Telefon: 0723 370 540

Călătoria Interioară • ghid esenţial pentru transformarea totală a vieţii - Osho

Călătoria Interioară • ghid esenţial pentru transformarea totală a vieţii - Osho

26,00 RON 29,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Cartea este un ghid practic pentru căutătorul spiritual, este un manual precis care ne învaţă să creăm echilibrul şi armonia necesare pentru a experimenta succesul în practica meditaţiei. Se spune că oricine vrea să înţeleagă procesul şi rezulta...
Cu TVA: 26,00 RON
Cod produs: carte

 Cartea este un ghid practic pentru căutătorul spiritual, este un manual precis care ne învaţă să creăm echilibrul şi armonia necesare pentru a experimenta succesul în practica meditaţiei. Se spune că oricine vrea să înţeleagă procesul şi rezultatele meditaţiei spirituale trebuie să citească această carte.
   Seria de discursuri transcrise în această carte face parte dintre primele discursuri ţinute de Osho în faţa mulţimilor mari de oameni venite să îl asculte. Aceste discursuri au avut loc în luna februarie a anului 1968 într-o tabară spirituala ce se desfaşura în localitatea Ajol din regiunea Gujarat.
   În carte vom găsi explicaţii detaliate despre modul ideal în care putem să folosim acţiuni precum a mânca, a munci sau a dormi ca şi unelte pentru atingerea stării de iluminare.
   Osho explică din punct de vedere ştiinţific rolul lui Hara (centrul energiei noastre vitale) iar cartea conţine numeroase tehnici pentru a reuşi să ne relaxăm mintea, să ne armonizam inima şi să ne centrăm în Hara asa încât să obţinem echilibrul şi vitalitatea necesare pe o cale spirituală autentică.
   Folosind exemple simple, de bun simţ şi numeroase glume, Osho ne face să înţelegem ce este şi cum funcţionează corpul fizic şi subconştientul fiinţei. Explicaţiile lui pe teme spirituale sunt atât de simple, atât de inocente şi totusi atât de puternice. Fiind un înăscut povestitor, Osho vorbeşte cu mare uşurinţă despre aspecte profunde ale fiinţei noastre, ne dezvăluie frumuseţea ce există în interiorul nostru şi ne îndrumă pe calea descoperiri comorilor dinlăuntrul nostru, descoperirii adevăratei noastre naturi.

Editura: Mix

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini:218

Greutate: 235 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-8460-34-5

 

CAPITOLUL 1 Corpul: primul pas ... 1

CAPITOLUL 2 Capul, inima, buricul ... 27

CAPITOLUL 3 Buricul: centrul puterii voinţei ... 53

CAPITOLUL 4 Sâ cunoaştem mintea ... 87

CAPITOLUL 5 Adevărata cunoaştere ... 113

CAPITOLUL 6 Nici credinţa, nici necredinţă ... 137

CAPITOLUL 7 Acordarea inimii ... 163

CAPITOLUL 8 Iubirea nu cunoaşte eu-l ... 189

pag. 8-9


   ...acesta creşte şi el. Mai întâi spuneau că patruzeci la sută, apoi au început să spună că cincizeci la sută, acum spun că optzeci la sută dintre boli ţin de minte, nu de corp. Şi vă asigur că peste douăzeci, douăzeci şi cinci de ani, vor spune că nouăzeci şi nouă la sută dintre boli vin din minte, nu din corp. Vor trebui s-o spună, fiindcă tot accentul nostru e pus pe mintea omenească. Mintea a înnebunit.
   Nu aveţi idee cât de delicat, de fragil şi de subtil e creierul. Creierul omenesc e cea mai delicată maşină din lume. Atât de multă presiune e pusă asupra acestei maşini, încât e de mirare că nu cedează complet şi nu înnebuneşte! Toată povara vieţii e suportată de creier, iar noi nici nu avem idee ce lucru delicat e acesta. Abia dacă avem o idee vagă despre cât de fini şi de delicaţi sunt nervii din cap, care trebuie să ducă toată povara, toată anxietatea, toată suferinţa, toate cunoştinţele, toată educaţia... toată greutatea vieţii.
   Poate că nu ştiţi că în acest cap mic sunt cam şaptezeci de milioane de nervi. Simplul lor număr spune cât de minusculi sunt. Nu există maşină sau instalaţie mai delicată decât aceasta. Faptul că în capul mic al omului se află şaptezeci de milioane de nervi arată cât de delicat este creierul nostru. Există atâţia nervi în capul unui singur om încât dacă ar fi întinşi unul în prelungirea altuia, ar înconjura întreg pământul.
   în acest cap mic e un mecanism atât de subtil, atât de delicat. în ultimii cinci mii de ani, toată presiunea vieţii a fost pusă numai şi numai pe acest creier delicat. Rezultatul a fost inevitabil. Rezultatul e acela că nervii au început să cedeze, au început să-şi piardă sănătatea, echilibrul.
   Povara gândurilor nu poate duce omul altundeva decât la nebunie. Toată energia noastră vitală a început să se învârtă în jurul creierului.
   Cel care meditează va trebui să aducă această energie vitală mai în adâncime, mai în jos, mai către centru; trebuie să o întoarcă din drum. Cum poate fi întoarsă din drum? Pentru a înţelege aceasta trebuie să înţelegem ceva în legătură cu corpul - primul pas.
   Corpul nu e văzut ca un vehicul pentru călătoria spirituală sau ca un templu al divinului sau ca un instrument pentru descoperirea centrului vieţii. Corpul e văzut fie din perspectiva desfătării, fie din perspectiva renunţării - dar ambele abordări sunt greşite.
   Calea către tot ceea ce e măreţ în viaţă şi tot ceea ce merită atins se află în corp şi trece prin corp.
   Corpul ar trebui acceptat ca un templu, ca o cale spirituală - iar atâta vreme cât nu aceasta e atitudinea noastră, vom rămâne fie la cheremul tuturor poftelor, fie la atitudinea de asprime faţă de corp. în ambele cazuri, atitudinea noastră faţă de corp nu e nici corectă, nici echilibrată.
   Un tânăr prinţ a fost iniţiat de Buddha. Cunoscuse toate felurile de plăceri în viaţă, trăise numai pentru plăceri. Apoi a devenit un bhikshu, un călugăr. Toţi ceilalţi bhikshu-şi erau foarte surprinşi. Spuneau ei: "Omul acesta se face bhikshu! N-a ieşit niciodată din palatul lui, n-a mers niciodată fără trăsură. Potecile pe care păşea erau acoperite cu covoare catifelate. Si acum vrea să se facă cerşetor! Ce nebunie are de gând să facă?"
   Buddha a spus că mintea omului se mişcă întotdeauna între extreme - de la o extremă la cealaltă. Mintea omului nu se opreşte niciodată în mijloc. Tot aşa cum pendulul unui ceas se mişcă de la un capăt la celălalt, dar niciodată nu rămâne în mijloc, în acelaşi mod mintea omului trece de la o extremă la alta. Până acum omul acesta trăise la o extremă - răsfăţul corpului, iar acum voia să trăiască la cealaltă extremă - asprimea faţă de corp.
   Şi aşa s-a întâmplat. în vreme ce toţi bhikshu-şii mergeau pe drumurile principale, prinţul acesta, care nu păşise...


pag. 202-203


   ...spunea că dacă nu mai erau doi, iubitul nici măcar n-ar mai fi încercat s-o determine să deschidă uşa - fiindcă cine cere să se deschidă usa? Si cine crede el că o va deschide? într-o casă în care sunt doi nu poate exista iubire.
   Versiunea mea este că iubitul a plecat. Anii au trecut şi el nu s-a mai întors. Nu s-a mai întors niciodată. Atunci iubita a plecat în căutarea lui. Aşadar eu spun că în ziua în care dispare umbra eului tău, în ziua în care nu rămâne nici eu, nici tu, în ziua aceea nu va mai trebui să cauţi divinul - divinul va veni să te caute pe tine.
   Niciun om nu poate să caute divinul fiindcă nu are capacitatea de a efectua o asemenea căutare. Dar când cineva e pregătit să dispară, e gata să fie un nimeni, e gata să devină un spaţiu gol, atunci divinul îl va găsi cu siguranţă. Numai divinul poate să-l caute pe om, omul nu poate niciodată să caute divinul fiindcă chiar şi în căutare e prezent egoul: "eu caut, eu trebuie să ajung la Dumnezeu; am bogăţii, am o poziţie în parlament; am o casă mare" - acum rămâne ultimul ţel - "vreau să ajung şi la divin. Cum pot eu să las să-mi scape prestigiul ajungerii la Dumnezeu? Aceea va fi victoria mea de pe urmă. Trebuie să obţin victoria asta. Trebuie să ajung şi la divin." Aceasta este o proclamare, o insistenţă şi o căutare întreprinsă de însuşi egoul.
   Aşadar o persoană religioasă nu e una care porneşte în căutarea divinului: o persoană religioasă e una care porneşte în căutarea eu-lui său - şi cu cât merge mai departe cu căutarea, cu atât va descoperi că eu-l său nu există câtuşi de puţin. Iar în ziua în care eu-l nu mai rămâne, în ziua aceea uşa care ascunde iubirea se va deschide pentru el.
   Aşadar ultimul lucru este: căutaţi-vă şinele, nu căutaţi divinul.
   Voi nu ştiţi absolut nimic despre fiinţa ultimă. Nu porniţi în căutarea divinului, fiindcă nu averi nici măcar cea mai vagă idee în legătură cu divinul. Cum veţi căuta ceva despre care nu aveţi absolut nicio idee? Unde veţi căuta pe cineva a cărui adresă n-o aveţi? Unde veţi căuta pe cineva despre care nu aveţi nicio informaţie? Unde veţi căuta pe cineva care n-are început şi n-are sfârşit, cineva despre care nu aveţi idee în ce loc se află? Veţi înnebuni! Nu veţi şti încotro să căutaţi.
   Dar un lucru îl ştiţi: ştiţi acest eu al vostru. Aşadar mai întâi de toate trebuie să căutaţi acest eu - aflaţi ce e el, unde e şi cine e. Şi pe măsură ce-1 căutaţi veţi fi surprinşi să descoperiţi că acest eu nu există, el a fost o noţiune absolut falsă. A fost o închipuire a voastră că există un eu, a fost o iluzie pe care o alimentaţi.
   Când copiii se nasc, le daţi un nume de dragul convenienţelor. Cuiva îi spuneţi Ram, altcuiva Krishna, altcuiva altfel. Nimeni nu are un nume, toate numele sunt de dragul convenienţelor. însă mai târziu, tot auzindu-l şi auzindu-l în continuu, persoana respectivă capătă iluzia că acesta e numele ei: eu sunt Ram, eu sunt Krishna. Iar dacă spui ceva rău despre Ram, acesta va fi gata să se ia la bătaie cu tine: l-ai insultat. Şi de unde a primit el numele ăsta?
   Nimeni nu se naşte cu un nume, fiecare om se naşte fără nume. Dar numele are o utilitate socială. E dificil să faci o etichetă fără un nume, de aceea noi dăm nume. Ţi se dă un nume pentru ca ceilalţi să te poată identifica - are o utilitate socială. Iar dacă îţi foloseşti propriul nume ca să faci referire la tine, se va crea confuzie - te referi la tine sau la altcineva? Aşa că pentru a se evita confuzia, îţi spui "eu"; "tu" e denumirea prin care îl strigi pe celălalt. Ambele denumiri sunt imaginare, utilităţi sociale. Iar voi vă construiţi viaţa în jurul aces¬tor denumiri care nu sunt decât două cuvinte goale şi nimic altceva. în spatele lor nu e niciun adevăr, în spatele lor nu e nicio substanţă. Nu sunt decât nişte nume, nişte etichete.
   Odată s-a produs greşeala aceasta. Era o fetiţă pe nume Alice. Şi Alice a tot rătăcit printr-un ţinut ciudat, o ţară a...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun