Telefon: 0723 370 540

Antivirale Din Plante • alternative naturale pentru combaterea infecţiilor virale rezistente şi emergente – Stephen Harrod Buhner

Antivirale Din Plante • alternative naturale pentru combaterea infecţiilor virale rezistente şi emergente – Stephen Harrod Buhner

57,00 RON 59,90 RON
Disponibilitate: În Stoc
Virusurile sunt inteligente, suferind mutaţii şi devenind rezistente la medicamentele antivirale de sinteză. Crize globale, precum cele declanşate de SARS sau de febra Dengue, s-au răspândit mai repede decât am putut crea medicamente care să le comba...
Cu TVA: 57,00 RON
Cod produs: carte

Virusurile sunt inteligente, suferind mutaţii şi devenind rezistente la medicamentele antivirale de sinteză. Crize globale, precum cele declanşate de SARS sau de febra Dengue, s-au răspândit mai repede decât am putut crea medicamente care să le combată, iar în fiecare anotimp apar noi tulpini de gripă care pun la încercare eficacitatea vaccinurilor.
Întăriţi-vă imunitatea şi protejaţi-vă cu tratamente din plante cu spectru larg. Stephen Harrod Buhner face profilul plantelor care s-au dovedit cele mai eficiente în lupta împotriva infecţiilor virale şi oferă instrucţiuni detaliate pentru prepararea şi utilizarea formulelor pentru combaterea celor mai întâlnite tipuri de infecţii şi pentru întărirea imunităţii, în mod sigur şi natural.


Autor: Stephen Harrod Buhner
Editura: Litera
Categoria: Dezvoltare Spirituală
Format: 15×23 cm
Nr. pagini: 464
Greutate : 0.650 kg
ISBN: 978-606-33-0176-6

 Există o mulţime de virusuri pe această planetă. Estimările arată că Pământul conţine 10 la puterea 31 virusuri, adică 10 urmat de 31 de zerouri. Tehnic vorbind (pentru cei care ţin la precizie), aceasta înseamnă undeva între un nonilion şi un decilion (deşi, dacă spuneţi catralioane sunteţi destul de aproape). In esenţă, o grămadă. Şi există o mulţime de tipuri diferite. în fiecare 200 litri de apă (conţinutul unei cisterne obişnuite) sunt prezente în jur de 5000 de genotipuri virale diferite. Există virusuri în cele mai reci şi mai ostile părţi ale acestei planete şi în interiorul unor izvoare fierbinţi. Există virusuri la mare altitudine în atmosferă şi în adâncurile pământului. Trăiesc pe culmile munţilor şi în străfundurile oceanului. Şi, uneori, călătoresc chiar şi în spaţiu. Fac parte din viaţa de pe această planetă, nu avem cum să le evităm.
   Spre deosebire de bacterii, virusurile nu au nucleu şi perete celular. Reprezintă viaţa redusă la minimum, având o simplitate structurală rafinată. Deşi există numeroase tipuri, în general, un virus este un lanţ de ADN sau ARN înconjurat de un poliedru de o eleganţă matematică, numit capsidă, a cărui formă este specifică virusului respectiv. în cazul virusurilor încapsulate, capsida este înconjurată de una sau de mai multe straturi proteice. Această structură simplificată le face să difere de bacterii, de exemplu, fără a fi însă mai puţin vii. Sunt o formă unică de viaţă (dar acesta nu este un motiv pentru a le discrimina). Seamănă foarte mult cu seminţele (sau cu sporii): nu cresc decât atunci când găsesc solul potrivit în care să se dezvolte. Şi, la fel ca seminţele, chiar dacă în stare de suspensie, monitorizează constant lumea exterioară.
   Suprafaţa stratului proteic viral este acoperită cu receptori, tipuri specifice de organe senzoriale, care le transmit virusurilor informaţii despre mediul înconjurător. Virusurile utilizează aceste organe senzoriale rafinate pentru a analiza mediul în care se află şi pentru a putea să găsească celulele cele mai potrivite. După cum comentează medicul şi cercetătorul Frank Ryan:
   Virusurile au un tip de senzaţie care ar putea fi clasificată drept un intermediar între un simţ olfactiv sau unul tactil rudimentar... Dispun de o modalitate de a detecta compoziţia chimică a suprafeţelor celulelor... Acest fapt conferă virusului capacitatea cea mai rafinată de a percepe suprafeţele celulare adecvate [permiţându-i să-şi găsească celula-gazdă unică]. Le recunoaşte printr-o percepţie a chimiei suprafeţei tridimensionale.
   Virusurile au o capacitate extrem de sofisticată de a percepe mediul înconjurător, de a determina natura acestuia, de a găsi organisme celulare în care se pot reproduce cu cea mai mare uşurinţă şi de a stimula apoi organismele în care se află celulele respective, cu scopul de a răspândi virusurile la noi gazde. Şi se pricep foarte bine la supravieţuire. Pot analiza natura reacţiei imunitare care le contracarează şi se pot modifica - sau pot modifica sistemul imunitar al gazdei - pentru a o evita. Pot gândi, conform oricărei definiţii utile a termenului, adică pot analiza informaţiile primite, creând noi comportamente pe baza semnificaţiei determinate a respectivelor aporturi informaţionale.
   Virusurile sunt clasificate în diverse feluri: în funcţie de mărime sau de formă, de prezenţa sau de absenţa unei capsule izolatoare (nu toate au una), dacă sunt compuse din ADN sau din ARN (şi, în funcţie de aceasta, dacă au un lanţ unic sau dublu, un sens pozitiv sau negativ), în funcţie de tipul structurii proteinei şi de maniera de reproducere. Virusurile bazate pe ADN sunt destul de solide ca virusuri deoarece au un fel de mecanism de "verificare a reproducerii", care le lipseşte virusurilor ARN. Aceasta înseamnă că, atunci când un virus ADN se instalează într-o celulă-gazdă, foloseşte o buclă de feedback biologic pentru a se asigura că replicile sale sunt de o acurateţe rezonabilă. Spre deosebire de el, un virus ARN nu poate face acest lucru. Tinde să producă o mulţime de replici care variază, uneori semnificativ, de original. Unele dintre aceste diferenţe de replicare sunt iniţiate intenţionat de virusuri ARN pentru a-şi mări variaţia genetică şi, prin urmare, gradul de supravieţuire în interiorul gazdei. Din acest motiv, deşi deseori este posibil să se găsească un vaccin de durată pentru un virus ADN, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se creeze unul pentru virusurile bazate pe ARN. Acest aspect face ca virusurile ARN să fie foarte greu de tratat cu produse farmaceutice; ca şi bacteriile, încep să creeze soluţii pentru medicamentele sintetice în momentul în care întâlnesc unul. Indiciile arată că rata de mutaţie a virusului hepatitei C, de exemplu, se accelerează ca reacţie la terapia cu interferon şi ribavirin..........

 Decocturi

   Decocturile sunt mult mai puternice decât infuziile. Pe scurt, ele sunt infuzii fierte. Există două tipuri de decocturi: 1) decoct simplu, şi 2) decoct concentrat. Un decoct simplu este orice extract de apă care este fiert o perioadă scurtă de timp. Decoctul concentrat este fiert până când nivelul de apă scade. în mod normal, plantele care sunt foarte răşinoase sau conţin multe uleiuri volatile nu sunt folosite la decocturi. Doar plantele ai căror constituenţi nu sunt distruşi de căldură se fierb.
   Este important să începeţi cu apă rece, nu cu apă caldă sau fierbinte, apoi să adăugaţi plantele şi să fierbeţi. Extractul va fi mai eficient dacă începeţi cu apă rece, fiindcă anumiţi constituenţi se extrag mai bine la diverse temperaturi.
   Unele plante, cum ar fi drobuşorul (isatis), sunt mai puternice dacă sunt fierte câteva minute, pur şi simplu, deoarece căldura mai mare este un extractant mai bun. Plantele care conţin multe poli-zaharide, cum ar fi reishi, sunt fierte, de asemenea, de multe ori. Polizaharidele tind să fie extrase mai uşor în decocturi. In general, ori de câte ori o plantă este fiartă, indiferent de durată, rezultatul este considerat un decoct. Dacă fierbeţi doar planta pentru a-i extrage constituenţii, faceţi un decoct simplu.


De ce există această carte ... 7

1. Virusuri emergente: cu ce ne confruntăm? ... 11
2. Infecţii respiratorii virale şi tratamentul acestora ... 29
3. Encefalite virale şi tratamentul acestora ... 68
4. O prezentare succintă a altor virusuri: de la citomegalovirus şi Dengue la zona zoster şi protocoalele lor de tratament ... 102
5. Antivirale din plante medicinale: Materia Medica ... 127
6. întărirea sistemului imunitar ... 274

Epilog: Ce ne rezervă viitorul? ... 321
Anexă: O prezentare succintă a preparării medicamentelor din plante ... 324

Note de subsol ... 344
Bibliografie ... 348
Indice ... 440

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun