Telefon: 0723 370 540

Antibiotice Din Plante (ediție mare) – Stephen Harrod Buhnerer

Antibiotice Din Plante (ediție mare) – Stephen Harrod Buhnerer

56,00 RON 59,90 RON
Disponibilitate: În Stoc
Infecțiile bacteriene sunt din ce în ce mai întâlnite, iar antibioticele de sinteză din ce în ce mai neputincioase în fața acestora. Bacteriile patogene sunt niște supraviețuitori tenace, reușind să păcălească medicina modernă și devenind „superbacte...
Cu TVA: 56,00 RON
Cod produs: carte

Infecțiile bacteriene sunt din ce în ce mai întâlnite, iar antibioticele de sinteză din ce în ce mai neputincioase în fața acestora. Bacteriile patogene sunt niște supraviețuitori tenace, reușind să păcălească medicina modernă și devenind „superbacterii” virulente, rezistente la antibiotice și tot mai periculoase.
Stephen Harrod Buhner oferă dovezi convingătoare că medicamentele din plante, cu amestecul lor complex de numeroși compuși antibiotici, sistemici și sinergici, ar trebui să reprezinte prima noastră linie de apărare împotriva infecțiilor rezistente la antibiotice. Referințele sale indispensabile explică motivele rezistenței la antibiotice, explorează valoarea tratamentelor cu plante și oferă descrieri detaliate ale celor mai potrivite plante, dându-vă încredere că veți identifica și cele mai bune formule din plante și că vă veți putea prepara singuri medicamentele.
Pregătindu-ne pentru sfârșitul erei antibioticelor, această carte de referință este o prezență obligatorie în biblioteca fiecărei familii.

Autor: Stephen Harrod Buhnerer

Editura: Litera

Data aparitiei: 2015

Traducător: Graal Soft

Tip Copertă: Broșată

Format: 15 x 23cm

Nr. pagini: 544

Greutate : 0.775 kg

ISBN: 978-606-33-0091-2

Unde se găseşte miere

   Cu siguranţă aveţi prin zonă un producător local de miere sălbatică. Se găseşte în magazine. Dar atenţie! Multe firme producătoare au eliminat complet polenul din miere. Uneori este contrafăcută cu sirop de porumb. în tot cazul, mierea de la fermieri, de la cooperativele agricole şi din magazinele naturiste este autentică. Mierea bună trebuie să conţină şi un pic de polen, adică să aibă un aspect uşor tulbure.

   Aplicare directă
   Pentru arsuri (de gradele unu, doi şi trei): Se aplică direct pe rană, se acoperă cu un bandaj steril, care se schimbă o dată sau de două ori pe zi.
   Pentru ulceraţii, ulcer decubitus (chiar dacă a ajuns până la os): La fel ca pentru arsuri.
   Pentru răni infectate: La fel ca pentru arsuri. Pentru răni: La fel ca pentru arsuri.
   Pentru impetigo: Se diluează mierea cât să se subţieze, apoi se aplică de două ori pe zi. Pentru dermatită seboreică: La fel ca pentru impetigo.

   Uz intern
   Preventiv: Se ia 1 lingură de miere nediluată sau adăugată în ceai de trei ori pe zi.
   Pentru afecţiuni acute: Se ia 1 lingură de miere din oră în oră sau se adaugă 1 lingură de miere în ceai de 6-10 ori pe zi.
   Cel mai bun ceai contra răcelii şi gripei: 2 linguri de suc de ghimbir, sucul de la % de lămâie verde, un vârf de cuţit de piper de Cayenne, 1 lingură de miere, apă fierbinte.

   Efecte secundare si contraindicaţii

   Uz extern: Nu există.
   Uz intern: Şoc anafilactic mediu-sever în cazuri extrem de rare, la persoane care au reacţii alergice la înţepătura de albină.

   întrebuinţări tradiţionale ale mierii

   Deja s-au făcut 20 de ani de când apelez la miere pentru a trata diverse afecţiuni; nimic nu se compară cu mierea în tratarea rănilor de orice fel, indiferent de cât de infectate sau de urâte sunt. Este cel mai bun remediu naturist pentru răni care există pe planetă.
   Mierea este nectarul florilor, adunat de albine şi păstrat în stomacul lor până la stup. Mierea naturală este făcută dintr-o mulţime de flori sălbatice care cresc în zona respectivă. Acesta este motivul pentru care mierea monofloră, precum cea de lucerna sau trifoi, este extrem de rară, asta dacă nu cumva specia respectivă se găseşte din abundenţă (aşa cum cresc buruienele în Scoţia). Ca atare, mierea naturală de albine posedă esenţa calităţilor foarte multor plante sălbatice - toate fiind plante medicinale. Albinele sunt atrase de cele mai puternice plante medicinale: mielărea, jojoba, soc, linăriţă, Balsamorhiza, Echinacea, valeriană, păpădie, Geranium sălbatic; de fapt lista cuprinde toate florile care sunt remedii naturale, precum şi toate speciile de lucerna sau trifoi. Orice miere de flori sălbatice conţine nectar; aşadar, mierea conţine şi multe substanţe chimice existente în nectar. în afară de calităţile medicinale ale plantelor, nectarul din plante este uşor modificat, într-un mod pe care ştiinţa modernă nu 1-a putut explica încă, de sistemul digestiv al albinelor. înainte ca nectarul să fie regurgitat, acesta se combină într-un mod cu totul unic cu enzime digestive din stomacul albinelor, formând compuşi noi. Mierea, de multe ori acuzată că este doar un alt carbohidrat simplu (la fel ca zahărul alb), conţine printre altele un complex de enzime, acizi organici, esteri, agenţi antibiotici, microelemente, proteine, carbohidraţi, hormoni şi compuşi antimicrobieni. 30 g de miere obişnuită conţin 1333 de calorii (faţă de zahărul alb, care conţine 1748 de calorii), 1,4 g de proteine, 23 mg de calciu, 73 mg de fosfor, 4,1 mg de fier, 1 mg de niacină şi 16 mg de vitamina C, dar^şi vitamina A, beta-caroten, complexul B, vitamina D, vitamina E, vitamina K, magneziu, sulf, clor, potasiu, iod, sodiu, cupru, mangan şi concentraţii mari de apă oxigenată şi acid formic. Mierea conţine 75 de compuşi diferiţi. Multe dintre substanţele remanente din miere (între 4-7% din miere) sunt atât de complexe încât încă nu au fost identificate.

...........

Echinacea

   Familie: Compositae
   Alte denumiri: Aproape toată lumea îi zice pe nume, deşi grădinarii care nu au habar despre acţiunile medicinale ale plantei îi mai spun şi "margaretă mov".
   Specii utilizate: Toate cele nouă membre ale genului; cel mai des întrebuinţate sunt Echinacea angustifolia şi E. purpurea. Eu nu cred că purpurea este atât de puternică prin comparaţie. Nu mi s-a părut că este chiar atât de eficientă, deşi toată lumea susţine acest lucru, şi o evit pe cât posibil. Recomand cu tărie utilizarea speciei angustifolia. (Există unele indicii că Echinacea pallida ar fi mai puternică decât angustifolia, dar eu unul nu am folosit-o.)

   Părţi utilizate
   In primul rând rădăcina, dar şi florile cu seminţe sunt folositoare. Germanii folosesc sucul de E. purpurea ca remediu naturist de bază.

   Proprietăţi afe Echinacea
   Acţiuni    
   Analgezic    Imunomodulator
   Antibacterian    Imunostimulant
   Antiinflamator    Sialagog
   Antiviral    Stimulează producţia de anticorpi
   Inhibitor al hialuronidazei

   Unde se găseşte Echinacea
   E. purpurea creşte peste tot. Eu sunt total împotriva ei, exceptând cazul când stoarceţi planta verde şi îi beţi sucul - asta ar trebui să faceţi dacă creşte chiarîn grădina dumneavoastră; nu-i nevoie să omorâţi planta dezrădăcinând-o. Angustifolia se găseşte mai greu; sub formă de tinctură se mai găseşte pe la unele plafare. Tincturi cu angustifolia se mai găsesc şi pe internet.

   Preparare şi dozaj
   Cele mai puternice preparate medicinale sunt tinctura din rădăcină şi sucul proaspăt din părţile aeriene ale plantei.
   Notă: Extractele de Echinacea standardizate pentru acid fenolic sau conţinând echinocazidă sunt inactive ca
imunostimulante, dar au acţiuni antiinflamatorii.

   Suc proaspăt
   Părţile aeriene ale plantei se storc, dacă este posibil în momentul înfloririi. Se administrează imediat sau se stabilizează cu alcool de concentraţie 20-25% (a se vedea la pagina 252). Se iau 2-3 linguriţe pe zi sau maximum 6 linguriţe pe zi în afecţiuni acute.

   Tinctură
   Rădăcină uscată de E. angustifolia, 1:5, alcool de concentraţie 70%. (Sau, dacă nu aveţi încotro, flori proaspete de purpurea, 1:2, alcool de concentraţie 95%.)
Notă: Eficacitatea tincturii este mult redusă dacă este diluată cu apă (exceptând cazul în care luaţi doze mari împotriva septicemiei sau pentru stimularea colagenului) şi recomand cu tărie să nu se dilueze, mai ales împotriva infecţiilor streptococice în gât.
   Pentru infecţii streptococice în gât/amigdalită: Aplicaţi direct pe ţesutul din gât tinctură de Echinacea (minimum 30 de picături pe oră), amestecată din belşug cu salivă. Echinacea stimulează activ producţia de salivă şi amorţeşte ţesutul cu care vine în contact, ceea ce o face perfectă pentru această afecţiune (sau pentru orice durere sau inflamaţie în gât). Părerea mea este că tratamentul este eficient, mai ales dacă este aplicat cu regularitate. în câteva cazuri (inclusiv un medic care era bolnav, dar nu credea în eficacitatea acestui tratament), din gât s-au recoltat culturi pozitive de streptococi; procesul de vindecare are loc în primele 24 de ore.
   Ca spălaturi pentru gură/gingii în cazul rănilor şi ulceraţiilor: Tinctură, 30 de picături care se ţin în gură până la stimularea salivei şi se plimbă în gură pentru a acoperi bine toate zonele, se ţin 30 de secunde, se înghit. Se repetă de trei-patru ori pe zi.
   Pentru faze incipiente ale răcelii şi gripei: Cel puţin o pipetă (30 de picături) de tinctură din oră în oră până la dispariţia simptomelor.

Cuvânt înainte de dr. James A. Duke ... 7
Prefaţă ... 10
Prolog: Dezvoltarea superbacteriilor ... 15

1. Sfârşitul antibioticelor ... 19
2. Organisme rezistente, bolile pe care le provoacă, tratamente ... 52
3. Despre antibioticele din plante ... 92
4. Antibiotice din plante: sistemicele ... 102
   Cryptolepis • Sida • Alchornea • Bidens • Artemisia
5. Antibiotice din plante: nonsistemicele localizate ... 177
   Plante care conţin berberină • Ienupăr • Miere • Usnea
6. Antibiotice din plante: sinergicele ... 231
   Lemn-dulce • Ghimbir • Piper negru (piperină)
7. Prima linie de apărare: întărirea sistemului imunitar ... 275
   Ashwagandha • Astragalus • Iarba-febrei • Echinacea • Ginseng siberian • Rădăcină-roşie • Reishi • Rhodiola
8. Manualul preparării medicamentelor din plante ... 347
9. Reţete din plante medicinale ... 395

Epilog ... 414
Note de subsol ... 416
Lecturi recomandate ... 420
Bibliografie ... 423
Indice ... 530

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun