Telefon: 0723 370 540

Calea spre Succes • sfaturi nepieritoare pentru zilele noastre - Napoleon Hill

Calea spre Succes • sfaturi nepieritoare pentru zilele noastre - Napoleon Hill

23,00 RON 25,04 RON
Disponibilitate: În Stoc
„Calea spre succes a fost descoperită. A fost bine marcată pe hartă, iar de-a lungul său au fost plasate indicatoare. Acestea îţi spun exact ce să faci. Sunt cincisprezece la număr, iar dacă iei aminte la ele şi faci ceea ce îţi spun, nimic nu te...
Cu TVA: 23,00 RON
Cod produs: carte

„Calea spre succes a fost descoperită. A fost bine marcată pe hartă, iar de-a lungul său au fost plasate indicatoare. Acestea îţi spun exact ce să faci. Sunt cincisprezece la număr, iar dacă iei aminte la ele şi faci ceea ce îţi spun, nimic nu te poate împiedica să ai succes.” (Napoleon Hill)

   Ţi se pare că n-ai nicio ţintă în viaţă? Că nu eşti în stare să găseşti calea spre succes? Nu eşti sigur că te afli pe drumul cel bun? Această carte te va orienta în călătoria vieţii tale. Este un ghid cu numeroase sfaturi ce au trecut testul timpului şi pe care le poţi pune oricând în practică. Am putea spune că primul sistem GPS a fost inventat cu zeci de ani în urmă, chiar de Napoleon Hill. Este vorba despre cartea de faţă, constând într-un set de repere prin intermediul cărora discipolii autorului au găsit calea spre succes. Reperele stabilite de Hill sunt perfect valabile şi în zilele noastre, aşa că merită să le acorzi atenţie. îţi vor aduce beneficii extraordinare! Autorul e foarte ofertant cu explicaţiile, aşa că o să-ţi fie uşor să urmezi indicatoarele plasate de el, pentru a ajunge la destinaţiamult visată. Eşti pregătit? Maestrul Napoleon Hill te aşteaptă să-l urmezi. Deschide cartea şi-o să descoperi calea spre succes - mergând, pas cu pas, pe urmele autorului. Nici nu se pune problema să te rătăceşti! (Judith Williamson, director al Centrului de studiu „Napoleon Hill”)



Editura: Curtea Veche

Autor: Napoleon Hill

Titlu original: Napoleon Hill’s Road to Success: Timeless Advice for Today

Traducere: Alexandru Macovei

Format: 13x20cm

Greutate: 240 gr.

Numar de pagini: 216

Anul apariției: 2011

ISBN: 978-606-588-230-0

pag. 20-21


   ...al naturii emoţionale a omului, n-aveau nici cea mai vagă idee despre psihologia modernă; cu toate acestea, după cum ne demonstrează John Herman Randall în cartea sa, The Culture of Personality, ei erau conştienţi de marele adevăr psihologic al faptului că orice gând se naşte din emoţii, sau sentimente primare. Personalitatea, ca unitate conştientă a raţiunii, afectelor şi voinţei îşi găseşte expresie în procesul creativ ce îşi are originea într-un impuls, sau sentiment, care se transformă apoi în gând şi se desăvârşeşte într-un act de voinţă. În ultimă instanţă, lumea noastră e guvernată de dorinţele noastre predominante. Personalitatea nu este altceva decât o dezvoltare a dorinţei.
   În funcţie de natura dorinţei sale dominante se structurează lumea personalităţii omului. Sau, mai simplu spus, natura dorinţei dominante a unui om îi determină devenirea. Toţi oamenii sunt la fel în această privinţă. Dorinţa dominantă a fiului risipitor era "dă-mi partea mea". Peary a spus că, timp de douăzeci şi patru de ani, zi şi noapte, singurul său vis şi ţel în viaţă a fost să găsească Polul Nord. Edison şi fenomenul incandescenţei, Stevenson şi locomotiva, Fulton şi vasul cu aburi, Napoleon şi cucerirea Europei, Ioana d'Arc şi salvarea Franţei, Pavel şi răspândirea creştinismului au fost doar soluţii pentru nişte dorinţe dominante atotstăpânitoare. Răspunsul la astfel de rugi poate fi adevărat sau fals, însă rugăciunea e ca un bumerang, avertizându-ne să ne ţinem sub control dorinţele dominante, să le păstrăm pure şi dezinteresate, în acord cu voinţa Domnului.
   Află care sunt dorinţele cele mai persistente ale unui om şi vei putea trasa harta devenirii sale. Arată-mi tablourile pe care şi le agaţă pe perete, cărţile pe care le are în bibliotecă, filmele la care se duce, prietenii pe care-i invită în jurul focului şi-ţi voi spune pentru ce se roagă, cu ce-şi umple pereţii imaginaţiei, ce scrijeleşte pe tăbliţa materială a inimii sale, ce conversaţii poartă în vis, lumea de gânduri ce-i guvernează inconştientul.
   Dacă lumea ţi-e guvernată de dorinţa dominantă, singurul mod de-a o face frumoasă este să gândeşti, după cum ar spune Ralph Waldo Trine, "în acord cu Infinitul", sau, cum zicea marele Kepler, "în urma gândurilor Atotputernicului", sau, cu cuvintele Domnului însuşi, în armonie cu Voinţa Divină - "Facă-se voia Ta!"
   Există o singură cale de-a face asta. Trebuie să cultivi prezenţa lui Dumnezeu. Domnul ne-a arătat calea când a poruncit: "Intră în cămara ta, închide uşa şi roagă-te în tăcere." Psihologul perfect al gândirii eficiente. Psihologul şi misticul cad de acord asupra uneia şi aceleiaşi metode de a induce momentul psihologic, atingerea tronului divin. Nu suntem doar ceea ce gândim că suntem, ci şi ceea ce ne rugăm să fim. Rugăciunea ne pune în legătură cu conştiinţa universală, energia mistică a iubirii pe care o împărtăşesc toate fiinţele, Dumnezeul etern, Tatăl nostru Ceresc.
   Trebuie să căutăm mereu să chemăm Prezenţa Divină în viaţa noastră. Trebuie să ne gândim la rugăciune mai puţin ca la o cerere şi mai mult ca la o comuniune, o creaţie şi o trezire a conştiinţei. Rugăciunea însăşi este cel mai valoros bun de care dispunem. Copilul tău nu trebuie să spună în fiecare seară "Doamne, ascultă-mi rugăciunea", de teamă că Dumnezeu va uita de el şi nu-l va proteja în timpul nopţii. Îţi înveţi băieţelul sau fetiţa să spună "Doamne, ascultă-mi rugăciunea" pentru ca, mai târziu în viaţă, să ştie să-şi identifice dorinţa dominantă, constantă, în acord cu Dumnezeu. Şi funcţionează. Pastorul James Higgins mi-a mărturisit că, până la vârsta de 21 de ani, nu văzuse niciodată o Biblie, nu intrase într-o biserică şi nu auzise nicio altă rugăciune în afară de "Doamne, ascultă-mi rugăciunea" şi "Tatăl nostru", pe care le-a...


pag. 163-164


   Ca şi tine, fratele tău mai mic, cimpanzeul, are două creiere distincte. Şi ţi-ar fi foarte greu să deosebeşti creierul unui cimpanzeu tânăr de cel al unui copil.
   Creierul tău are o scoarţă asemănătoare cu a unui copac, numită «cortex», iar dedesubtul ei se află o substanţă albă şi rece asemănătoare interiorului lemnos al copacului. Gândirea se produce în scoarţa creierului, sau în cortex, şi se pare că gândurile curg prin aceasta la fel ca seva dătătoare de viaţă prin scoarţa copacului.
   Toate procesele gândirii şi percepţiei se petrec într-un singur creier, niciodată în amândouă. Un accident survenit în copilărie poate decide pentru tot restul zilelor care dintre creiere va fi cel activ.
   Pentru cei mai superficiali dintre noi a fost un mare şoc când s-a decoperit că encefalul cimpanzeului are nu doar aceiaşi lobi, ci exact aceleaşi circumvoluţiuni ca şi creierul uman. «Aria» sau circumvoluţiunea lui Broca se află şi ea la locul ei, doar că maimuţa nu poate vorbi.
   Huxley a demonstrat chiar, contrazicându-l pe Owen, că în creierul uman nu există nici măcar o singură formaţiune distinctă care să nu se regăsească în creierul unui babuin. Bisturiul nu poate explica diferenţa de valoare ce separă creierul unui babuin de creierul unui om de ştiinţă.
   Cu tot respectul pentru doctorul Garner, niciun animal n-a articulat vreodată un cuvânt. Pe de altă parte, nu e cunoscută nicio rasă umană, oricât de puţin inteligentă, care să nu fi avut darul vorbirii. Orice cuvânt pe care-l rosteşti pentru a-ţi exprima gândurile se naşte «într-o mică parte a materiei cenuşii, nu mai mare decât o alună». E suficient să ţi se spargă un vas de sânge în acea parte a creierului şi vei rămâne mut.
   Răneşte cât de puţin acea parte a creierului şi ai putea să uiţi cum să vorbeşti limba engleză, amintindu-ţi totuşi limba franceză, sau vreo altă limbă moartă. «Sertarul» mental în care se află depozitată limba engleză ar putea fi distrus, în vreme ce acelea care conţin limba franceză sau greacă ar putea rămâne intacte.
   «Gândesc, deci exist», declamă omul de ştiinţă. De ce gândim, sau cum, sau cine gândeşte, fie că gândurile sunt reale, create de noi, sau imprimate în mintea noastră din afară, aşa cum razele soarelui imprimă o imagine pe o placă fotografică, încă nu ştim.
   Până şi somnul, această vacanţă a creierului, este un mister pentru noi. Ce se întâmplă când creierul doarme şi trupul se odihneşte? Se duce mintea, spiritul, conştiinţa, sau orice ar fi această maşină gânditoare, să se distreze în altă parte, ca un şofer ce-şi lasă automobilul în garaj peste noapte?
   Acum, probabil că spuneţi, «dormim pentru că suntem obosiţi». O parte din noi este, cealaltă nu. Orice lucru care necesită un efort de voinţă provoacă oboseală. Dacă voinţa ta te pune la lucru, făcându-te să alergi sau să sari, vei obosi şi va trebui să te odihneşti. Dar acea parte a creierului tău care lucrează inconştient îţi supune anume nervi şi muşchi la un efort neîntrerupt, care poate dura chiar şi o sută de ani, dacă trăieşti atât.
   Forţa pe care o foloseşti chiar şi pentru o singură respiraţie, şi care-ţi supune la efort muşchii pieptului şi ai abdomenului, este egală cu cea de care ai avea nevoie pentru a ridica două sute douăzeci de kilograme la un centimetru înălţime. De peste treizeci de ori în fiecare minut, până la sfârşitul zilelor tale, atât lucrează anumiţi muşchi ai corpului tău, cu forţa necesară pentru a ridica două sute douăzeci de kilograme la un centimetru înălţime, şi nu se odihnesc niciodată.
   Şi acest minunat muşchi, acest motor numit inimă, cum de rezistă fără o clipă de odihnă? în timp ce opera cavitatea toracică a unui câine, Carrel, celebrul chirurg...

Introducere, de Don Green ... 5
Prefaţă, de Fundaţia Napoleon Hill ... 11

   I. Cincisprezece repere pe calea spre succes

1. Primul reper
   Dorinţa ca scop precis în viaţă ... 17
2. Al doilea reper
   încrederea în sine ... 31
3. Al treilea reper
   Iniţiativa ... 38
4. Al patrulea reper
   Imaginaţia ... 43
5. Al cincilea reper
   Entuziasmul ... 49
6. Al şaselea reper
   Acţiunea ... 53
7. Al şaptelea reper
   Autocontrolul ... 60
8. Al optulea reper
   Obişnuinţa de a lucra mai mult decât eşti plătit s-o faci ... 72
9. Al nouălea reper
   O personalitate agreabilă ... 85
10. Al zecelea reper
   A gândi corect ... 94
11. Al unsprezecelea reper
   Concentrarea ... 102
12. Al doisprezecelea reper
   Perseverenţa ... 111
13. Al treisprezecelea reper
   Capacitatea de a învăţa din eşecuri ... 117
14. Al paisprezecelea reper
   Toleranţa ... 146
15. Al cincisprezecelea reper
   Aplicarea regulii de aur ... 169

   II. Succesul

16. Succesul ... 187

   III. Abilitatea de a conduce

17. Abilitatea de a conduce ... 201

   IV. Capacitatea de a vedea în perspectivă

18. Capacitatea de a vedea în perspectivă ... 207

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun