Telefon: 0723 370 540

Supă de Pui pentru Suflet: gândeşte pozitiv - 101 poveşti inspiraţionale despre recunoaşterea binecuvântărilor din viaţa ta şi despre atitudinea pozitivă - Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Amy Newmark

Supă de Pui pentru Suflet: gândeşte pozitiv - 101 poveşti inspiraţionale despre recunoaşterea binecuvântărilor din viaţa ta şi despre atitudinea pozitivă - Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Amy Newmark

36,00 RON 39,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
   Orice om are nevoie uneori de o mică schimbare a atitudinii personale. Uimitoarele poveşti din această carte îţi arată cum au reuşit să îşi îmbunătăţească viaţa sau să facă faţă unor perioade dificile diferiţi oameni reali prin folosirea gândirii ...
Cu TVA: 36,00 RON
Cod produs: carte

   Orice om are nevoie uneori de o mică schimbare a atitudinii personale. Uimitoarele poveşti din această carte îţi arată cum au reuşit să îşi îmbunătăţească viaţa sau să facă faţă unor perioade dificile diferiţi oameni reali prin folosirea gândirii pozitive.
   Poţi citi în această carte poveşti despre:
   • Cum să faci din fiecare zi o zi specială
   • Cum să integrezi recunoştinţa şi bucuria în viaţa de zi cu zi
   • Cum să îţi numeri binecuvântările şi cum să îţi schimbi perspectiva asupra vieţii
   • Cum să te foloseşti de afirmaţiile pozitive pentru a-ţi schimba viaţa în bine
   • Cum să faci faţă cancerului şi altor boli dificile prin cultivarea unei atitudini pozitive
   • Cum să îţi simplifici viaţa, dându-i în acelaşi timp mai multă semnificaţie
   • Cum să descoperi latura pozitivă într-o situaţie dificilă
   • Cum să transformi adversitatea într-o oportunitate

Editura: Adevar Divin

Autor: Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Amy Newmark

Format:13x20 cm.

Număr pagini: 502

Greutate: 480 g.

Anul apariției: 2013

ISBN: 978-606-8420-14-1


Cuvânt înainte Deborah Norville ... xi

   1 - Cuvinte care mi-au schimbat viaţa

1. Ziua în care l-am cunoscut pe Norman Vincent Peale, James Scott Bell ... 1
2. Dansând în ploaie, Jeannie Lancaster ... 6
3. Fă din fiecare zi o capodoperă, Dallas Woodburn ... 9
4. Cuvinte pline de înţelepciune, Kay Conner Pliszka ... 13
5. Doi străini, Maggie Koller ... 14
6. Ascultă-ţi mama, DebbieAcMin ... 19
7. Fă-o pur şi simplu, Saralee Perei ... 24
8. Descoperirea adevăratului meu sine, Melanie Adams Hardy ... 29
9. Licenţă pentru zâmbet, Julie A. Havener ... 35
10. Vestea cea proastă, Lois Wilmoth-Bennett ... 38

   2 - Probleme de sănătate

11. Sunt pozitiv... Sincer, Shawn Decker ... 45
12. Limonada omului de fier, Ruth Heidrich, Ph. D ... 50
13. Dumnezeu mi-a făcut cu ochiul, KathleenM. Muldoon ... 55
14. Vindecarea de paralizie, Saralee Perei ... 59
15. Am căzut, dar m-am ridicat şi am mers mai departe, Sage de Bebcedon Breslin, Ph. D ... 65
16. Încă o dată, Beth Morrissey ... 69
17. Mergi înainte, Joyce E. Sudbeck ... 72
18. Credinţă de împărtăşit, JeanKinsey ... 77
19. Sunt femeie, Sage de Beixedon Breslin, Ph. D ... 82
20. Menirea mea, Jean Kinsey ... 87

   3 - Fiecare zi este specială

21. Fiecare zi este o zi de vineri, Elaine L. Bridge ... 95
22. Darul cancerului la creier, Tom Schumm ... 98
23. Unsprezece minute, Heather Gallegos ... 103
24. Poţi găsi fericirea în lucrurile mărunte, Diane Stark ... 114
25. În plină floare, Armie Mannix ... 118
26. O lecţie la timp, LindsayA. Nielsen ... 123
27. Integrarea în momentul prezent, Tsgoyna Tanzman ... 129
28. Lucrurile din categoria "Cui îi pasă?", Saralee Perei ... 134
29. Bucuriile copilăriei, Jean Ferratier ... 137
30. Oamenii mai întâi de toate, Jennifer Oliver ... 142

   4 - Modele de urmat

31. Regina spaţiilor de parcare, Deborah Zigenis-Lowery ... 147
32. O Sărbătoare adevărată a Recunoştinţei, Alyssa Simon ... 151
33. O credinţă de neclintit, Jodi L. Severson ... 156
34. Puterea iluziei, Dorina Milligan Meadows ... 160
35. Animatoarea, LydiaA. Calder ... 163
36. Aruncă cheia, Deborah Shouse ... 167
37. Mic dejun cu un prieten, Erin Fuentes ... 170
38. Mi-a schimbat atitudinea, Kris Flaa ... 173
39. Vă mulţumesc, domnule poliţist, Jennie Ivey ... 178
40. O stea strălucitoare în mijlocul întunericului, Debbie Roloson ... 181

   5 - Numără-ţi binecuvântările

41. Numărarea binecuvântărilor, Jane McBride Choate ... 187
42. A îmbătrâni cu graţie, Barbara Blossom Ashmun ... 192
43. Anulează petrecerea în care îţi plângi singur de milă, Patricia Lorenz ... 197
44. Monede strălucitoare, Garrett Bauman ... 201
45. Pana de curent, Shinan Barclay ... 206
46. O sută de binecuvântări, Miriam Hill ... 211
47. Viaţa nu este o urgenţă, Debbi Stumpj ... 215
48. Steaua morţii, Paul H. Karrer ... 219
49. De la neplăcere la binecuvântare, Terry Elders ... 224
50. Viaţa trăită în căsuţa de vis a lui Bărbie, Annmarie B. Tait ... 228
51. Presată, stresată şi binecuvântată, Unda L. Leary ... 232

   6 -  Depăşirea adversităţii

52. De la teamă la bucurie, BrendaDillon Carr ... 239
53. Mergem mai departe, Jo Weinert ... 244
54. Călătorie în jurul lumii cu boala lui Asperger, Roy A. Barnes ... 249
55. O privire de ansamblu asupra vieţii, Spring Stafford ... 254
56. O pot scoate la capăt, Theresa Sanders ... 258
57. Există întotdeauna o excepţie... De regulă, eu sunt aceea, Grace Gonzakz ... 263
58. Incertitudinea pozitivă, Jennifer Berger ... 267
59. Nu se plânge, Donna E Savage ... 272
60. Dincolo de diagnostic, Deborah Shouse ... 275
61. Medalia pentru curaj, Jessie Miyeko Santala ... 278

   7 - Ajustări ale atitudinii

62. Cuvinte în dar, Janet K. Brennan ... 285
63. Alegerea, Cindy Gore ... 289
64. Când ai probleme cu sănătatea, vopseşte-ţi unghiile, Shawn Marie Mann ... 293
65. Buruienile, Kaihi Lessner Schajer ... 296
66. Magia, Saralee Perei ... 297
67. Un pas pozitiv, Beih M. Wood ... 300
68. A vedea binele, Erika Hojfman ... 304
69. Paşi către supravieţuire, Emily Parke Chase ... 309
70. Mergi mai departe, Shawnelle Eliasen ... 313
71. Pe jumătate plin, Unda Newton ... 318
72. Picături de inspiraţie, Gerald L, Dlubala ... 322

   8 - Orice nor are o margine argintie

73. Înseninarea subită, Carol A. Grund ... 327
74. Un rănit în vacanţă, Lee Hammerschmidt ... 331
75. Totul s-a terminat cu bine, Mei Emerald Gajjey-Hernandez ... 334
76. Scrierea unei poveşti noi, Tulika Singh ... 338
77. Tatăl disponibilizat, Matt Chandler ... 342
78. Totul se întâmplă pentru un motiv bine determinat, Linda Saslow ... 346
79. O răsplată neaşteptată, Melinda McDonald ... 350
80. Apel la trezire, Debbie Dujresne ... 355
81. Lecţii italiene, Sheila Sowder ... 361
82. După colţ, Karen Majoris-Garrison ... 366
83. Dacă aş avea ceva mai mult timp, Jennifer Flaten ... 371

   9 - Mergi înainte

84. Mă simt ca naiba astăzi, Kathleen Shoop ... 377
85. Motto-ul familiei noastre, Toni L. Martin ... 382
86. Savoarea dulceţii vieţii, Janet Perez Eckles ... 387
87. Găsirea religiei mele, Betsy S. Franz ... 391
88. Puterea lui Mark, Phil Bauer ... 394
89. Noul apartament, Jennifer Quasha ... 398
90. Miracolul, Lynn Sunday ... 403
91. Sunt norocos că mai trăiesc, Thomas Schonhardt ... 408
92. Frumuseţea căderii, Shannon Kaiser ... 412

   10 - Recunoştinţa

93. Jurnalul Recunoştinţei, Nancy Baker ... 419
94. Un dar neaşteptat, Susie Bee ... 423
95. Prinderea furnicilor, Rachel Spencer ... 427
96. Pete de magie, Nikki Deckon ... 430
97. Culoarea recunoştinţei, Barbara McKinney ... 433
98. Bucurie simplă, Victoria Koch ... 438
99. O atitudine de primă clasă, Mandie Maass ... 442
100. Adoptarea unei perspective pozitive, Sandi Brown ... 446
101. Aşteptând cu un zâmbet pe faţă, Leah M. Cano ... 450

Fă cunoştinţă cu cei care au contribuit la această carte ... 454
Fă cunoştinţă cu autorii ... 473
Despre Deborah Norville ... 475
Mulţumiri ... 476
Îmbunătăţeşte-ţi zilnic viaţa ... 477

pag. 10-11


   ...mai târziu, cutia mea poştală era plină până la refuz cu scrisori de respingere.
   Eram deja în luna aprilie. Nu mai aveam decât o lună până la absolvire, şi implicit până la marea confruntare cu Lumea Reală care urma. Am intrat pe Internet şi am început să caut slujbe în Zona Golfului, unde iubitul meu (cu care aveam o relaţie de cuplu la distanţă) se afla în ultimul an de facultate la Universitatea de Stat din San Francisco. M-am gândit că mi-aş putea găsi o slujbă acolo, aş locui în apropiere de el şi m-aş bucura de atmosfera creatoare a unui alt mare oraş.
   La câteva săptămâni după absolvire, m-am despărţit însă de iubitul meu. Prietenii mei din colegiu erau risipiţi prin întreaga lume, aşa că mi-am făcut bagajele, le-am încărcat în furgoneta părinţilor mei şi m-am întors acasă, simţindu-mă o ratată totală.
   Nu doresc să fiu înţeleasă greşit. Îmi ador literalmente părinţii şi înţeleg perfect cât de generoşi au fost atunci când m-au primit înapoi acasă, acordându-mi tot timpul necesar pentru a mă regăsi şi pentru a înţelege ce anume doresc de la viaţă. Când am plecat la colegiu, probabil că împărtăşeau aceeaşi convingere ca mine: că plecam pentru totdeauna de acasă. Din păcate, în loc să mă simt recunoscătoare, nu mă puteam concentra decât asupra gândului că sunt o ratată. Aveam o diplomă de facultate, dar mă înapoiasem în locul din care plecasem cu patru ani mai devreme. Peste toate, eram tristă din cauza despărţirii de iubitul meu şi îmi lipseau prietenii din perioada facultăţii. Eram convinsă că toţi ceilalţi - mai puţin eu - făceau lucruri extraordinare în lumea mare, având un impact decisiv asupra viitorului planetei.
   După câteva zile în care mi-am plâns singură de milă, am dat întâmplător de un citat popular: "Fă din fiecare zi o capodoperă". Reflectând asupra lui, am înţeles că nu trebuie să trăiesc neapărat singură într-un mare oraş pentru a-mi face din fiecare zi o capodoperă. Puteam începe la fel de bine în locul în care mă aflam. Am scos citatul la imprimantă şi l-am lipit pe oglinda din baia mea şi pe spatele telefonului mobil. L-am adăugat de asemenea la sfârşitul tuturor email-urilor mele, imediat după semnătură. În acest fel, "Fă din fiecare zi o capodoperă" a devenit motto-ul meu personal.
   Cum ar trebui să arate însă o "zi ca o capodoperă"? - m-am întrebat. Din punctul meu de vedere, o astfel de zi trebuie să includă o anumită perioadă de timp petrecută alături de cei dragi, o alta petrecută pentru a face exerciţii şi pentru a avea grijă de mine, o alta petrecută pentru a avea grijă de alţii (în mod voluntar) şi o alta petrecută pentru a mă dedica pasiunii vieţii mele: scrisul.
   Pornind de la această premisă, am început să îmi organizez altfel zilele.
   Mi-am schimbat imediat starea de spirit şi am început să consider această perioadă de timp petrecută din nou cu părinţii mei ca pe un cadou de la viaţă. Pentru prima dată, părinţii mei mă tratau ca pe un adult, nu ca pe un copil, aşa că rolul meu s-a schimbat, iar relaţia noastră a devenit mai matură, bazându-se pe respect şi consideraţie reciprocă. Mi-am vizitat aproape în fiecare zi bunicul, care locuia în acelaşi oraş, şi i-am ascultat poveştile. Am restabilit legăturile cu puţinii prieteni din liceu care mai rămăseseră în oraş şi de care mă îndepărtasem în ultimii doi ani.
   La facultate am fost prea ocupată şi prea stresată pentru a-mi găti mese sănătoase şi pentru a face foarte multe exerciţii fizice. Acum, că mi-am propus să îmi transform fiecare zi într-o capodoperă, mi-am făcut timp inclusiv pentru îngrijirea sănătăţii personale. Am început să mă trezesc devreme şi să alerg în fiecare dimineaţă în parcul de lângă casă. Am mers la piaţa ţărănească şi am cumpărat cât mai multe fructe şi legume. Am căutat pe Internet reţete culinare sănătoase. În numai două săptămâni, mă simţeam mai puternică şi mai plină de energie ca oricând. Exerciţiile fizice de dimineaţă au devenit perioada în care mă gândeam la mine şi mă reconectam cu sinele meu.
   Am făcut muncă de voluntariat predând exerciţii de scriere şi meditând copiii care învăţau să citească. Am petrecut ceva timp în căminele de bătrâni, ajutându-i pe locatarii vârstnici de aici. Am...

pag. 447-448


   ...părea să aibă niciun sens pentru mine, dar îmi doream să scap la rândul meu de această povară pe care o purtam de prea mult timp.
   "Nu cred că aş putea trăi fără să am copii... La urma urmelor, aceasta a fost dorinţa mea cea mai arzătoare încă de când eram o fetiţă. Doamne, aş vrea să îmi abandonez dorinţa la picioarele tale şi să devin împăcată. Nu mai pot suporta dezamăgirea pe care o simt de fiecare dată."
   În timp ce mă rugam, am auzit în mintea mea o frază simplă, care mi-a schimbat însă viaţa: "Mă vei iubi în continuare dacă nu îţi voi dărui niciodată copii?" M-am gândit la această provocare şi m-am întrebat fără să vreau dacă aş avea tăria să îmi continui viaţa în condiţiile în care nu aş avea copii.
   "Dacă îmi vei dărui puterea de a face acest lucru, Doamne, te voi iubi. Te voi iubi chiar dacă nu îmi vei da niciodată copii. Dar, Doamne, urmează să împlinesc 30 de ani. Ajută-mă să trec cu bine de această aniversare, căci va fi un moment dificil pentru mine, cu atât mai mult cu cât nu am devenit mamă. Te rog, ajută-mă." Uluită de propriile mele cuvinte, am simţit pe loc o stare de uşurare, iar povara mi-a fost ridicată.
   În următoarele săptămâni şi luni, nu am mai numărat zilele calendarului şi nu am mai făcut teste de sarcină. M-am abandonat întru totul în mâinile Domnului. Totuşi, o parte din mine nu a renunţat să se întrebe dacă acesta ne va binecuvânta vreodată cu copii.
   Câteva luni mai târziu, în timp ce mă plimbam cu soţul meu Kirk, am început să discutăm în mod spontan despre posibilitatea de a găzdui un copil orfan.
   - Ai vrea să facem acest lucru?
   Nu prea îmi venea să cred.
   - Sigur că da, mi-a răspuns Kirk cu simpatie. La urma urmelor, avem două dormitoare goale în casă. Dumnezeu nu ne-a binecuvântat încă cu propriii noştri copii, aşa că am putea foarte bine să găzduim nişte copii care au nevoie de noi.
   Generozitatea lui mi-a adus lacrimi în ochi, iar inima mi s-a umplut de entuziasm. Deşi încă îmi mai doream proprii mei copii, nu doream să ratez această oportunitate de a exersa puţin farmecul maternităţii.
   Când am început în sfârşit cursul necesar pentru a deveni părinţi adoptivi pe o perioadă limitată, am intrat nervoasă în clădirea administraţiei, neştiind la ce să mă aştept. La curs participau alte şase familii, pe care nu le cunoşteam. La începerea cursului am fost întâmpinaţi de directoarea instituţiei, care a venit să ne salute.
   - Ştiu că acest curs se referă la adopţia pe o perioadă limitată, ne-a spus ea, dar dacă vreun cuplu din cele prezente este interesat de o adopţie permanentă, doresc să vă informez că avem trei fraţi pe care dorim să îi dăm spre adopţie în următoarele luni.
   M-am întors imediat şi m-am uitat la Kirk. Ideea mă umplea de încântare, dar nu prea mă aşteptam ca soţul meu să reacţioneze la fel, cu atât mai mult cu cât era vorba de trei copii, nu de unul.
   - Am putea face asta, mi-a şoptit el la ureche, luându-mă prin surprindere. Avem destul spaţiu în casă. Ar trebui să ne gândim serios.
   În următoarele luni, am terminat cursul de adopţie pe termen limitat sau permanent şi am început să ne pregătim căminul. Le-am spus celor de la agenţie că eram interesaţi de cei trei copii, neştiind ce se va întâmpla în continuare. Am primit apoi un telefon, la care ni s-a spus că micuţii aveau nevoie de un cămin pentru un weekend. I-am primit în casa noastră şi ne-am distrat de minune împreună, dar apoi a trebuit să îi privim plecând, fapt care ne-a întristat profund. Abia după ce au plecat mi-am dat seama că peste două zile aveam să împlinesc 30 de ani...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun