Telefon: 0723 370 540

Cartea Despre Nimic – Osho

Cartea Despre Nimic – Osho

27,00 RON 29,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
„Doresc însă să fac o precizare şi aş vrea să reţineţi acest lucru: zenul reprezintă o încrucişare, şi aşa cum cele mai frumoase flori sau cei mai frumoşi copii se nasc din încrucişări genetice, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu zenul. Zenul reprezin...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

„Doresc însă să fac o precizare şi aş vrea să reţineţi acest lucru: zenul reprezintă o încrucişare, şi aşa cum cele mai frumoase flori sau cei mai frumoşi copii se nasc din încrucişări genetice, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu zenul. Zenul reprezintă o încrucişare între gândirea lui Buddha şi gândirea lui Lao Tse. Între cele două tipuri de gândire s-a produs o mare întâlnire, cea mai mare din câte s-au întâmplat vreodată. De aceea, zenul este mai presus decât gândirea lui Buddha şi decât gândirea lui Lao Tse. Este o floare rară, care nu creşte decât pe înălţimi; de fapt, este întâlnirea între două culmi. Zenul nu este nici budist, nici taoist, dar include în sine ambele curente de gândire. Indienii sunt puţin cam prea serioşi în ceea ce priveşte religia. Ei au un trecut religios îndelungat, care apasă greu asupra minţilor lor; de aceea, ei au ajuns să ia foarte în serios religia. Lao Tse a fost un glumeţ; era pus tot timpul pe şotii. Cu greu poţi găsi un om mai neserios ca el. Când gândirea lui Buddha şi gândirea lui Lao Tse s-au întâlnit, când India şi-a dat mâna cu China, din această întâlnire s-a născut zenul. Iar Sosan s-a aflat în imediata apropiere a locului de întâlnire, de locul în care zenul a ieşit din pântec. De aceea,  el a întruchipat însăşi esenţa zenului.”
„Acestea sunt singurele cuvinte pe care le-a rostit Sosan. Reţineţi: ele nu sunt propriu-zis cuvinte, căci s-au născut dintr-o minte care a transcens cuvintele. Aşadar, nu reprezintă speculaţii, ci experienţe autentice, trăite direct. El ştie exact ce spune.
Sosan nu a fost un intelectual, ci un înţelept. El a pătruns adânc în interiorul misterului şi ceea ce a descoperit acolo are o importanţă covârşitoare pentru noi. Cuvintele lui vă pot transforma în totalitate. Simpla lor ascultare echivalează cu transformarea, căci aceste cuvinte sunt nişte nestemate.” (Osho)

 

 
Editura: Mix
Titlul original: The Book of Nothing
Traducerea: Cristian Hanu
Format: 13 x 20 cm
Nr. pagini: 288
ISBN: 978-973-8471-73-3

CAPITOLUL 1 Marea Cale nu este dificilă ... 7

CAPITOLUL 2 Calea este perfectă ... 35

CAPITOLUL 3 Nu mai vorbi şi nu mai gândi ... 65

CAPITOLUL 4 Întoarcerea la rădăcini ... 89

CAPITOLUL 5 Unitatea vidului ... 115

CAPITOLUL 6 Nu îţi propune niciun ţel ... 139

CAPITOLUL 7 Toate visele trebuie să înceteze ... 177

CAPITOLUL 8 Viaţa trăită în adevărata credinţă ... 209

CAPITOLUL 9 Nu există doi ... 233

CAPITOLUL 10 Unitatea vidului ... 257

pag. 19


   ... veţi observa cu atenţie, veţi regăsi aceste contrarii, aceste oscilaţii, inclusiv în fiinţa voastră.
   Niciun bărbat nu poate fi bărbat 24 de ore din 24; din când în când, el devine mai feminin. Nicio femeie nu poate fi femeie 24 de ore din 24; din când în când, ea devine mai masculină. Fiecare dintre ei simte din când în când nevoia să treacă în extrema opusă. Când o femeie este furioasă, ea nu este deloc feminină; devine mai agresivă decât orice bărbat şi chiar mai periculoasă, căci aspectul ei masculin este mai pur, întrucât este folosit mai rar. De aceea, atunci când se decide să se folosească de el, ea capătă o duritate căreia niciun bărbat nu-i poate face faţă. Este ca un sol pe care nu a crescut nimic foarte multă vreme; dacă arunci câteva seminţe pe el, apare o întreagă recoltă!
   Când o femeie se transformă în bărbat, niciun bărbat nu-i poate face faţă. Ea devine într-adevăr foarte periculoasă; de aceea, bărbatul preferă de regulă să se supună. Asta şi fac majoritatea bărbaţilor - devin supuşi şi ascultători. Altfel spus, devin mai feminini! în caz contrar, apar necazurile. Când două săbii încearcă să intre în aceeaşi teacă, necazurile se ţin lanţ. Dacă femeia se transformă într-un bărbat, bărbatul simte automat nevoia să se transforme într-o femeie. Cei doi schimbă rolurile între ei, iar armonia este restabilită. Cercul se închide din nou.
   Când un bărbat devine supus şi se abandonează, abandonarea sa de sine capătă o puritate pe care nicio femeie nu o poate egala, tocmai pentru că de regulă el nu practică acest joc. De obicei, el este cel care se luptă până la capăt. Este obişnuit să îşi manifeste voinţa, nu să cedeze. Dacă totuşi cedează, el capătă o inocenţă pe care nicio femeie nu o poate egala. Priviţi-i pe bărbaţii îndrăgostiţi: devin ca nişte copilaşi.
   Acesta este ritmul vieţii. Cine îl înţelege nu-şi face griji. Chiar dacă iubita l-a părăsit, el ştie că se va întoarce. Chiar dacă aceasta s-a enervat pe el, ştie că îi va trece şi că îl va iubi din nou. El îşi dezvoltă astfel răbdarea. Gândirea aristoteliană nu permite cultivarea răbdării, căci este liniară: dacă iubita a plecat, ea nu se mai poate întoarce niciodată. Occidentalii cred în linia dreaptă. Orientalii cred în cerc.


pag. 246


   Atunci când te simţi împietrit şi trist, alimentându-ţi singur tristeţea, nimeni nu participă la starea ta. între tine şi viaţă se cască o prăpastie. De aceea, orice ai face, depinzi în întregime de sursa ta personală de energie. Din cauza stării în care te complaci, ajungi astfel să fii golit de energie.
   Singurul lucru care este alimentat de tristeţea ta este egoul. Atunci când eşti fericit, extatic, beatific, nu mai simţi niciun ego. Eul dispare în mijlocul acestei revărsări de fericire, iar odată cu el dispar şi ceilalţi. între tine şi existenţă se creează o punte, nu o ruptură. Devii una cu ea.
   Ori de câte ori te simţi trist, mânios, lacom, ori de câte ori te bucuri singur de rănile tale, zgândărindu-le, numai pentru a poza apoi în martir, între tine şi existenţă se cască o prăpastie. Te simţi singur, iar cel care se bucură de această singurătate (plângându-se aparent de ea) este egoul, care se simte alimentat. Ori de câte ori îţi alimentezi egoul, existenţa (ceilalţi) îţi apare ca un duşman. Ea nu îţi este cu adevărat duşman, dar aşa ţi se pare ţie, din cauza egoului tău. Lucrurile nu se opresc însă aici. Atunci când ţi se pare că toţi ceilalţi îţi sunt duşmani, acţionezi în aşa fel încât aceştia chiar îţi devin duşmani.
   în această lume a realităţii-aşa-cum-este-ea nu există nici sinele, nici altceva în afară de sine.
   Dacă accepţi cursul natural al lucrurilor şi te dizolvi în el, te laşi purtat de el. Paşii tăi nu mai sunt ai tăi, ci ai lui. Nu mai dansezi singur, nu mai poţi să îţi cânţi propriul cântec. Dansezi şi cânţi la unison cu totalitatea. Nu mai eşti separat de aceasta.
   Nu mai simţi că "Eu sunt", ci că "Totul este. Eu nu sunt decât un val care se înalţă şi coboară, care există şi apoi nu mai există, care vine şi pleacă. Eu vin şi plec, dar totalitatea rămâne. Iar existenţa mea depinde de ea. Totalitatea se manifestă prin mine".
   Uneori ea ia formă; alteori rămâne fără formă. Ambele ipostaze sunt însă la fel de frumoase. Uneori se naşte într-un trup; alteori dispare din acel trup. Este normal să fie aşa, căci viaţa este un ritm. Uneori ea simte nevoia să îşi asume o formă; alteori simte nevoia să se odihnească, părăsind acea formă. Uneori simte nevoia...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun