ALEGERI ŞI ILUZII
Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea raţională ne este
un servitor credincios. Am făurit o societate cate slăveşte servitorul,
dar a uitat de dar. - Albert Einstein
Parafrazat, J. Krishnamuri a spus: "Alegerea este o iluzie. Să fac
asta, să fac cealaltă, înseamnă derută. Pot să aleg numai atunci câpd
sunt derutat. Când ştiu precis, nu există alegere." Acum treizeci de
ani, Benjamin Libet arăta că în subconştient există activitate în
milisecundele dinaintea producerii unui gând conştient. Cu alte cuvinte,
aşa-numitele gânduri conştiente ne vin din subconştient. într-adevăr,
am aflat recent că subconştientul (sau inconştientul) este răspunzător
de 90% din deciziile noastre. Astfel, un tehnician fMRI (rezonanţă
magnetică funcţională) poate şti ce hotărâre vom lua, cu multe secunde
înainte ca noi înşine să fim conştienţi de decizie, doar urmărindu-ne
creierul în timp real. Este un fapt care ar trebui să ne pună pe toţi pe
gânduri, încurajându-ne să ne reconsiderăm conţinutul minţii.
Ce este în neregulă?
Oamenii de pretutindeni vor să ştie cum şi-ar putea îmbunătăţi
viaţa. In mod obişnuit, ei cred că dacă ar avea mai mulţi bani, mai mult
succes şi relafii interpersonale mai bune, ar fi mai fericiţi. Date
fiind convingerile de acest fel, lumea este plină de soluţii la minut.
Găseşti la toate colţurile experţi în dezvoltarea personală şi nu se
duce lipsă de oameni dispuşi să investească timp şi bani în învăţarea
"secretelor succesului", într-un fel, nici eu nu sunt altfel; totuşi,
după mai bine de 30 de ani de-a lungul cărora am lucrat cu persoane cu
tulburări emoţionale, oameni care-şi caută liniştea lăuntrică, sportivi
care vor să cucerească medalii de aur, organizaţii sportive care ca¬ută
să câştige campionate, oameni obişnuiţi care încearcă să-şi găsească
locul în lume şi aşa mai departe, am învăţat aceasta: modelul este
complet greşit!
Ce este în neregulă în a avea mai mulţi bani sau relaţii
interpersonale mai bune? Nimic! Atunci de ce spun că modelul este
greşit? Modelul este cu susul în jos, şi trebuie inversat - dar înainte
de a vă explica la ce mă refer, trebuie să fac o mică digresiune.
O stare interdependentă a fiinţei
La început a fost Big Bang-ul. Potrivit renumitului fizician Stephen
W. Hawking, înaintea lumii pe care o cunoaştem a existat doar
singularitate. Singularitatea s-a divizat cumva şi bang - totul s-a
născut. Din ceva ce poate fi definit drept nimic super-super-comprimat -
totul! Sau altfel spus, cu o nuanţă uşor diferită, din niciun lucru s-a
născut orice lucru. în majoritatea religiilor importante, la început,
Sursa sau Creatorul a reflectat asupra sieşi (de obicei asupra Lui
însuşi) şi s-a divizat, creând totul. Cuvintele singularitate şi Creator
constituie doar puncte de referinţă pentru o perspectivă. Altfel spus,
dacă eşti înclinat să găseşti un Mare Făuritor, alegerea substantivului
Creator te trădează; dacă mai degrabă cauţi să eviţi aceasta,
substantivul singularitate o arată din nou.
Leacul magic
De notat că, după cum am descoperit, ceea ce am de gând să vă
împărtăşesc în continuare se aplică oriunde. Se aplică în penitenciar,
la fel cum se aplică în ospicii. Este valabil pentru sportivii de
performanţă, pentru cei mai bogaţi oameni din lume, pentrru copiii mici
şi pentru toţi ceilalţi oameni. Este valabil în Germania, China,
Malaezia, Singapore, Mexic, Canada, India, Anglia, Irlanda şi alte ţări.
Ştiu că este valabil acolo pentru că avem distribuitori şi clienţi, în
aceste zone geografice, şi există şi studii care s-o confirme. Sunt
convins că este valabil pretutindeni, în orice limbă şi pentru orice
fiinţă omenească.
Şi atunci, ce să punem în programul subliminal pentru deţinuţi? Ar
fi trebuit să fie evident, dar daţi-mi voie să divaghez puţin.
Există două căi prin care poţi fi legat de lume. Prima este
determinată de legătura cu o altă persoană. A doua, când alegi să stai
agăţat de un fir subţire legat de ceva şi să refuzi să-i dai drumul sau
să tragi suficient de tare pentru a-l rupe. Crezi, poate, că ai loc de
manevră, dar cum dai de capătul firului te întorci şi baţi în retragere.
Interesant e că acesta este modul prin care sunt dresaţi elefanţii.
Când sunt foarte tineri, sunt legaţi cu lanţuri mari, şi, curând, ajung
să înveţe că trebuie să stea locului, altfel, dacă încearcă să fugă, se
vor împiedica şi vor cădea, rănindu-se. Când animalele ajung la
maturitate şi s-ar putea smulge cu uşurinţă din lanţ, pot fi ţinute
legate doar cu o funie subţire. Ele aleg - dacă putem folosi cuvântul în
acest context - să nu-şi pună la încercare limitele.
în mod similar, aruncarea vinei este un lanţ -pur şi simplu, te leagă!
Când dăm vina pe alţii, ne privăm de propria putere. La urma urmei,
dacă nu e vina mea, înseamnă că nu pot face nimic în legătură cu
aceasta. Atitudinea generală "viaţa e oribilă şi în final mori",
abordarea de tipul "nu e vina mea" şi convingerile similare secătuiesc
oamenii de puterea de a-şi influenţa lumea proprie. Rezultatul net, după
cum, atât de elocvent, arată R. D. Laing în Politics of Experience,
este:
"Condiţia alienării, de a fi adormit, de a fi inconştient, de a fi ieşit din minţi, este condiţia omului normal."
Societatea pune mare preţ pe omul normal. Copiii sunt educaţi să se piardă şi să devină absurzi, şi astfel să fie normali.
Oamenii normali au ucis, probabil, vreo sută de milioane de alţi oameni normali în ultimii cincizeci de ani...
Nu suntem în stare nici măcar să ne gândim în mod adecvat la
comportamentul care este la pragul anihilării. Dar ceea ce gândim este
mai puţin decât ce ştim; ce ştim este mai puţin decât ce iubim; ce iubim
este mult mai puţin decât ce există. Şi în această măsură suntem cu
atât mai puţin decât ce suntem.
Când dăm vina pe alţii, ne privăm de propria putere.
Să construim acum un model şi să vedem dacă găsim rotiţele care fac ca tot acest nonsens să pară a avea sens.
