Telefon: 0723 370 540

Ce înseamnă asta? să explorăm mintea, înţelesurile şi misterele - Eldon Taylor

Ce înseamnă asta? să explorăm mintea, înţelesurile şi misterele - Eldon Taylor

25,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Principala persoană la care mă gândesc, în timp ce scriu şi îţi împărtăşesc această carte, eşti tu. Viaţa mea s-a desfăşurat în unele dintre cele mai surprinzătoare - şi totuşi, obişnuite - moduri, iar de cele mai multe ori, am trecut cu vederea cee...
Cu TVA: 25,00 RON
Cod produs: carte

 Principala persoană la care mă gândesc, în timp ce scriu şi îţi împărtăşesc această carte, eşti tu. Viaţa mea s-a desfăşurat în unele dintre cele mai surprinzătoare - şi totuşi, obişnuite - moduri, iar de cele mai multe ori, am trecut cu vederea ceea ce era evident. Experienţa îmi arată că nu sunt singurul care a procedat astfel - cei mai mulţi dintre noi respingem ceea ce este vizibil, iar uneori chiar şi ceea ce e mai important - însuşi sensul vieţii.
   Pare banal să sugerez că o cercetare a sensului vieţii este justificată. La urma urmei, aceasta face obiectul religiilor, al mentorilor spirituali, ba chiar al consilierilor şi al psihologilor - este omniprezentă. E adevărat, dar, spre deosebire de majoritatea cărţilor de pe rafturile librăriilor, eu nu pretind că îţi spun vreun mare secret. Deloc. în schimb, îţi voi cere să te gândeşti la ceea ce crezi, să examinezi lucrurile banale din viaţa ta de zi cu zi şi să te întrebi: Ce înseamnă asta?
   În viaţa lor, cei mai mulţi oameni ajung la un punct, în care privesc înapoi la experienţele trăite şi se întreabă Despre ce e vorba? Această întrebare stă la baza valorilor întregului neam omenesc.
   Împreună, putem să ne înţelegem mai bine unii pe alţii şi lumea în care trăim. în cursul acestui proces, sper că vei obţine câteva idei vagi despre esenţa adevărată a vieţii tale - şi, astfel, vei începe procesul prin care să te descoperi pe tine însuţi. (Eldon Taylor)

Editura: For You

Autor: Eldon Taylor

Format:14x20 cm

Număr pagini: 236

Greutate:210 gr.

Anul apariției: 2015

ISBN: 978-606-639-069-9

pag. 26-27

   CAPITOLUL 2


   EŞTI EXACT UNDE AR TREBUI SĂ FII


   Serendipitate înseamnă să cauţi acuCîn carul cu fân si să o descoperi-pe fiica fermierului. Julius Comroe Jr.

   O expresie populară din zilele noastre afirmă, fără echivoc, că "eşti exact unde ar trebui să fii". Este o idee interesantă. Ce înseamnă asta?
   Cercetarea vieţii de după moarte, constând, de obicei, în examinarea vieţilor trecute şi a experienţelor din preajma morţii oferă, poate, cea mai bună dovadă a unei esenţe individuale (spirit, suflet - cum vrei să-l numeşti) având un loc de origine diferit de zigot (grupul timpuriu de celule, de dinaintea stadiului de embrion). Acesta pare să susţină un destin care nu devine doar o altă părticică de deşeuri, ajungând, în cele din urmă, să-şi împartă atomii cu scoarţa unui copac, cu solzii unui peşte, cu un strat de granit etc.
   Dacă ar fi să credem în cercetările despre viaţa de apoi, atunci fiecare dintre noi va avea experienţa atât a naşterii şi a morţii, cât şi, probabil, pe cea a renaşterii. Această schemă sugerează că există un scop sau un motiv al vieţii înseşi şi, în plus, al menirii vieţii fiecăruia dintre noi. Bine, aţi putea gândi, deci unde este noutatea? Am mai auzit toate astea şi înainte.

   Teoria şi practica

   îmi place să mă gândesc la asta în felul următor: să zicem că folosesc un computer pentru a studia săritura cu prăjina. Cunosc unghiul exact la care trebuie aşezată prăjina, în funcţie de înălţimea, greutatea şi viteza mea; cunosc, de asemenea, şi viteza pe care trebuie s-o ating pentru propulsarea maximă. Ştiu câţi paşi trebuie să fac şi ştiu şi punctul din care ar trebui să îmi încep saltul. Am studiat poziţia corpului pe toată durata săriturii, astfel încât cunosc momentul şi locul în care ar trebui să îmi schimb unghiul corpului faţă de prăjină, unde vreau să îmi fie corpul când mă apropii de bară etc. Am folosit matematica avansată pentru a face calcule foarte precise şi mi-am confirmat cunoştinţele prin generarea unei simulări pe computer.
   Oare toate astea înseamnă că pot să sar cu prăjina? Crezi, chiar şi pentru o clipă, că oricine e înarmat cu toate aceste "cunoştinţe" poate, pur şi simplu, să meargă şi să execute săritura perfect, din prima? Evident că nu. Doar pentru faptul că înţeleg tehnica săriturii, la nivel teoretic, nu înseamnă că ştiu şi s-o pun în practică.
   Cred că existenţa de dinainte de viaţa noastră-de-aici-şi-de-acum - orice ar fi putut fi - a fost o stare de conştiinţă. Din acest punct de vedere, cu toţii cunoaştem, mai mult sau mai puţin, modul şi motivul pentru care ne petrecem una sau mai multe încarnări pe Pământ şi sugerez că menirea noastră este şi aceea de a face ceva cu ceea ce ştim deja, la fel cum este şi oricare alta.
   Teoria şi practica nu sunt, neapărat, acelaşi lucru. Totuşi, practica implică faptul că aceasta este o lume a acţiunii şi nu a lipsei oricărei acţiuni, a atenţiei şi nu a lipsei de concentrare, o lume a menirii şi nu a rătăcirilor fără scop, a consumului orb sau a întrecerii în arme evolutive, numai pentru prezervarea speciei.


pag. 213-214


   ...că a trebuit să-i întrebe pe oamenii cu care a avusese cândva relaţii ce se întâmplase între ei.

   Cine eşti tu fără memoria ta?

   Imaginează-ţi că îţi aminteşti unele lucruri semnificative, dar că procesul se opreşte înainte de terminarea relaţiei - cu ani înainte. De fapt, ultima ta amintire este cea a unei relaţii minunate şi pline de iubire, între tine şi partenerul tău. Imaginează-te trebuind să întrebi ce s-a întâmplat, pentru a definitiva acea legătură şi, cumva, să-ţi aduci sentimentele la unison cu amintirile tale curente, de ieri sau de azi. Cine eşti tu dacă te trezeşti, într-o dimineaţă, ştiind puţine despre tine?
   Memoria noastră, cronologia noastră sunt identitatea noastră - sau nu? Ştiu cine sunt, în parte, pentru că ştiu ce am făcut ca să ajung până la ziua de azi. Ştiu ce şcoală am frecventat, cine erau prietenii mei, unde lucrez, cine este soţia mea etc. Ştiu numele câinelui meu şi ţipătul lui specific când îl las nesupravegheat. Pot să indic care este muzica mea preferată, filmele, emisiunile de televiziune etc, deci cred că ştiu ceva despre mine însumi.
   De vreme ce această carte se referă la cunoaşterea adevărată a sinelui, aş putea adăuga că am avut, de asemenea, experienţe ce atestă viaţa de după moarte, intervenţia divină şi nu numai. înţeleg partea întunecată şi am avut cel puţin o noapte întunecată a sufletului. Pe această bază, cred că ştiu puţin mai multe despre mine, inclusiv uriaşa cantitate de lucruri despre care, pur şi simplu, nu am habar - despre care nici măcar nu pot să formulez o opinie avizată. Deci, dacă dintr-o dată nu mai am nicio amintire, nici de ieri, nici de noaptea trecută, cum ar fi informaţia că mergeam la culcare în jurul orelor 22 - dacă dintr-o dată m-aş trezi aşa?
   Imaginează-ţi că te trezeşti într-un loc ciudat, cu un străin - tu însuţi. Până nu încerci, nici măcar nu ştii dacă eşti dreptaci sau stângaci. De fapt, ai nevoie de puţin mai mult efort ca să-ţi imaginezi cum e să nu ştii nici măcar ce e îndemânarea. Cu puţin mai multă imaginaţie, te-ai putea trezi că nu îţi aminteşti nimic din ce ai învăţat, nici chiar limba. Acum, ce ai?
   Sunt sigur că ţi-ai dat seama că ne-am alege, în esenţă, cu un nou-născut, numai că unul care are, probabil, 1.80 m înălţime şi ceva mai mult decât câteva minute de viaţă. Acest lucru în sine este demn de luat în seamă, pentru că este o idee interesantă să ne gândim la memorie ca la modalitatea noastră de identificare. Ce-ar fi dacă există un mecanism care porneşte memoria când ne naştem?
   Ne vom uita la acest lucru mai târziu.

   Doar să exişti

   înapoi la punctul de plecare: Cine sunt eu dacă nu îmi mai amintesc cine sunt? Memoria este esenţială fiinţei noastre? Răspunsul este evident că nu, deoarece, de-a lungul istoriei, mulţi oameni au avut amnezie, parţială sau de altă natură, şi au fost, cu toţii, fiinţe umane. Este memoria mai mult ca o ancoră, care ne împiedică să ne mişcăm prin moduri noi de existenţă? îmi amintesc, de exemplu, că vorbitul în public mă poate face foarte nervos, aşa că îl evit cât se poate de mult. Ce-ar fi dacă nu mi-aş aminti astfel de limitări auto-impuse?
   Cum ar fi dacă, prin pierderea memoriei, aş dobândi capacitatea de a experimenta şi de a învăţa totul, din nou, şi procedând astfel, nu aş mai trăi niciodată aceleaşi eşecuri sau frici? Aş mai fi aceeaşi persoană? Răspunsul este, din nou, probabil că nu. Personalitatea mea ar fi diferită dacă s-ar întâmpla aşa? în cel mai bun caz, mecanismele de compensare ar fi diferite şi, tind să cred, aşa ar fi şi personalitatea.
   Cine sunt eu atunci, dacă nu sunt amintirile mele? Iar dacă eu sunt amintirile mele, pot să le schimb pe unele? Dacă este aşa, vreau doar mesaje pozitive şi de susţinere, care să mă...

Prefaţă de dr. Cristian Enescu ... 12
Introducere ... 14

Capitolul 1: Ce înseamnă asta? ... 18
Capitolul 2: Eşti exact unde ar trebui să fii ... 26
Capitolul 3: Argumentele experienţei ... 38
Capitolul 4: Vocile zeilor ... 44
Capitolul 5: Miracole ... 52
Capitolul 6: Scopul ... 62
Capitolul 7: Frica ... 72
Capitolul 8: Curajul ... 77
Capitolul 9: Liberul arbitru ... 82
Capitolul 10: Stăpânirea ... 89
Capitolul 11: Furnicile ... 102
Capitolul 12: Spiritualitate metafizică ... 105
Capitolul 13: Coincidenţe ... 114
Capitolul 14: Iluminarea ... 126
Capitolul 15: Adevăratul Eu ... 132
Capitolul 16: Zâne diafane, fraieri plângăcioşi şi şamani scandaloşi ... 139
Capitolul 17: Violenţa ... 150
Capitolul 18: Strădania de a ierta ... 158
Capitolul 19: Vocea lăuntrică mică şi liniştită ... 164
Capitolul 20: Intuiţia şi abilităţile noastre de medium ... 176
Capitolul 21: Stările modificate de conştiinţă ... 182
Capitolul 22: Politeţe, smerenie, societate şi genetică - găsirea echilibrului între toate ... 187
Capitolul 23: Importanţa dăruirii ... 196
Capitolul 24: Sinteza ... 203
Capitolul 25: Leacul magic ... 206
Capitolul 26: Cronologie şi memorie ... 212
Capitolul 27: Subiectivitatea ... 216
Capitolul 28: Mulţimea dinăuntru ... 218
Capitolul 29: Sfârşit sau un nou început? ... 221

Epilog ... 224
Mulţumiri ... 226
Note de final ... 227
Despre autor ... 232

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun