Telefon: 0723 370 540

Cartea Secretelor • să deblocăm dimensiunile ascunse ale vieţii – Deepak Chopra

Cartea Secretelor • să deblocăm dimensiunile ascunse ale vieţii – Deepak Chopra

22,00 RON 25,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Orice viaţă este o carte a secretelor, care aşteaptă să fie deschisă. în ea se găseşte secretul iubirii perfecte, alături de secretul vindecării, al compasiunii, al credinţei şi secretul cel mai evaziv dintre toate: cine suntem noi cu adevărat. Oricâ...
Cu TVA: 22,00 RON
Cod produs: carte

Orice viaţă este o carte a secretelor, care aşteaptă să fie deschisă. în ea se găseşte secretul iubirii perfecte, alături de secretul vindecării, al compasiunii, al credinţei şi secretul cel mai evaziv dintre toate: cine suntem noi cu adevărat. Oricât de apropiate ne-ar fi aceste răspunsuri, încă mai suntem un mister pentru noi înşine, iar ceea ce tânjim cel mai mult să aflăm rămâne cuibărit adânc înăuntrul nostru. în căutarea sa continuă de a ne înălţa experienţa, Deepak Chopra a identificat cincisprezece secrete, care formează firul narativ al acestei cărţi înălţătoare şi a vieţilor noastre, deopotrivă.
Cu toţii vrem să ştim cum să ne găsim sufletul pereche, ce carieră ar trebui să urmăm ca să fim împliniţi, cum să trăim o viaţă cu înţeles şi cum să ne învăţăm copiii. Cu toţii căutăm o realizare personală, o turnură, o revelaţie care să aducă cu sine un nou înţeles. Cartea secretelor – o distilare cristalină a intuiţiilor profunde şi a înţelepciunii adunate de-a lungul vieţii, de unul dintre marii gânditori spirituali ai vrermrilor noastre – ne oferă un instrument nou şi rafinat, ca să realizăm tocmai aceste lucruri.
Dacă nu am investi atâtea eforturi în negare, în reprimare şi în îndoială, viaţa ar fi o revelaţie continuă. E nevoie de mii de alegeri pentru a ţine închisă cartea secretelor, dar e suficientă o singură clipă de înţelegere, pentru a o deschide din nou. Poarta încuiată se afla înăuntrul nostru – şi tot acolo este şi cheia. Primul pas către a o găsi este să recunoaşteţi că nimeni nu ne ascunde niciun fel de cunoaştere, în afară de noi înşine. Şi nici nu există altcineva care ştie răspunsurile. Aceasta este o carte de indicii, de sfaturi, de străfulgerări de intuiţie şi imaginaţie – orice este necesar, ca să ne ajute să întoarcem cheia în broască. Va sosi clipa când veţi putea spune, cu adevărat, trebuie să ştiu; nu mai pot să aştept nici măcar un moment. Puteţi lua cuvintele Noului Testament chiar literal: „Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide.” Nu trebuie să căpătaţi dreptul să bateţi la uşă; nu trebuie să ştiţi mai mult decât ştiţi deja. Chiar următorul vostru gând, următorul sentiment sau următoarea acţiune pot să fie suficiente ca să dezvăluie cele mai profunde secrete Spirituale.

 

Specificații:

Editura: For You

Traducător: Laura Cristiana

Greutate: 0.285 kg

Format: 14x20cm

Nr. pagini: 268

Anul apariției: 2009

ISBN: 978-973-1701-25-7

 

Introducere: Să deschidem Cartea Secretelor ... 7

Primul Secret. MISTERUL VIEŢII ESTE REAL ... 11
Al doilea secret. LUMEA SE AFLĂ ÎN TINE    ... 23
Al treilea Secret. PATRU CĂI DUC SPRE UNITATE ... 36
Al patrulea secret. CEEA CE CAUŢI, EŞTI DEJA ... 50
Al cincilea secret. CAUZA SUFERINŢEI ESTE IREALITATEA ... 67
Al şaselea secret. LIBERTATEA ÎMBLÂNZEŞTE MINTEA ... 83
Al şaptelea secret. ORICE VIAŢĂ ESTE SPIRITUALĂ ... 103
Al optulea secret. RĂUL NU ESTE DUŞMANUL TĂU ... 123
Al nouălea secret. TRĂIŢI ÎN MAI MULTE DIMENSIUNI ... 147
Al zecelea secret. MOARTEA FACE VIAŢA POSIBILĂ ... 159
Al unsprezecelea secret. UNIVERSUL GÂNDEŞTE PRIN TINE ... 176
Al doisprezecelea secret. NU EXISTĂ ALT TIMP ÎN AFARĂ DE ACUM ... 192
Al treisprezecelea secret. SUNTEŢI CU ADEVĂRAT LIBERI ATUNCI CÂND NU VĂ IDENTIFICAŢI CU PROPRIA MASCĂ ... 208
Al paisprezecelea secret. SENSUL VIEŢII ESTE TOTUL ... 221
Al cincisprezecelea secret. TOTUL ESTE ESENŢĂ PURĂ ... 245

Epilog: A doua naştere ... 253
Despre autor ... 257

pag. 15-16


   Comuniunea: O celulă ţine legătura cu toate celelalte. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării nu este o opţiune.
   Conştienta: Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. A se lăsa prinse în comportamente rigide nu este o opţiune.
   Acceptarea: Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură. Fiecare funcţie din corp este interdependentă cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.
   Creativitatea: Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii (de exemplu: celulele ficatului pot realiza 50 de sarcini separate), ele se combină în moduri creatoare. O persoană poate digera mâncarea pe care nu a mai mâncat-o înainte, poate avea anumite gânduri pe care nu le-a mai avut niciodată, poate dansa într-un mod total diferit. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.
   Fiinţa: Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Cu toate că acest ciclu se exprimă în diferite moduri, cum ar fi nivelurile fluctuante de hormoni, presiunea sângelui şi ritmuri digestive, expresia cea mai evidentă este somnul. Necesitatea de a dormi rămâne un mister medical şi, dacă nu ne bucurăm de beneficiile acestui aspect, apar disfuncţii masive. în liniştea inactivităţii, viitorul corpului este plămădit. A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.
   Eficienţa: Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil. în mod obişnuit, o celulă stochează hrană şi oxigen în interiorul pereţilor, doar pentru trei secunde. Ea are totală încredere că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.
   Conexiunea: Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii, şi că celulele muşchilor sunt diferite de cele ale creierului nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare, în laborator, o celulă a unui muşchi poate fi transformată genetic într-o celulă a inimii, mergând înapoi la sursa lor comună. Celulele sănătoase rămân legate de sursa lor, indiferent de cât de mult se divid. Pentru ele, să fie scoase din întreg nu este o opţiune.
   Dăruirea: Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui - iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat - este cealaltă jumătate a ciclului natural. A tezauriza nu este o opţiune.
   Nemurirea: Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul progeniturilor lor. Aceasta este un fel de nemurire practică - ele se supun morţii la nivel fizic, dar o înving la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu este o opţiune.
   Când privesc tot ceea ce au fost de acord să facă celulele mele, mă întreb dacă acesta nu este un pact spiritual, în adevăratul sens al cuvântului? Prima calitate - a urmări un scop mai înalt - este identică cu calităţile spirituale ale abandonării şi altruismului. A dărui reprezintă acelaşi lucru cu a-I întoarce lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Nemurirea este acelaşi lucru cu credinţa în viaţa de după moarte. Totuşi, pe corpul meu nu-l interesează etichetele puse de minte. în ceea ce îl priveşte, aceste calităţi sunt, pur şi simplu, modul în care funcţionează viaţa. Ele reprezintă rezultatul modului în care inteligenţa cosmică s-a exprimat de-a lungul a milioane de ani ca trup biologic. Misterul vieţii a fost răbdător şi atent în felul în care i-a permis potenţialului său total să fie revelat. Chiar şi acum, înţelegerea tăcută care îmi menţine corpul la un loc pare un secret, pentru că, după cum se pare, această înţelegere nu există. Mai mult de două sute cincizeci de tipuri de celule lucrează continuu: cele cincizeci de funcţii pe care o celulă a ficatului le acoperă sunt cu totul unice, iar ele nu se intersectează cu sarcinile celulelor muşchilor, rinichilor, inimii sau creierului. Cu toate acestea, ar fi o catastrofă dacă o funcţie ar fi compromisă. Misterul vieţii a găsit o modalitate de a se exprima perfect, prin mine.
   Faceţi o listă cu toate calităţile şi fiţi atenţi la tot ce înseamnă "nu este o opţiune": egoism, refuz de a comunica, a fi scos din întreg,...


pag. 242-243


   ...teamă să iubească, de exemplu, sfârşesc prin a restricţiona însăşi exprimarea iubirii. Ei simt că spaţiul inimii este strâmt, nu vast; cuvintele de iubire li se opresc în gât şi li se pare ciudat să facă chiar şi cele mai mici gesturi de iubire. Sentimentul de strângere duce la frica de expansiune, astfel că şarpele îşi tot mănâncă din coadă: cu cât folosiţi mai puţină energie, cu atât aveţi mai puţină de folosit. Iată câţiva paşi care pot să ducă la lărgirea canalelor prin care circulă energia:
   - învăţaţi să daţi. Atunci când simţiţi cel mai mult nevoia să acumulaţi ceva, mergeţi la cineva nevoiaş şi oferiţi-i ceva ce aveţi din abundenţă. Nu trebuie să fie bani sau bunuri. Puteţi să oferiţi timp şi atenţie - lucruri care vor face mult mai mult ca să vă deschidă canalele energetice, decât oferirea de bani.
   - Fiţi generoşi. Asta înseamnă să fiţi generoşi cu laudele şi cu aprecierile, chiar mai mult decât cu banii. Cei mai mulţi oameni sunt flămânzi de apreciere şi primesc mult mai puţină decât ar merita. Fiţi primii care să observaţi când cineva a făcut o treabă bună. Faceţi apre cieri din toată inima, nu doar cu nişte cuvinte frumoase. Exprimaţi lauda în detaliu, arătându-i celeilalte persoane că aţi fost atenţi la ceea ce a realizat. Stabiliţi contactul vizual cu persoana şi rămâneţi aşa, în timp ce o lăudaţi.
   - Urmaţi-vă pasiunea. Există un segment din viaţa voastră, în care vreţi să vă consumaţi toată energia. Cei mai mulţi au o inhibiţie - să nu cumva să meargă prea departe, aşa că nu se implică, cu adevărat, nici în acel segment. Fiţi dispuşi să mergeţi până la capăt - şi apoi şi mai departe. Dacă vă plac drumeţiile, fixaţi-vă un munte şi apoi cuceriţi-l. Dacă vă place să scrieţi, începeţi o carte şi terminaţi-o. Ideea este nu să vă forţaţi, ci să vă dovediţi vouă înşivă, cât de multă energie aveţi. Energia este cea care poartă conştienta; ea îi permite conştientei să iasă în lume. Dedicând mai multă energie oricărui lucru pe care îl faceţi, recompensa de înţelegere pe care o veţi găsi va fi şi mai mare.
   Nu vreau nicio durere: Această hotărâre se învârte în jurul mai multor probleme - toate legate de durerea psihologică, mai degrabă decât de durerea fizică. Prima problemă este suferinţa din trecut. Oamenii care au suferit, fără să fi reuşit să se vindece, au o mare aversiune faţă de orice nouă posibilitate de a simţi durere. O altă problemă este slăbiciunea. Dacă cineva a fost înfrânt de durere, în trecut, perspectiva durerii trezeşte spaima de a fi încă şi mai slab. în sfârşit, mai este şi problema vulnerabilităţii. Durerea ne face să ne simţim expuşi la noi dureri şi mai predispuşi la altă durere, decât dacă am fi rămas invulnerabili. Toate aceste probleme sunt profunde şi rareori găsim pe cineva care să fie imun la ele. Ca întotdeauna, şi aici există grade diferite de sensibilitate.
   în planul cosmic, durerea este neutră. în lumea materială, durerea ne motivează în mod negativ, pe când plăcerea ne motivează în mod pozitiv. A învăţa să fiţi liberi înseamnă că acţiunile voastre nu depind de niciuna din aceste poziţii. Nicio altă provocare nu este mai mare, dat fiind că suntem cu toţii ataşaţi profund de ciclul plăcerii şi al durerii. Numai când ajungem la starea de martor, putem observa cât de neconfortabil ne simţim, atunci când suntem conduşi fie de plăcere, fie de durere.
   Vreau să termin cu toate astea, cât mai repede cu putinţă: Această decizie are legătură cu nerăbdarea. Atunci când mintea vă este neliniştită şi dezorganizată, nu puteţi fi decât nerăbdători. Vă lipseşte gradul de atenţie de care aveţi nevoie, ca să aveţi răbdare şi să faceţi lucrurile încet. Oamenii care se abţin de la a face ceva, fiindcă nu pot fi suficient de atenţi, sunt şi ei privaţi de noi provocări. înţelegerea lor rămâne la un nivel foarte superficial. E interesant faptul că timpul nu este un factor esenţial pentru o reacţie profundă. Nu are importanţă cât timp sunteţi atenţi, ci cât de mult contează pentru voi acest lucru.
   în filmul Amadeus, un compozitor foarte prolific, Salieri, era chinuit de geniul rivalului său, Mozart. Mozart nu era un om mai bun decât Salieri - dar, de dragul filmului, a fost transformat într-un hedonist înfumurat şi iresponsabil. El nu petrecea mai mult timp compunând, decât Salieri; nu se bucura de favoruri mai mari decât acesta şi nici nu fusese la şcoala de muzică, mai mult timp decât el. Salieri îl învinuia pe Dumnezeu pentru această uriaşă inegalitate în ceea ce...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun