uitaţi la o pietricică normală şi devine un Kohinoor. Depinde de sensibilitatea voastră.
   Viaţa înseamnă mai mult atunci când sunteţi mai sensibili; viaţa înseamnă mai puţin când sunteţi mai puţin sensibili. Dacă aveţi un corp perfect amorţit, lipsit de sensibilitate, viaţa este zero, viaţa nu mai este acolo; deja sunteţi în mormânt. Exact asta au obţinut masochiştii. Sadhana a devenit un efort de a amorţi corpul şi sensibilitatea.
   Pentru mine, lucrurile stau chiar invers. Austeritatea nu înseamnă tortură; austeritatea înseamnă o viaţă simplă, o viaţă austeră. De ce o viaţă simplă? De ce nu una foarte complicată? Pentru că, din nou, cu cât este mai complicată viaţa, cu atât mai puţin sensibili veţi fi. Un om bogat este mai puţin sensibil decât unul sărac pentru că întregul lui efort de a acumula bogăţii l-a făcut insensibil. Trebuie să fiţi insensibili dacă aveţi de gând să strângeţi bogăţii. Trebuie să fiţi ca nişte criminali şi să nu vă preocupe ce se întâmplă cu ceilalţi. Voi continuaţi să acumulaţi comori, iar alţii mor. Voi deveniţi din ce în ce mai bogaţi, iar ceilalţi îşi pierd vieţile din cauza asta. Un om bogat trebuie să fie insensibil, altfel nu poate fi bogat. Altfel cum ar putea să exploateze? Ar fi imposibil.
   Am auzit de un mare om bogat; Mulla Nasraddin s-a dus să-l vadă. Voia o donaţie pentru orfelinatul pe care-l avea în grijă. Bogatul i-a zis, "Bine, Nasruddin, eu o să-ţi dau ceva, dar cu o condiţie pe care nimeni n-a reuşit niciodată s-o îndeplinească.

.......

Fericirea este un pol, tristeţea este alt pol. Beatitudinea este un pol, suferinţa este altul. Viaţa constă din ambele şi viaţa este mai bogată din cauza amândurora. O viaţă plină doar de beatitudine va avea o extensie, dar nu o profunzime. O viaţă plină doar de tristeţe va avea profunzime, dar nu şi extensie. O viaţă plină atât de tristeţe, cât şi de beatitudine este multidimensională; ea se întinde în toate dimensiunile. Priviţi statuia lui Buddha sau priviţi în ochii mei uneori şi le veţi vedea pe amândouă împreună - o beatitudine, o pace, dar şi o tristeţe. Veţi găsi o beatitudine care conţine şi tristeţe, pentru că acea tristeţe îi dă profunzime. Priviţi statuia lui Buddha - plină de beatitudine, dar totuşi tristă. Chiar cuvântul trist vă face să vă gândiţi la conotaţii greşite - că ceva nu este în regulă. Aceasta este interpretarea voastră.
   Pentru mine, viaţa în totalitatea ei este bună. Şi când înţelegeţi viaţa în totalitatea ei, doar atunci puteţi sărbători; altfel nu. Sărbătorirea înseamnă: orice s-ar petrece este irelevant - eu sărbătoresc. Sărbătorirea nu depinde de anumite lucruri: "Când sunt fericit voi sărbători," sau, "Când sunt nefericit nu voi sărbători." Nu. Sărbătorirea este necondiţionată; eu sărbătoresc viaţa. Ea aduce nefericire - bine, o sărbătoresc. Sărbătorirea este atitudinea mea, este necondiţionată faţă de ce aduce viaţa.
   Dar apare o problemă pentru că de fiecare dată când folosesc cuvinte, acele cuvinte creează conotaţii în mintea voastră. Când zic de sărbătorit, voi vă imaginaţi că trebuie să fiu fericit. Cum puteţi sărbători când sunteţi trişti? Eu nu spun că trebuie să fiţi fericiţi ca să sărbătoriţi. Sărbătorirea este recunoştinţă pentru orice vă dă viaţa. Indiferent ce vă dă Dumnezeu, sărbătorirea este o recunoştinţă; este o mulţumire. V-am spus şi vă voi spune din nou...
   Un mistic sufit era foarte sărac, flămând, respins de toţi, obosit de călătorie. A mers într-un sat în timpul nopţii şi satul nu a vrut să-l accepte. Satul aparţinea unor oameni ortodocşi şi pe mahomedanii ortodocşi e foarte greu să-i convingi. Ei nu voiau nici măcar să-i ofere adăpost în oraş. Era o noapte friguroasă şi îi era foame, era obosit, tremura pentru că nu avea destule haine pe el. Şedea în afara oraşului sub un copac. Discipolii lui stăteau acolo foarte trişti, deprimaţi, chiar supăraţi. Atunci el s-a apucat să se roage şi i-a spus lui Dumnezeu, "Eşti minunat! întotdeauna îmi dai lucrurile de care am nevoie." Era prea mult. Un discipol a spus, "Stai, acum mergi prea departe, mai ales în noaptea asta. Cuvintele tale sunt neadevărate. Ne este foame, suntem obosiţi, n-avem haine şi vine o noapte rece. Peste tot în jurul nostru sunt animale sălbatice şi suntem respinşi de oraş, suntem lipsiţi de adăpost. Pentru ce îi mulţumeşti lui Dumnezeu? Ce vrei să spui când zici, ,Mereu îmi dai lucrurile de care am nevoie'?" Misticul a zis, "Da, repet: Dumnezeu îmi dă orice lucru de care am nevoie. în seara asta am nevoie de sărăcie, în seara asta am nevoie să fiu respins, în seara asta am nevoie să fiu flămând, în pericol. Altfel de ce mi-ar da El aşa ceva? Trebuie că e o necesitate. E nevoie de acestea şi eu trebuie să fiu recunoscător. El este atât de atent la nevoile mele. Este cu adevărat minunat!" Aceasta este o atitudine care nu este deloc preocupată de situaţie. Situaţia nu este relevantă.
   Sărbătoriţi, oricare ar fi situaţia. Dacă sunteţi trişti, atunci sărbătoriţi pentru că sunteţi trişti. încercaţi. Doar încercaţi şi veţi fi surprinşi - se petrece. Sunteţi trişti? începeţi să dansaţi pentru că tristeţea este frumoasă, o floare atât de tăcută a fiinţei. Dansaţi, bucuraţi-vă şi brusc veţi simţi că tristeţea dispare, apare distanţa. în curând veţi uita de tristeţe şi veţi începe să sărbătoriţi. Aţi transformat energia.
   Aceasta este alchimia: să transformaţi metalul de speţă joasă într-un aur mai înalt. Tristeţea, supărarea, gelozia - metalele de speţă joasă pot fi transformate în aur...


CAPITOLUL 1 Seminţele suferinţei ... 1
CAPITOLUL 2 Sunteţi deja aceea ... 27
CAPITOLUL 3 Somn, identificare, dualitate ... 53
CAPITOLUL 4 Să devii liber într-o societate încătuşată ... 83
CAPITOLUL 5 înlăturarea celor cinci cauze ale suferinţei ... 109
CAPITOLUL 6 Cele trei psihologii ...  137
CAPITOLUL 7 Conştienta: Focul care arde trecutul ... 159
CAPITOLUL 8 Psihologia Buddhaşilor ... 191
CAPITOLUL 9 Văzătorul nu este văzut ... 219
CAPITOLUL 10 Alchimia sărbătoririi ... 245

Despre autor ... 268
Centrul internaţional de meditaţie Osho ... 269
Alte cărţi de Osho ... 270

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun