Telefon: 0723 370 540

Bucuria • fericirea care vine din interior - Osho

Bucuria • fericirea care vine din interior - Osho

25,00 RON 28,80 RON
Disponibilitate: În Stoc
Ce altceva ai de riscat? Doar nefericirea ta. Singura plăcere pe care o ai este să vorbeşti despre ea. Uită-te la oameni când vorbesc despre nefericirea lor, ce fericiţi sunt! Plătesc pentru ea; se duc la psihanalişti ca să vorbească despre nefericir...
Cu TVA: 25,00 RON
Cod produs: carte

Ce altceva ai de riscat? Doar nefericirea ta. Singura plăcere pe care o ai este să vorbeşti despre ea. Uită-te la oameni când vorbesc despre nefericirea lor, ce fericiţi sunt! Plătesc pentru ea; se duc la psihanalişti ca să vorbească despre nefericirea lor - plătesc pentru ea! Cineva îi ascultă cu atenţie, şi ei sunt foarte fericiţi. Oamenii vorbesc despre nefericirea lor, nu se satură vorbind despre ea. Ba chiar exagerează, o împodobesc, o fac să pară mai mare. O umflă cât pot de mult. De ce? N-au de riscat decât nefericirea lor, însă oamenii se agaţă de ceea ce le este cunoscut, de ceea ce le este familiar. Nefericirea e tot ce ştiu; e viaţa lor. N-au nimic de pierdut, dar le e tare frică să piardă nefericirea. Aşa cum văd eu lucrurile, fericirea e pe primul loc, bucuria e pe primul loc. Atitudinea sărbătorească e pe primul loc. Bucură-te! Dacă munca ta nu-ţi face plăcere, schimb-o! Nu aştepta, pentru că tot timpul cât aştepţi îl aştepţi pe Godot, iar Godot nu va veni niciodată. Stând şi aşteptând, îţi iroseşti viaţa. Pe cine, ce aştepţi?


 

Editura: Litera

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini:208

Greutate: 180 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-741-275-8

Cuvânt înainte ... 7

Ce este fericirea? ... 17
Depinde de tine ... 17
Mâini goale ... 33

În căutare ... 39
Dualitatea fundamentală ... 39
Nu caracterul, ci conştienţa ... 44
Goana după curcubee ... 48
Rădăcinile nefericirii ... 59

De la agonie la extaz ... 67
Pâine şi circ ... 69
Extazul este rebel ... 71
A fi şi a deveni ... 83

Înţelegerea rădăcinilor nefericirii ... 91
Răspunsuri la întrebări

Trăieşte în bucurie ... 187

Pentru informaţii suplimentare ... 201
Despre autor ... 202
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 204

pag. 26-27


   Acest lucru e ceva foarte ciudat: oamenii ştiu despre Hristos, despre Buddha, despre Mahomed, despre Krishna, dar nimeni nu-i urmează, nu dă ascultare învăţăturilor lor. Oamenii nu ştiu mare lucru despre Machiavelli, dar se iau după sfaturile lui - de parcă Machiavelli le-ar fi foarte apropiat sufleteşte. Nu e nevoie să-l citeşti, deja îl urmezi, Întreaga societate se bazează pe principii machiavelice; în asta constă, de fapt, tot jocul politic. Înainte ca cineva să-ţi smulgă ceva, smulge tu de la el; fii mereu în gardă. Fireşte, dacă eşti mereu în gardă, eşti încordat, neliniştit, îngrijorat. Toţi sunt împotriva ta şi tu eşti împotriva tuturor.
   Aşa că plăcerea nu este şi nu poate fi scopul vieţii.
   Al doilea cuvânt care trebuie înţeles e fericirea. Fericirea este fiziologică, fericirea este psihologică. Fericirea e ceva mai bună, ceva mai rafinată, ceva mai nobilă... dar nu diferă prea mult de plăcere. Se poate spune că plăcerea este un gen inferior de fericire, iar fericirea e un gen superior de plăcere - două feţe ale aceleiaşi monede. Plăcerea e puţin mai primitivă, mai animalică; fericirea e puţin mai cultivată, puţin mai umană - dar este acelaşi joc jucat în lumea minţii. Nu eşti atât de preocupat de senzaţiile fiziologice, te preocupă mult mai mult senzaţiile psihologice. Dar plăcerea şi fericirea nu diferă fundamental.
   Al treilea cuvânt e bucuria - bucuria este spirituală. Ea este diferită, total diferită de plăcere sau de fericire. Nu are nici o legătură cu exteriorul, cu celălalt; este un fenomen intern. Bucuria nu depinde de împrejurări; este a ta. Nu este o excitare produsă de lucruri; este o stare de pace, de tăcere - o stare meditativă. Este spirituală.
   Dar Buddha nu a vorbit nici despre bucurie, pentru că există totuşi un lucru care transcende bucuria. El îl numeşte extaz. Extazul e total. Nu e nici fiziologic, nici psihologic, nici spiritual. El nu cunoaşte divizare, este indivizibil. Este total într-un sens şi transcendental în alt sens. Primul e plăcere; ea include fericirea. Al doilea e extaz; el include bucuria.
   Extazul înseamnă că ai ajuns chiar în miezul fiinţei tale. El aparţine adâncimii esenţiale a fiinţei tale, unde nici chiar eul nu mai există, unde numai tăcerea dom¬neşte; tu ai dispărut. În bucurie exişti puţintel, în extaz nu. Eul s-a dizolvat; este o stare de nefiinţă.
   Buddha o numeşte nirvana. Nirvana înseamnă că ai încetat să mai fii; eşti doar o pustietate infinită, asemenea cerului. Iar în momentul în care eşti acel infinit te umpli de stele şi începe o viaţă cu totul nouă. Renaşti.
   Plăcerea e momentană, aparţine timpului, e "deocamdată"; extazul e atemporal, veşnic. Plăcerea începe şi sfârşeşte; extazul dăinuie veşnic. Plăcerea vine şi pleacă; extazul nici nu vine, nici nu pleacă - el există deja în miezul fiinţei tale. Plăcerea trebuie smulsă de la celălalt; devii ori cerşetor, ori hoţ. Extazul te face stăpân.
   Extazul nu e ceva ce inventezi, ci e ceva ce descoperi. Extazul este cea mai ascunsă natură a ta. A fost acolo chiar de la început, doar că nu te-ai uitat la el. L-ai considerat indiscutabil. N-ai privit înăuntru.
   Asta e singura nenorocire a omului: priveşte întruna în afară, căutând şi cercetând. Iar extazul nu poate fi găsit afară pentru că nu e acolo.
   Într-o seară, Rabi'a - o renumita mistică sufită - căuta ceva pe stradă în faţa micii ei colibe. Soarele...


pag. 184-185


   Dacă te lepezi de minte, devii dintr-odată fericit, fără nici un motiv. Atunci fericirea e la fel de firească precum respiraţia. Ca să respiri, nu trebuie nici măcar să fii conştient. Respiri pur şi simplu. Conştient, inconştient, treaz, adormit, respiri. Exact aşa e fericirea.
   Fericirea este natura ta cea mai intimă. Ea nu are nevoie de condiţii exterioare; există pur şi simplu, eşti tu. Fericirea este starea ta naturală; nu e o realizare. Dacă ieşi din maşinăria minţii, eşti dintr-odată fericit.
   De asta nebunii sunt mai fericiţi decât oamenii aşa-zişi sănătoşi la cap. Ce se întâmplă cu nebunii? Şi ei ies din minte - sigur, într-un sens rău, dar ies din minte. Pe bună dreptate se spune că nebun e cel care nu e în toate minţile - nu în "toate", căci mintea e una, esenţial e că nu e în minte, a ieşit din minte. De asta vezi că mulţi nebuni sunt atât de fericiţi încât mai că eşti invidios pe ei. Nebunul e condamnat, dar e fericit.
   La fel se întâmplă şi cu misticul, pentru că misticul trece deasupra minţii. Prin urmare, între mistic şi nebun există o asemănare. Poate de aceea toţi marii mistici par puţin nebuni, iar toţi marii nebuni par puţin mistici.
   Uită-te în ochii unui nebun şi ai să vezi că are o privire de mistic... o strălucire, o strălucire din altă lume, de parcă ar avea o uşă lăuntrică prin care ajunge până în miezul vieţii. E relaxat. Poate să nu aibă nimic, dar e fericit. Nu are dorinţe, nu are ambiţii. Nu se duce nicăieri. Există, pur şi simplu, se bucură de viaţă, e încântat de ea.
   Da, nebunii şi misticii au ceva asemănător. Această asemănare se datorează faptului că amândoi sunt în afara minţii. Nebunul a căzut sub ea, misticul a trecut dincolo de ea.
   Eu nu spun să fii nebun. Spun să fii mistic. Misticul e tot atât de fericit ca nebunul şi tot atât de sănătos psihic ca oamenii normali. Misticul e tot atât de rezonabil, ba chiar mai rezonabil decât aşa-zişii oameni raţionali şi la fel de fericit ca nebunii. Misticul e cea mai frumoasă sinteză. El e în armonie. Are tot ceea ce are omul rezonabil şi are şi fericirea nebunului. Le are pe amândouă. E complet. E întreg.
   Tu întrebi: "De ce întotdeauna visez cu ochii deschişi la viitor?" Visezi cu ochii deschişi la viitor pentru că nu ai gustat prezentul. Începe să guşti prezentul. Găseşte câteva momente în care pur şi simplu să te delectezi. Uitându-te la copaci, fii doar privirea. Ascultând păsărelele, fii doar o ureche ce ascultă. Lasă cântecul lor să pătrundă în adâncul fiinţei tale, să se răspândească în toată fiinţa ta. Stând pe plajă, ascultă mugetul sălbatic al valurilor, contopeşte-te cu el... pentru că acel muget sălbatic al valurilor nu are trecut, nu are viitor. Dacă poţi să te armonizezi cu el, vei fi şi tu un muget sălbatic. Întinde-te pe nisip, uită de lume, fii în strânsă legătură cu nisipul, cu răcoarea lui; simte cum răcoarea te impregnează. Du-te la râu, înoată şi lasă râul să înoate în tine. Bălăceşte-te şi fii bălăceala. Fă tot ce simţi că îţi place şi bucură-te total. În acele momente trecutul şi viitorul vor dispărea, şi vei fi aici şi acum.
   Evanghelia nu e în Biblie. Evanghelia e în râuri şi în mugetul sălbatic al oceanului şi în liniştea stelelor. Vestea bună e scrisă peste tot. Întregul univers e un mesaj. Decodează-l. învaţă-i limbajul. Limbajul lui e acela al lui aici şi acum.
   E ca şi cum un sărac ar căra un sac cu pietre obişnuite, crezând că sunt diamante, rubine, smaralde, iar dacă îi...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun