Telefon: 0723 370 540

Ce Rost Am? - Aimen Klimmeron

Ce Rost Am? - Aimen Klimmeron

26,00 RON 29,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Îţi vei recunoaşte calea imediat ce ai păşit pe ea, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia şi inspiraţia de care ai nevoie.” Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului că ne-am identifi cat corect menirea.Pentru a-ţi găs...
Cu TVA: 26,00 RON
Cod produs: carte

Îţi vei recunoaşte calea imediat ce ai păşit pe ea, pentru că dintr-o dată vei dispune de toată energia şi inspiraţia de care ai nevoie.” Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului că ne-am identifi cat corect menirea.
Pentru a-ţi găsi menirea este nevoie de o sinceritate absolută şi de eliminarea tendinţei bine-înrădăcinate a autopăcălirii. Nu este necesar să devii cel mai bun – trebuie să devii tu însuţi. Nu este necesar să devii faimos, trebuie să devii autentic.
Împlinirea menirii este întotdeauna, fi e că ştim fi e că nu ştim, un act de iubire. Este ceea ce facem pentru binele celorlalţi, iar asta implică şi înţelepciunea de a discerne ce este cu adevărat bine pentru ceilalţi. Inima noastră cunoaşte acest „bine”, pentru că este în contact permanent cu armonia divină, egoul însă şi mintea obişnuită nu cunosc decât ambiţiile personale. Trebuie să învăţăm să ne ascultăm inima şi să dăm apoi curs aspiraţiilor ei. Este singura modalitate de a ne integra în armonia cosmică, de a fi în armonie cu propria fi inţă, cu întregul Univers şi cu Dumnezeu însuşi.

 
Editura: MIX
Autor: Aimen Klimmeron
Format: 13x20cm
Număr de Pagini: 260
Greutate: 290 gr.
Anul Apariției: 2010
ISBN: 978-973-8471-88-7
  

THEORA ... 7
   Menirea şi individul ... 11
   Menirea şi societatea ... 32
   Menirea şi universul ... 55

PRAXIS ... 89
   Căutare (atitudinea) ... 93
   Revelare (metoda) ... 114
   împlinire (calea) ... 139

POIESIS ... 167
   Inaia ... 171
   Almiro ... 190
   Alejandro ... 218

pag. 29-30


   ...energie nu se manifestă doar în activităţile strict legate de realizarea menirii, ci într-un mod firesc, asemenea undelor concentrice pornite de piatra aruncată în apă, cuprinde treptat toate celelalte planuri ale vieţii: planul material, cel relaţional şi cel spiritual. În ultimă instanţă creativitatea este manifestarea Divinului Creator din noi înşine şi prin noi înşine. Prin activitatea creatoare devenim părtaşi la actul creaţiei macrocosmice.

       7. Dorinţele profunde ale sufletului ne arată calea

   Cum poţi descoperi care îţi este menirea? De unde îţi poţi da seama dacă îţi trăieşti "legenda personală" sau doar vreo copie palidă a unui destin străin de natura ta. De unde ştii dacă viaţa ta este ţesută din fire toarse de pulsaţiile propriei inimi sau este doar un film hollywoodian, cu scenariu bine construit care creează suspans, te ţine în alertă, dar care, chiar şi după consumarea happy-end-ului, te lasă cu o stranie neîmplinire... pentru că este o construcţie artificială.
   Cum ar fi oare cu putinţă să afli care este linia melodică cel mai bine de intonat ca să fii în armonie cu Marea Simfonie a Vieţii? Există o cale foarte simplă şi deosebit de dificilă în acelaşi timp: Trebuie să îţi urmezi dorinţele şi aspiraţiile. CELE PROPRII. Nu pe ale altora, însuşite pe neobservate ca şi cum ar fi ale tale. E foarte simplu pentru că se află în tine, nu trebuie să mergi nicăieri ca să le găseşti, nu ai nevoie de nimeni care să-ţi spună ce ai de făcut. Şi este extrem de dificil pentru că trebuie să faci diferenţa între adevăratele tale dorinţele şi cele care ti-au fost insuflate de ceilalţi. Asta necesită autocunoaştere, o bună capacitate autoreflexivă, sinceritate şi putere de discernământ. Lucruri care se pot dobândi dacă îţi doreşti cu adevărat.
   Profunzimea de la care vin aceste dorinţe îţi poate oferi un indiciu util.
   Dorinţele şi aspiraţiile proprii sunt gravate în suflet, iar cele preluate de la alţii prind rădăcină doar în solul superficial al egoului. Chiar dacă la împlinirea menirii contribuie fiinţa noastră în întregime, cunoaşterea menirii se află înscrisă în arhiva sufletului sub forma dorinţelor şi aspiraţiilor cele mai profunde şi mai sincere. Aceste marcaje salvatoare pe un drum de munte nestrăbătut trebuie descoperite şi urmate, în ciuda tuturor greutăţilor şi obstacolelor pe care le întâlnim. însă îndemnurile dorinţelor şi aspiraţiilor profunde nu sunt uşor de perceput. Vocea lor este suavă şi misterioasă, ca foşnetul frunzelor copacului ce creşte în piaţa centrală a unui oraş aglomerat. Trebuie să te opreşti din goana ta, măcar pentru câteva clipe, să asculţi în tăcere şi cu atenţie ca să poţi descifra mesajul. Dorinţele egoului sunt zgomotoase şi insistente, şi în fiinţa celui neatent reuşesc să înăbuşe chemarea sufletului. Paradoxal este că de cele mai multe ori dorinţele egoului nici măcar nu sunt dorinţele noastre, le-am preluat, fără ca măcar să ne fi dat seama, din mediul în care trăim, de la părinţi, de la profesori, de la prieteni. Poate provin din concepţiile şi trend-urile vehiculate în sutele de reclame agresive cu care suntem bombardaţi zilnic.
   N-ar fi nici o problemă dacă dorinţele egoului şi cele ale sufletului s-ar suprapune, s-ar potenţa reciproc, însă, de obicei sunt în contradicţie. Nu întotdeauna, există şi excepţii. Ele pot să se şi alinieze foarte bine în anumite situaţii. Aşa că nu există nici o regulă care ar putea să ne scutească de învăţarea artei introspecţiei profunde.
   Ai simţit adesea că mintea spune una, iar inima cere altceva. Ce alegi? Ar fi de dorit să-ţi urmezi chemarea inimii, dar asta nu e simplu şi accesibil oricui. Uneori,...


pag. 240-241


   ...fată, a cărei viaţă întreaga a fost urmărită de insucces, era bolnăvicioasă, îşi pierduse cheful de a trăi, îi era frică de viaţă şi se temea să moară, m-a rugat s-o ajut să renască. I-am spus: "Ca să te poţi renaşte, întâi trebuie să mori. Roagă patru prieteni să meargă cu tine într-un câmp unde solul este bun şi fertil. Săpaţi o groapă şi culcă-te în acea groapă complet dezbrăcată şi roagă-ţi prietenii să te acopere cu pământ, doar capul să-ţi rămână afară ca să poţi respira. Tot timpul, fără încetare, să repeţi în minte un singur gând: SUNT LIBERĂ! SUNT LIBERĂ! SUNT LIBERA! SUNT LIBERĂ! Să rămâi acolo cât rezişti. Când nu mai rezişti, roagă-i se te dezgroape. Apoi fiecare dintre cei patru prieteni ai tăi pe rând să-ţi spele trupul cu câte un litru de apă sfinţită. Apoi schimbă-ţi numele. Nu mai permite nimănui să te strige pe numele vechi."
   - înainte să încheiem acest subiect, aţi putea recomanda
un act de psihomagie telespectatorilor?
   - în primul rând lucrurile nu trebuie încheiate. Ele trebuie lăsate deschise, e bine ca tot timpul să deschidem, nu să închidem.
   - Da, da, într-adevăr, este important să rămânem mereu deschişi.
   - în al doilea rând: nu pot să vă onorez cererea pentru că fiecare act este individual, este absolut personal ca şi problemele sau limitările. Ba mai mult, nici măcar două persoane care se confruntă cu aceeaşi problemă nu vor primi acelaşi tratament.
   - Atunci măcar un sfat. Ce este cel mai important în viaţă, ce consideraţi dumneavoastră cel mai important în viaţă? Care este rostul vieţii, dacă se poate vorbi de asta?
   - Rostul vieţii este să o trăieşti. Dar să-ţi trăieşti PROPRIA viaţă, să fii ceea ce EŞTI TU cu adevărat, nu ceea ce alţii aşteaptă ca tu să fii. Trebuie să ne găsim pe noi înşine. Trebuie să învăţăm să fim autentici. Să fii autentic, acesta este cel mai important lucru în viaţă.
   O dată pe când trăiam în Mexic, m-am îmbolnăvit destul de grav. în cartierul meu locuia un medic chinez foarte vestit. M-am dus la el şi l-am rugat să mă ajute. Iar el m-a întrebat: "Tinere, care este scopul tău în viaţă?" Eu cu febră de 40 de grade, transpirat, cu groaznice crampe în stomac i-am răspuns uşor iritat: "Lăsaţi filosofiile, acum sunt bolnav, mai întâi vindecaţi-mă şi după aceea dacă mai aveţi chef putem să pălăvrăgim şi despre aceste subiecte." La care el, cu un calm infinit mi-a răspuns: "Joven amigo, dacă tu nu ştii care este scopul tău în viaţă, eu nu pot să te vindec." Ca şi cum mi-ar fi dat cu ceva în cap. M-am iluminat. Deci ca să putem fi sănătoşi, trebuie să ne găsim rostul nostru în viată.
   Pentru asta trebuie să ne sacrificăm mai întâi falsa identitate, ceea ce doar ne imaginăm că suntem. Este principiul "Solve et Coagula" din Alchimie. Să ne demontăm bucată cu bucată apoi să ne montăm din nou în mod corect. Pentru că nu suntem montaţi cum trebuie. Carul vieţii noastre este tras în patru direcţii diferite de patru cai: dorinţele, necesităţile, gândurile şi sentimentele noastre. Şi aceasta doar pentru că de fapt nu sunt ale noastre. înainte de toate trebuie să clarificăm care sunt gândurile NOASTRE, sentimentele NOASTRE, dorinţele NOASTRE, necesităţile NOASTRE. Apoi toate acestea trebuie unificate. Atunci toţi cei patru cai vor trage în aceeaşi direcţie. Gândurile mele sunt în concordantă cu dorinţele mele pe care le iubesc şi le împlinesc. Şi sunt în permanenţă mulţumit. A fi mulţumit înseamnă că deţin tot ce am nevoie cu adevărat şi sunt recunoscător pentru asta. Există patru lucruri care ne asigură pacea sufletească: liniştea mentală, mulţumirea, iertarea şi recunoştinţa.
   - Da, dar tocmai la asta e cel mai greu de ajuns, de vreme ce ne confruntăm cu atâtea greutăţi şi probleme.
   - Apropo, care este scopul vieţii dumneavoastră? -aruncă mănuşa către realizatoarea surprinsă.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun