Telefon: 0723 370 540

Supercreierul • cum să-ţi eliberezi puterea explozivă a minţii pentru a-ţi maximiza sănătatea, fericirea şi starea de bine spirituală - Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi

Supercreierul • cum să-ţi eliberezi puterea explozivă a minţii pentru a-ţi maximiza sănătatea, fericirea şi starea de bine spirituală - Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi

36,00 RON 39,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
În contrast cu "creierul standard", care îndeplineşte sarcinile de zi cu zi, Chopra şi Tanzi propun ca, printr-o creştere a conştiinţei de sine şi a intenţiei conştiente, creierul să fie învăţat să-şi depăşească limitele actuale. Combinând cercetări ...
Cu TVA: 36,00 RON
Cod produs: carte

În contrast cu "creierul standard", care îndeplineşte sarcinile de zi cu zi, Chopra şi Tanzi propun ca, printr-o creştere a conştiinţei de sine şi a intenţiei conştiente, creierul să fie învăţat să-şi depăşească limitele actuale. Combinând cercetări de ultimă oră cu observaţii spirituale, Supercreierul explică modul în care se poate face acest lucru, demolând cele mai răspândite cinci mituri despre creier care îţi limitează potenţialul şi arătându-ţi metodele prin care poţi:
   • să-ţi foloseşti creierul, în loc să-l laşi să te folosească el pe tine;
   • să creezi stilul de viaţă ideal pentru un creier sănătos;
   • să reduci riscurile îmbătrânirii;
   • să foloseşti conexiunea mintepentru a favoriza fericirea şi starea de bine;
   • să-ţi accesezi creierul iluminat, calea de acces spre libertate şi fericire;
   • să învingi cele mai răspândite provocări, ca: pierderea memoriei, depresia, anxietatea şi obezitatea.

Editura: Life-Style

Autor: Deepak Chopra, Rudolph E. Tanzi   

Format:13x20 cm

Număr pagini: 352

Greutate: 290 gr.

Anul apariției: 2013

ISBN: 978-606-8309-35-4

Partea întâi. Cum să-ţi dezvolţi cel mai preţios dar ... 11

O epocă de aur pentru creierul uman ... 13
Cinci mituri care trebuie destrămate ... 30
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: PIERDEREA MEMORIEI ... 54
Eroii supercreierului ... 59
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: DEPRESIA ... 77

   Partea a doua. Crearea realităţii ... 93

Creierul tău, lumea ta ... 95
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CE SĂ FACI CÂND EŞTI SUPRAPONDERAL ... 113
Creierul tău evoluează ... 123
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: ANXIETATEA ... 139
Creierul emoţional ... 155
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CRIZELE PERSONALE ... 164
De la intelect la intuiţie ... 171
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CUM SĂ-ŢI DESCOPERI PUTEREA ... 195
Unde trăieşte fericirea ... 207
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: AUTOVINDECAREA ... 223

   Partea a treia. Mister şi promisiunei ... 231

Creierul anti-îmbătrânire ... 233
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: LONGEVITATEA MAXIMĂ ... 247
Creierul iluminat ... 268
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: CUM SĂ-L FACI PE DUMNEZEU REAL ... 288
Iluzia realităţii ... 299
   SOLUŢII PENTRU SUPERCREIER: STAREA DE BINE ... 322

Epilogul lui Rudy ... 330
Epilogul lui Deepak ... 338
Mulţumiri ... 345

pag. 22-23


   ...întâmplă. Exprimarea prin comportament atrage dezaprobarea şi pedeapsa. Aşa intră în faza finală, care este de tăcere posomorâtă. Nu mai face niciun efort ca să ţină ritmul cu restul clasei. Ceilalţi copii îl taxează drept încet la minte sau prost de-a binelea, practic, un outsider. Dintr-un loc benefic, şcoala s-a transformat într-o închisoare sufocantă.
   Nu este greu de sesizat modul în care acest ciclu comportamental afectează creierul. Ştim acum că bebeluşii se nasc cu 90% din creier format şi cu milioane de conexiuni în plus. Aşa încât, în primii ani de viaţă, sunt cernute conexiunile nefolosite şi sunt dezvoltate cele care vor conduce la noi deprinderi. Putem presupune că un copil descurajat eşuează în acest proces. Deprinderile utile nu sunt dezvoltate, iar părţile creierului care nu sunt folosite se atrofiază. Descurajarea este un proces holistic, care cuprinde creierul, psihicul, emoţiile, comportamentul şi oportunităţile ulterioare din viaţă.
   Pentru ca orice creier să funcţioneze bine, are nevoie de stimulare. Dar e limpede că stimularea este secundară în raport cu ceea ce simte copilul, pe plan mental şi psihologic. Un copil descurajat relaţionează cu creierul său în mod diferit faţă de un copil încurajat, iar creierele lor trebuie şi ele să reacţioneze diferit.
   Supercreierul se bazează pe convingerea că există un nou tip de conectare între minte şi creier. Şi nu partea fizică este cea care are o importanţă crucială. Importante sunt hotărârea, intenţia, răbdarea, speranţa şi sârguinţa persoanei în cauză. Toate acestea se referă la modul în care mintea se raportează la creier, indiferent de consecinţe. Putem rezuma relaţia aceasta în zece principii.

   CREZUL SUPERCREIERULUI
   CUM SE RAPORTEAZĂ MINTEA LA CREIER


   1. Procesul implică întotdeauna circuite de feedback.
   2. Circuitele de feedback sunt inteligente şi adaptabile.
   3. Dinamica unui creier uman intră şi iese din starea de echilibru, dar favorizează întotdeauna echilibrul general, cunoscut şi ca homeostazie.
   4. Ne folosim creierele ca să evoluăm şi să ne dezvoltăm, călăuziţi de intenţiile noastre.
   5. Auto-reflecţia ne împinge înainte într-un teritoriu necunoscut.
   6. Multe arii diverse ale creierului sunt coordonate simultan.
   7. Avem capacitatea de a monitoriza multe niveluri ale conştientizării, chiar dacă ne limităm concentrarea la un singur nivel (de exemplu, trezitul, dormitul sau visatul).
   8. Toate calităţile lumii cunoscute, cum ar fi înfăţişarea, sunetul, structura şi gustul, sunt create în mod misterios prin interacţiunea minţii cu creierul.
   9. Mintea, şi nu creierul, este originea conştiinţei.
   10. Doar conştiinţa poate înţelege conştiinţa. Nicio explicaţie mecanică, izvorâtă din aspecte legate de creier, nu este de ajuns.

   Acestea sunt idei însemnate. Avem multe explicaţii de dat, dar am dorit să vezi din capul locului ideile mari. Dacă ai lua doar două cuvinte din prima propoziţie - arcuite de feedback -, ai putea fascina o grupă de la facultatea de medicină vreme de un an. Corpul omenesc este un imens circuit de feedback, alcătuit din trilioane de circuite minuscule. Fiecare celulă "vorbeşte" cu toate celelalte şi ascultă răspunsul pe care îl primeşte. Aceasta este esenţa simplă a feedbackului, un termen preluat din electronică. Termostatul din Itving room sesizează temperatura şi porneşte instalaţia termică dacă se face prea frig. Când temperatura creşte, termostatul preia această informaţie şi reacţionează oprind instalaţia.
   Temperatura corpului este reglată prin acelaşi tip de du-te vino, care acţionează prin comutatoare. Până acum, nu e nimic fascinant. Dar, când gândeşti o idee, creierul trimite informaţia la inimă, iar dacă mesajul este de emoţie, teamă, excitare sexuală sau multe alte stări, o poate determina să...


pag. 164-165

   Soluţii pentru supercreier
   Crizele personale


   Mulţi oameni reacţionează la crizele personale cu teamă, care este instinctivă. Dar este posibil să avem o abordare mai integrată, cu alte cuvinte, să folosim simultan creierul superior şi pe cel inferior. O criză personală este doar o provocare amplificată la proporţii drastice, iar provocările fac parte din viata fiecăruia.
   Ceea ce realizezi în viaţă depinde de modul în care gestionezi momentele ei cele mai întunecate. Sunt ele puncte de cotitură sau paşi înapoi? Intră în joc aici ceea ce numim înţelepciune, căci majoritatea oamenilor ia decizii importante bazându-se pe impuls sau pe opusul acestuia, obişnuinţa. Ei simt îndemnurile emoţiilor, care nu sunt niciodată mai puternice decât atunci când mintea este în stare de confuzie. Nu poate fi contrazisă celebra frază cu care începe romanul lui M. Scott Peck, The Road Less Traveled (Drumul către tine însuţi): "Viaţa e dificilă". Dar înţelepciunea poate fi un stimulent pentru depăşirea dificultăţilor, transformând frustrarea şi înfrângerea în puncte de cotitură şi în prilejuri de ameliorare.
   Ori de câte ori lucrurile merg foarte rău, pune-ţi trei întrebări, toate fiind menite să transforme confuzia din minte într-un proces ordonat, pe care creierul să-1 poată urmări şi organiza fizic.

   ÎNTREABĂ-TE

   1. Este aceasta o problemă pe care ar trebui s-o rezolv, să mă împac cu ea sau să mă îndepărtez de ea??
   2. Pe cine să consult dintre cei care au rezolvat aceeaşi problemă cu succes??
   3. Cum pot să ajung mai adânc în mine însumi pentru a găsi soluţii?

   De asemenea, există trei întrebări asupra cărora nu trebuie să stărui, pentru că îţi fac rău şi provoacă haos mental.

   NU TE ÎNTREBA

   1. Ce e în neregulă cu mine?
   2. Pe cine pot să dau vina?
   3. Care e scenariul cel mai defavorabil?

   Situaţiile în care aceste întrebări intră în joc sunt nenumărate, de la o relaţie proastă la un grav accident de maşină, de ia diagnosticarea unei boli periculoase pentru viaţă la arestarea copilului din cauza drogurilor. Adevărul trist este că milioane de oameni stăruie în mod constant asupra unor întrebări pe care n-ar trebui să şi le pună, în vreme ce doar puţini sunt aceia ce îşi pun cu seriozitate întrebările potrivite, care să ducă la acţiuni corecte. Să vedem dacă putem îmbunătăţi această situaţie.

   I. Este aceasta o problemă pe care ar trebui s-o rezolv, să mă împac cu ea sau să mă îndepărtez de ea?

   Primul lucru de făcut este să-ţi regăseşti orientarea într-o manieră rezonabilă. Prin urmare, întreabă-te: Este o problemă pe care ar trebui s-o rezolv, să mă împac cu ea sau să mă îndepărtez de ea? Dacă nu poţi să răspunzi la această întrebare...


pag. 324-325


   ...multă vreme, putem observa schimbări neobişnuite. Pentru ambele feţe ale monedei, faptul că te bucuri de un nivel mai scăzut sau mai ridicat al stării de bine poate fi pus în relaţie cu modul în care experienţa este metabolizată zi după zi, minut după minut, secundă după secundă.

   Metabolizarea experienţei

   Consecinţa este că poţi să-ţi îmbunătăţeşti starea de bine ascultând de indiciile subiective subtile. Cât de des ai auzit pe cineva zicând: "Chestia asta n-a trecut testul mirosului"? De ce dau acum psihologii greutate reacţiilor imediate ca fiind mai de încredere decât consideraţiile raţionale făcute după un timp mai lung? Aceasta nu ar trebui să fie o nouă descoperire. Trăim de multă vreme cu natura umană. Dar instinctele subtile care îţi permit să-ţi simţi calea prin viaţă sunt cenzurate cu uşurinţă. Mintea ta intervine cu tot felul de răspunsuri secundare care nu sunt bune pentru tine. Printre acestea se numără cele notate în continuare.

   Negarea - Nu vreau să simt asta.
   Reprimarea - îmi păstrez ascunse adevăratele sentimente, iar, acum, abia dacă mai ştiu unde sunt.
   Cenzurarea - Las doar sentimentele bune să fie înregistrate. Cele rele să stea deoparte.
   Vinovăţia şi ruşinea - Acestea sunt atât de dureroase încât trebuie să le dau la o parte cât mai rapid posibil.
   Victimizarea - mă simt rău, dar nu merit nimic mai bun.

   Cu toţii suntem familiarizaţi cu aceste mecanisme psihice. Duse la extrem, ele trimit milioane de oameni la terapie. Din nefericire, poţi să te simţi în esenţă bine şi totuşi să-ţi deteriorezi starea de bine în trepte minuscule. O viaţă de minciuni convenţionale, de evitare, judecată, abnegaţie faţă de sine şi de iluzii mărunte pare îndeajuns de nevinovată, dar, la fel ca picătura chinezească, negatMtatea lucrează pic cu pic. Dacă vezi pe cineva care duce o viaţă amară sau pustie, de obicei nu un eveniment melodramatic, de proporţii, l-a adus în situaţia asta. Starea de bine i s-a erodat lent.
   Starea de bine depinde de multe lucruri care se petrec chiar în sistemul tău nervos. Nu poţi să te ocupi de ele unul câte unul; infinit de multe procese se întâmplă într-o clipită, în pofida acestei complexităţi, poţi să începi să dai atenţie indiciilor subtile. în tradiţia indiană, există trei clase de indicii subtile în interiorul fiecărei experienţe.

   Tattva: calităţile sau aspectele experienţei.
   Rasa: gustul experienţei.
   Bhava: starea de spirit sau tonul emoţional al
experienţei.

   Să vedem cum sunt acestea ambalate în fiecare experienţă. Imaginează-ţi că eşti în vacanţă şi stai pe o plajă. Calităple experienţei ar fi felul cum simţi căldura soarelui, sunetul valurilor şi legănatul palmierilor - senzaţia complexă oferită de statul pe plajă. Gustul experienţei este mai subtil. în acest caz, să spunem că este o experienţă plăcută, relaxantă, care-ţi face corpul să se simtă ca şi cum ar curge în întregul peisaj al plajei, în sfârşit, starea de spirit a experienţei nu este determinată de niciuna dintre cele de mai sus. Dacă stai întins pe plajă, simţindu-te singur sau certându-te cu consoarta, pentru tine plaja nu înseamnă acelaşi lucru ca pentru cineva care se află într-o lună de miere fericită sau, pur şi simplu, absoarbe prin toţi porii o zi tropicală frumoasă.
   Starea de bine este creată la un nivel subtil. Prin urmare, pe măsură ce datele neprelucrate pătrund în creierul tău prin intermediul celor cinci simţuri, ceea ce le transformă în ceva hrănitor sau toxic depinde de calitatea, gustul şi starea emoţională pe care le adaugi. Nu scoatem din schemă creierul, dat fiind că, bineînţeles, este o parte vitală a circuitului de feedback minte-corp. Există reţele neuronale care te predispun la o reacţie pozitivă sau negativă în mod automat. Dar reţelele...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun