Lieh Tse a fost un mare maestru
taoist, care a trăit în secolul IV î.Hh.
În parabola intitulată „Cine este cu adevărat fericit?”, Lieh Tse se foloseşte
de descoperirea unui craniu vechi pe marginea drumului pentru a analiza
chestiunea nemuririi şi maniera în care se naşte suferinţa din cauza Egoului.
În parabola „Un om care ştie să se consoleze singur”, autorul priveşte dincolo
de aparenta veselie a unui călugăr şi se întreabă dacă există o fericire
durabilă, care să reziste în faţa tuturor greutăţilor vieţii.
Parabola „Niciun regret„ analizează diferenţa dintre cunoaşterea acumulată din
exterior şi cea care se naşte în interiorul fiinţei.
Parabola „Cei vii nu se odihnesc niciodată” porneşte de la dialogul dintre un
discipol obosit şi maestrul său.
În parabola „Este mai bine să rămâi liniştit. Este mai bine să fii gol”,
autorul analizează diferenţele care există între calea voinţei sau via
afirmativa, specifică iudaismului, creştinismului şi Islamului, şi calea
misticului, sau via negativa, specifică budismului sau taoismului.
Editura: MIX
Autor: Osho
Format: 13x20cm
Număr
de Pagini: 216
Greutate: 220 gr.
Anul
Apariției: 2006
ISBN: 973-8471-45-1
pag. 26
Marea majoritate a oamenilor au fost învăţaţi să aibă propria lor voinţă, să existe ca entităţi separate. Mulţi vin la mine şi mă întreabă: "Cum ar trebui să ne dezvoltăm puterea voinţei?" Tao se împotriveşte însă acestei voinţe, căci el susţine totalitatea, nu fragmentul. Atunci când partea se integrează în totalitate, totul devine armonios. Când ea este separată, totul devine dizarmonios. Aşa apar conflictele, discordia, confuzia. Atunci când nu eşti una cu totalitatea, confuzia devine inevitabilă. Rezultatul este o stare de nefericire.
Iată care este - în viziunea mea - definiţia fericirii: a fi la unison cu totalitatea. A fi una cu totalitatea înseamnă a fi sănătos şi integru. A fi separat înseamnă dezechilibru, nevroză. Aceasta este căderea din Paradis.
Căderea omului nu s-a datorat faptului că nu l-a ascultat pe Dumnezeu. Ea s-a produs atunci când omul a început să creadă că există, că este o entitate separată. Aceasta este o prostie: nimeni nu ar fi putut exista dacă nu ar fi avut părinţi, dacă aceştia nu ar fi avut la rândul lor părinţi, şi tot aşa... până la Adam şi Eva. Dacă Adam şi Eva nu ar fi existat, nici voi nu aţi putea exista. Trecutul nostru ne leagă pe toţi.
De fapt, Adam şi Eva nu sunt decât un mit. Trecutul nu are un început. Însăşi ideea de început este absurdă. Cum ar putea creaţia să înceapă brusc? Ea reprezintă un proces neîntrerupt, o înşiruire de evenimente care nu se termină niciodată. Suntem cu toţii legaţi de trecut, dar şi de viitor, căci fără noi, viitorul nu ar fi la fel. Orice om, chiar şi cel mai neînsemnat, îşi lasă amprenta asupra viitorului. Întreaga eternitate care va urma va avea o anumită calitate pentru..
pag. 174
" ...Este mai bine să fii gol. În linişte şi în vid ne găsim sălaşul... ".
În linişte şi în vid... Ce este vidul? Vidul este absenţa egoului. De regulă, ideea că "eu sunt" nu este altceva decât o acumulare de experienţe. Am făcut cutare, am câştigat un premiu, am avut succes în afaceri, am un cont bancar plin de bani, sunt faimos, am scris o grămadă de cărţi, am făcut tot felul de lucruri. La un loc, toate aceste lucruri fac din mine cineva. Atingerea stării de vid înseamnă să renunţi la ce ai, să uiţi tot ce ai făcut. Să uiţi de trecut, căci din cauza lui simţi că eşti cineva. Gândiţi-vă: dacă trecutul vostru ar putea fi şters chiar în acest moment, cine aţi mai fi? Dacă, printr-un miracol, trecutul vostru ar fi şters instantaneu, cine aţi mai fi? Nu aţi putea răspunde la această întrebare. De aceea, orice credeţi că sunteţi, este de fapt trecutul vostai. Prin atingerea stării de vid, taoiştii înţeleg renunţarea la trecut. Dacă reuşeşti să te deconectezi de trecut, ceea ce rămâne este vidul. Nu mai ştii cine eşti, căci toate ideile pe care le ai despre tine însuţi provin din trecut. Reflectaţi asupra acestui fapt: dacă trecutul ar dispărea, cine aţi fi?
Ramana Maharishi obişnuia să le spună discipolilor săi să mediteze asupra unei singure întrebări: "Cine sunt eu?" Dacă veţi medita asupra acestei mantra-e simple: "Cine sunt eu?", mai devreme sau mai târziu veţi înţelege că nu sunteţi cineva. Nu sunteţi una cu corpul, nici una cu mintea. Nu sunteţi fiul nimănui, nici tatăl cuiva. Nu sunteţi nici bogat, nici sărac. Sunteţi nimeni.
În clipa în care realizaţi că nu sunteţi nimic, aflaţi practic cine sunteţi.
Nota editorului ... 7
Prefaţă ... 9
Capitolul 1
CINE ESTE CU ADEVĂRAT FERICIT? ... 13
Capitolul 2
CEL CARE ŞTIE CUM SĂ SE CONSOLEZE PE SINE ... 45
Capitolul 3
NICI UN REGRET ... 77
Capitolul 4
CEI VII NU SE ODIHNESC NICIODATĂ ... 113
Capitolul 5
ESTE MAI BINE SĂ RĂMÂI LINIŞTIT. ESTE MAI BINE SĂ FII GOL ... 149
Capitolul 6
CHIAR DACĂ URMEZI TORA, DESCHIDE-TE ÎN FAŢA LUI TAO (RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI) ... 181
Postfaţă ... 213
Despre autor ... 215
