Telefon: 0723 370 540

Călătoria Devenirii Umane • putem găsi fericirea în existenţa mundană? - Osho

Călătoria Devenirii Umane • putem găsi fericirea în existenţa mundană? - Osho

26,00 RON 28,80 RON
Disponibilitate: În Stoc
Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.   Că...
Cu TVA: 26,00 RON
Cod produs: carte

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.
   Cărţile din seria "Osho" reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privitor la cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.
   "Nu încerca să fii doar uman, pentru că vei deveni inuman. încearcă să devii suprauman; aceasta e singura cale de a deveni uman. încearcă să devii un zeu; aceasta e singura cale de a fi uman. Nu există o altă cale. Fixează-ţi scopul undeva în stele şi doar atunci vei creşte."
   "Oamenii discută despre tot soiul de lucruri, oamenii citesc despre tot soiul de lucruri, dar în general nu se deranjează niciodată cu propria lor persoană. Se pare că se consideră pe ei înşişi ceva sigur [...]: nu te considera ceva sigur. Priveşte înlăuntru, află cine eşti, şi dacă exişti cu adevărat sau dacă în tine e doar un gol şi trebuie făcut ceva pentru ca sămânţa din tine să încolţească, îngrijeşte-te de sămânţă, pentru ca într-o zi să poată înflori." (OSHO)

Editura: Litera

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini:256

Greutate: 215 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-686-686-6

pag. 27-28


   Iar omul este un fenomen în curs de creştere, un proces. Dacă nu ai nici un ţel, creşterea încetează. Atunci te blochezi, atunci stagnezi şi devii perimat. Asta s-a întâmplat cu milioane de oameni din întreaga lume. Uită-te la chipurile lor - arată asemenea unor zombi, ca şi cum ar fi adormiţi sau drogaţi, beţi.
   Ce se întâmplă cu inimile acestor oameni? Ei nu manifestă prospeţime, vioiciune, sunt lipsiţi de viaţă, de foc interior... sunt anosti. Ce se întâmplă cu ei? Au ratat ceva. Le lipseşte ceva. Nu fac lucrurile pentru care au fost creaţi, nu-şi împlinesc acel destin ce trebuie împlinit.
   Omul se află aici ca să devină supraom. Să devii supraom trebuie să fie ţelul tău. Abia atunci vei reuşi să fii om, şi cu uşurinţă.
   Cu cât te vei transforma într-un supraom, cu atât vei descoperi că nu mai suferi, că nu mai ai nelinişti. Copacii vor înmuguri curând, va fi prilej de mare bucurie. în curând vor apărea florile. Poţi aştepta, poţi spera, poţi visa.
   Când nu te îndrepţi nicăieri, când încerci să fii doar om, atunci râul a încetat să curgă. Atunci râul nu se mai îndreaptă spre ocean. Pentru că a te îndrepta către ocean înseamnă să ai dorinţa de a deveni oceanul. Altfel, de ce te-ai îndrepta către ocean? A merge către ocean înseamnă să te contopeşti cu oceanul, să devii oceanul.
   Dumnezeirea este ţelul. Poţi fi uman numai dacă continui să depui toate eforturile, toate eforturile posibile pentru a deveni divin. Chiar în acele eforturi, umanitatea ta va începe să strălucească. Tocmai prin acele eforturi, vei deveni viu.
   Viaţa este plină de satisfacţii, dar tu nu ai contact cu viaţa. Contactul vechi este pierdut, iar unul nou nu a fost stabilit. Faci parte dintr-un angrenaj şi de aceea eşti atât de anost, de aceea viaţa pare atât de mediocră, de tristă, de plicticoasă - chiar inutilă.
   Jean-Paul Sartre spune: Omul e o pasiune fără rost - pasiune inutilă, neputincioasă, care se agită mult şi degeaba cu privire la viaţă, şi nu e nimic în ea... viaţa e lipsită de sens. Cu cât devii mai închis în tine, cu atât viaţa devine mai lipsită de sens. Apoi te simţi nefericit. Apoi nefericirea oferă alte recompense.
   Atunci când eşti fericit, eşti un om obişnuit, pentru că a fi fericit înseamnă doar să fii natural. A fi nefericit înseamnă să devii extraordinar. Nu e nimic special în a fi fericit - copacii sunt fericiţi, păsările sunt fericite, animalele sunt fericite, copiii sunt fericiţi. Ce e special în asta? E doar un lucru obişnuit al existenţei. Existenţa este alcătuită din acest lucru numit fericire. Priveşte doar! - nu vezi aceşti copaci?... atât de fericiţi. Nu vezi păsările cântând?... atât de bucuroase. Fericirea nu are nimic special în ea. Fericirea e un lucru foarte obişnuit.
   Să fii fericit înseamnă să fii absolut obişnuit. Şinele, egoul nu îngăduie asta. De aceea oamenii vorbesc prea mult despre suferinţele lor. Ei devin speciali tocmai vorbind despre nefericirile lor. Oamenii continuă să vorbească despre boala lor, durerea lor de cap, stomacul lor, despre toate necazurile lor. Toţi oamenii sunt ipohondri într-un fel sau altul. Iar dacă cineva nu crede în suferinţa ta, te simţi lezat. Dacă cineva empatizează cu tine şi crede în suferinţa ta - chiar şi în versiunea ta exagerată...


pag. 234-235


   Tuturor grupurilor de interese le-ar plăcea să susţină ideea că utopia este o absurditate, pentru că lor le-ar conveni ca tu să fii satisfăcut şi mulţumit, asemenea bivolilor, care mănâncă iarbă - aceeaşi iarbă toată viaţa lor, de parcă se nasc numai ca să mănânce iarbă şi apoi să moară.
   Vei fi surprins să afli câteva lucruri. Ai văzut animalele făcând sex? Dacă da, atunci trebuie să fi observat că nu sunt fericite în timp ce o fac. Nu par să trăiască o stare de euforie. Par să fie disperate, triste, de ca şi cum ar face asta dintr-un fel de necesitate, mânate de o forţă biologică; trebuie să facă sex. Acesta e motivul pentru care, atunci când sezonul de împerechere a trecut, masculul nu se mai uită la femelă, iar femela nu se mai uită la mascul; toate legăturile sunt încheiate, nu există nici măcar o relaţie de prietenie! Dragostea lor este ceva mecanic, forţat. Nu este o bucurie, o plăcere. Prin urmare, pentru ce trăiesc animalele? Doar ca să mănânce iarbă şi să moară într-o zi...
   Grupurilor de interese din lumea umană le-ar plăcea să fii şi tu asemenea bivolilor. Să rămâi mulţumit în sărăcia ta, să rămâi mulţumit în boala, să rămâi mulţumit în moartea, să rămâi mulţumit în nefericirea, suferinţa, neliniştea ta. Nu ar trebui să existe nici o problemă, nici o recompensă, nici un efort de a îmbunătăţi lucrurile, pentru ca aceste grupuri să te poată exploata în continuare fără nici o piedică, fără ca măcar să simtă vreo vină că te exploatează.
   Există tot felul de paraziţi: preoţii sunt în astfel de grupuri, politicienii sunt în astfel de grupuri. întregul lor interes este ca tu să rămâi într-o stare comatoasă, să rămâi într-o stare de somnambulism... somnoros şi moţăind, făcându-ţi cumva treaba, dar fără să te preocupe vreodată faptul că lucrurile pot fi mai bune, şi astfel de oameni au convins alţi oameni vreme de mii de ani că aşa este viaţa, că nimic altceva nu e posibil. Suferinţa este soarta ta; disperarea îţi este destinul. Toate sunt voite aşa de Dumnezeu; nu poţi schimba starea lucrurilor. în India, oamenii spun că nici măcar o frunză nu poate cădea din copac fără voia lui Dumnezeu. Prin urmare, ce altceva poţi face?
   Nu este o coincidenţă faptul că timp de zece mii de ani India nu a fost martora nici unei revoluţii. Şi India este cel mai defectuos sistem social; o pătrime dintre hinduişti au trăit aproape ca vitele. Ei sunt "paria".
   Au fost reduşi la o existenţă chiar mai rea decât a animalelor. Animalele nu sunt paria, dar acele fiinţe umane sunt paria. Nu sunt doar paria, dar şi umbrele lor sunt paria. Dacă vii în contact cu umbra unei persoane paria, trebuie să faci o baie pentru a te purifica. Şi aceşti oameni au fost convinşi vreme de mii de ani că aceasta este soarta lor, că nu se poate nimic face în această privinţă. în India, nimeni nu a scris vreodată o carte ca Utopia lui Sir Thomas More. Nu că indienii nu ar fi scris nimic; ei poate că au scris cea mai semnificativă şi mai voluminoasă literatură. Dar nu există nici măcar o singură carte care să ofere speranţă de vreun fel, o posibilitate de schimbare, o revoluţie. Nu, aceste cuvinte nu sunt folosite deloc.
   Asta e ceea ce grupurile dominatoare vor în întreaga lume. Prin urmare, oricine a spus că utopia, însăşi ideea...

Prolog ... 9
Introducere ... 11

1. Călătoria devenirii umane ... 21
Te-am auzit spunând că viaţa în sine e foarte plină, îmbelşugată, binecuvântată - prin urmare, ce anume face ca o persoană să fie nefericită? ... 21
Ce este agonia şi ce este extazul? ... 46
Ştiu că vrei să scăpăm toţi de egoul şi de mintea noastră, iar în cazul meu ştiu că acesta e un lucru extrem de necesar, dar pentru aceia dintre noi care trebuie să funcţioneze în lumea reală, o absenţă totală a minţii sau a egoului nu ar face viaţa mult mai dificilă? ... 70

2. Din leagăn şi până în mormânt ... 75
Care este modul corect de a ajuta un copil să crească fără a interfera cu potenţialitatea sa naturală? ... 75
Amintirea mea despre părinţi, pe vremea când eram tânăr, e că ei erau foarte plini de viaţă. Tatăl meu picta şi scria poezii, iar mama mea m-a învăţat să dansez. Amândoi au fost agnostici şi nu m-au învăţat niciodată religia. Divorţaţi în prezent, ei trăiesc separat într-o disperare mocnită, ferindu-se să-şi asume riscuri. Pentru mine, au murit şi sunt doar nişte carapace de teamă. Asta mă întristează, pentru că odinioară debordau de viaţă. Ce s-a întâmplat cu ei? ... 106
Ce este conflictul dintre generaţii? ... 127
Care este, cu exactitate, atitudinea ta faţă de moarte? ... 144

3. în căutarea sufletului ... 147
Ajută-mă, te rog, să înţeleg puţin cine sunt ... 147
Te-am auzit spunând că iluminarea este transcendenţa minţii - conştient, inconştient, subconştient - şi că omul se dizolvă în oceanul vieţii, în univers, în neant. Te aud totodată vorbind despre individualitatea fiinţelor umane. Cum se poate manifesta individualitatea unei persoane iluminate daca ea este dizolvată în întreg? ... 1S6
Nu-mi vine să cred că exist. Ce e în neregulă cu mine? ... 161
Uneori am senzaţia că nu exist. Când intru într-o încăpere, nimeni nu mă vede. Când vorbesc, nimeni nu mă aude. Când un prieten mă atinge, nu sunt palpabil. Mă simt ca argintul viu care ţi se scurge printre degete. Cum mă pot pierde, dacă nu sunt acolo? ... 164

4. Suferind într-un vis ... 173
De ce fac munte din muşuroi? ... 173
Observ că în adâncul sufletului vreau să fiu iubit, acceptat, asemenea celei mai grozave persoane de pe pământ, că vreau să fiu cea mai renumită persoană. Şi mă simt rănit când cineva mă respinge. Ce să fac cu aceste vise? ... 183
Ce să fac cu sentimentul de neputinţă faţă de frustrarea pe care o simt când descopăr că nimic nu mă satisface în ultimă instanţă - că nimic nu e de ajuns? ... 188
Ce doresc? ... 192

5. Extraordinar de obişnuit ... 203
Este cu adevărat posibil să găseşti fericirea în viaţa mundană? Simt că viaţa este foarte plictisitoare. Ce ar trebui să fac? ... 203
Ce anume este important? ... 207
Experienţa mea privitoare la mine este cea mai profundă experienţă a vieţii mele, totodată cea mai banală. Te rog să mă lămureşti ... 210
Georges Gurdjieff a spus: "Te afli într-o închisoare. Dacă vrei să ieşi din închisoare, primul lucru pe care trebuie să-l faci e să-ţi dai seama că eşti într-o închisoare. Dacă te crezi liber, nu poţi să evadezi". Care sunt închisorile pe care eu le numesc "casă"? ... 219

Epilog: Mina comorilor tale se află în tine însuţi ... 233
Ce crezi despre afirmaţia: "Fără utopii, nimic nu se va îmbunătăţi"? Este o aiureală? ... 233

Pentru informaţii suplimentare ... 244
Despre autor ... 245
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 247

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun