Telefon: 0723 370 540

Jnana Yoga • eliberarea prin cunoaştere - Swami Vivekananda

Jnana Yoga • eliberarea prin cunoaştere - Swami Vivekananda

30,00 RON 32,00 RON
Disponibilitate: Out Of Stock
  În Jnana-Yoga, Swami Vivekananda expune esenţa filosofici Vcdanta - acea înţelepciune pe care o găsim în Vede, în Upanişade şi în Bhagavad Gita, prezentată însă într-o manieră modernă. Profunzimea viziunii sale spirituale, elocvenţa însufleţită şi ...
Cu TVA: 30,00 RON
Cod produs: carte

  În Jnana-Yoga, Swami Vivekananda expune esenţa filosofici Vcdanta - acea înţelepciune pe care o găsim în Vede, în Upanişade şi în Bhagavad Gita, prezentată însă într-o manieră modernă. Profunzimea viziunii sale spirituale, elocvenţa însufleţită şi adânca simpatie pentru întreaga umanitate radiază în această carte şi oferă inspiraţie pentru toţi căutătorii spirituali.

Editura: Herald

Autor: Hiroshi Motoyama

Format: 13x20 cm.

Număr de pagini: 256

Greutate: 220 gr.

Anul apariției: 2013

ISBN: 978-973-111-400-2

NECESITATEA RELIGIEI ... 5
ADEVĂRATA NATURĂ A OMULUI ... 18
MAYA ŞI ILUZIA ... 38
MAYA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE DUMNEZEU ... 56
MAYA ŞI LIBERTATEA ... 70
ABSOLUTUL ŞI MANIFESTAREA ... 82
DUMNEZEU ÎN FIECARE LUCRU ... 98
REALIZAREA ... 110
UNITATE ÎN DIVERSITATE ... 131
LIBERTATEA SUFLETULUII ... 146
COSMOSUL/MACROCOSMOSUL ... l6l
COSMOSUL/MICROCOSMOSUL ... 171
NEMURIREA ... 186
ATMAN ... 199
ATMAN: SCLAVIA ŞI LIBERTATEA SA ... 216
OMUL REAL ŞI CEL APARENT ... 225

pag. 13-14


   ...materialişti. Căci omul nu trebuie să-şi facă un scop din natură, ci din altceva mai înalt.
   Omul este om atâta timp cât se străduieşte să se ridice deasupra naturii, iar această natură este atât interioară, cât şi exterioară. Ea include nu doar legile care guvernează particulele materiei din exteriorul nostru şi din corpul nostru, ci şi natura lăuntrică mai subtilă care este, de fapt, forţa motrice ce guvernează exteriorul.
   Este foarte bine să cucerim natura exterioară, dar este şi mai bine să cunoaştem natura noastră lăuntrică. Este minunat să cunoaştem legile care guvernează astrele şi planetele; este infinit mai minunat şi mai bine să cunoaştem legile care guvernează pasiunile, sentimentele, voinţa oamenilor. Cucerirea omului lăuntric, înţelegerea resorturilor secrete din mintea omenească, cunoaşterea secretelor sale minunate, toate acestea ţin de domeniul religiei.
   Specificul naturii umane - mă refer la natura umană obişnuită - este să dorească să vadă mari isprăvi în plan material. Omul obişnuit nu poate să înţeleagă nimic din ceea ce este subtil. S-a spus pe bună dreptate că masele admiră leul care ucide o mie de miei, fără a se gândi nicio clipă la moartea mieilor. Deşi este o victorie de moment pentru leu; deoarece ei îşi găsesc plăcerea doar în manifestările forţei fizice. Aşa funcţionează de regulă oamenii. Ei înţeleg şi îşi găsesc plăcerea în toate cele exterioare.
   Dar în sânul oricărei societăţi există şi segmentul celor care nu îşi găsesc plăcerea în simţuri, ci dincolo de ele, şi care, din când în când, întrezăresc fugar o realitate mai înaltă decât materia şi se străduiesc să o atingă. Şi dacă vom citi printre rânduri istoria naţiunilor, vom descoperi că ascensiunea unei naţiuni coincide întotdeauna cu o expansiune a acestui segment uman; iar declinul începe când această căutare a Infinitului, oricât de vană pare ea în ochii utilitariştilor, a încetat. Cu alte cuvinte, principalul motor al forţei unui neam este tocmai spiritualitatea sa, iar moartea unui neam începe în clipa când spiritualitatea apune iar materialismul câştigă teren.
   Aşadar, pe lângă realităţile şi adevărurile indiscutabile pe care le putem afla cu ajutorul religiei, pe lângă consolarea pe care ne-o poate oferi, religia, ca studiu, este cel mai important şi mai benefic exerciţiu în care se poate angaja mintea umană. Această căutare a Infinitului, această strădanie de a-l sesiza, de a depăşi limitările simţurilor - dincolo de materie, am zice - pentru ca omul spiritual să evolueze - lupta de zi şi noapte pentru ca fiinţa noastră să fie una cu Infinitul - chiar această luptă reprezintă cel mai splendid şi glorios demers pe care îl poate face omul. Unii îşi găsesc plăcerea supremă mâncând. Nu avem dreptul să spunem că greşesc. Alţii îşi găsesc plăcerea supremă posedând anumite lucruri. Nu avem dreptul să spunem că greşesc. însă nici ei nu au dreptul să spună că oamenii care-şi găsesc plăcerea supremă în contemplarea celor spirituale greşesc cu ceva. Cu cât mai scăzut este gradul de organizare, cu atât mai mare este plăcerea simţurilor. Foarte puţini oameni se pot desfăta mâncând aşa cum o face un câine sau un lup. însă toate plăcerile câinelui sau lupului s-au dus, ca să spunem aşa, în simţuri.
   în toate naţiunile, tipurile umane inferioare îşi găsesc plăcerea în simţuri, în vreme ce oamenii cultivaţi şi educaţi o găsesc în gândire, în filosofie, în arte şi ştiinţe. Spiritualitatea reprezintă un plan încă şi mai înalt. Subiectul fiind infinit, acest plan este cel mai înalt, iar plăcerea atinge un maxim aici, pentru aceia care o pot aprecia. Deci, chiar acceptând premisa utilitaristă potrivit căreia menirea omului este de a căuta plăcerea, ar trebui să cultivăm gândirea religioasă, deoarece ea este cea mai aleasă plăcere din câte există. Aşadar, studiul religiei mi se pare a fi absolut necesar.
   Acest lucru poate fi constatat în efectele sale. El este cea mai importantă forţă motrice a minţii umane. Niciun alt ideal nu ne poate oferi aceeaşi imensă energie ca realităţile de ordin...


pag. 242-243


   Aşadar, cei răi vad universul ca un infern, cei parţial buni îl văd ca pe un paradis, iar cei desăvârşiţi realizează că el este însuşi Dumnezeu. Abia atunci va cădea vălul de pe ochi, iar omul, purificat şi curăţat, va descoperi că i se schimbă întreaga perspectivă. Toate coşmarurile care l-au chinuit de milioane de ani dispar, iar cel ce se credea fie om, fie zeu sau demon, cel care credea că locuieşte în regiunile inferioare, în regiunile superioare, pe pământ, în paradis, şi aşa mai departe, descoperă că, de fapt, este omniprezent; că întreg timpul este în el, şi că el nu este în timp; că toate paradisurile sunt în el, că el nu este în niciun paradis; şi că toţi zeii la care omul s-a închinat vreodată sunt în el, că el nu este în niciunul dintre aceşti zei.
   El este creatorul acestor zei şi demoni, al acestor oameni, plante, animale şi pietre, iar adevărata natură a omului i se revelează acum pe de-a-ntregul ca fiind mai presus de ceruri, mai desăvârşită decât acest univers al nostru, mai infinită decât timpul infinit, mai omniprezentă decât eterul omniprezent. Doar astfel devine omul neînfricat şi liber. Atunci, toate iluziile încetează, toate misterele dispar, orice frică sfârşeşte pentru totdeauna. Naşterea dispare şi, împreună cu ea, moartea; suferinţele se duc, purtând cu ele desfătările; tărâmurile pământeşti dispar şi paradisurile se topesc împreună cu ele; trupurile dispar şi odată cu ele dispare mintea.
   Pentru omul desăvârşit dispare întregul univers, dacă putem spune aşa. Această căutare, această continuă înfruntare de forţe încetează pentru totdeauna, iar ceea ce se manifesta ca forţă şi materie, ca însăşi natura, ca paradisuri şi pământuri şi plante şi animale şi oameni şi îngeri, toate acestea sunt transfigurate într-o existenţă unică, infinită, indestructibilă şi neschimbătoare, iar cunoscătorul descoperă că este una cu acea existenţă.
   "Aşa cum norii de diferite culori poposesc pe cer pentru o clipă şi apoi se duc", tot astfel în faţa respectivului suflet apar viziunile tuturor acestor pământuri şi paradisuri, ale lunii şi ale zeilor, viziunile desfătărilor şi suferinţelor; dar toate acestea trec, lăsând în urmă cerul unic, infinit, albastru şi neschimbător. Cerul nu se schimbă niciodată, norii sunt cei care se schimbă. Este greşit să credem că cerul se modifică. Este greşit să credem că suntem impuri, că suntem limitaţi, că suntem separaţi. Omul real este Existenţa Unitară, Existenţa unică.
   Acum apar două întrebări. Prima: "Este posibil să realizăm asta efectiv? Până acum a fost doctrină, filosofie, dar este posibil s-o realizăm efectiv?" Da, este cu putinţă. Există oameni care trăiesc încă în această lume şi pentru care iluzia a dispărut pe veci. Mor ei imediat după o asemenea realizare? Nu atât de repede precum s-ar crede. Două roţi unite de un ax se învârtesc la unison. Dacă imobilizez una dintre roţi şi, cu ajutorul unei securi, retez axul în două, roata pe care am imobilizat-o se opreşte, însă cealaltă este încă sub impulsul trecutului, aşa că se mai învârteşte puţin înainte de a se prăbuşi.
   Sufletul, această fiinţă pură şi desăvârşită, este una dintre roţi, iar această halucinaţie exterioară, trupul şi mintea, este cealaltă roată, unite de axul acţiunii, al Karmei. Cunoaşterea este securea care va reteza legătura dintre cele două, iar roata sufletului se va opri - nu va mai crede că apare şi dispare, că trăieşte şi moare, va înceta să se identifice cu natura, să creadă că are nevoi şi dorinţe, descoperind că este desăvârşit şi lipsit de dorinţă. Dar cealaltă roată, cea a trupului şi a minţii, se află încă sub impulsul acţiunilor din trecut; aşa că va supravieţui o vreme, până când acel impuls al acţiunilor din trecut se va epuiza, până când va fi consumat, moment în care trupul şi mintea se vor destrăma, iar sufletul va fi liber.
   Nu va mai exista acest du-te-vino spre paradis şi înapoi, nu se va merge nici măcar în Brahmăloka sau în alte sfere înalte, căci de unde ar putea omul să vină, sau încotro ar putea să plece? Omul care a atins acest nivel de conştiinţă în această viaţă, cel pentru care, măcar vreme de un minut,...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun