Telefon: 0723 370 540

Compasiunea - înflorirea supremă a iubirii - Osho

Compasiunea - înflorirea supremă a iubirii - Osho

27,00 RON 28,90 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Ştim ce este pasiunea; prin urmare, nu este foarte greu să înţelegem ce ar putea fi compasiunea. Pasiunea este o stare de febră biologică - e fierbinte, eşti pur şi simplu cuprins de energii biologice, inconştiente. Nu mai eşti propriul stăpân, eşti...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

 Ştim ce este pasiunea; prin urmare, nu este foarte greu să înţelegem ce ar putea fi compasiunea. Pasiunea este o stare de febră biologică - e fierbinte, eşti pur şi simplu cuprins de energii biologice, inconştiente. Nu mai eşti propriul stăpân, eşti doar un sclav.
   Compasiunea înseamnă că ai transcens biologia şi fiziologia. Nu mai eşti un sclav, ai devenit stăpân. Acum funcţionezi conştient. Nu mai eşti condus, împins şi ghidat de forţe inconştiente; poţi decide ce vrei să faci cu energiile tale. Eşti complet liber. Aceeaşi energie care devine pasiune este transformată în compasiune.
   Pasiunea este poftă trupească, compasiunea este iubire. Pasiunea este dorinţă, compasiunea este starea lipsită de dorinţă.
   Pasiunea este lăcomie, compasiunea este împărtăşire. Pasiunea cere ca celălalt să fie folosit ca mijloc, compasiunea îl respectă pe celălalt ca fiind o finalitate prin el însuşi sau ea însăşi. Pasiunea te ţine legat de pământ, de mocirlă, şi te împiedică să devii un nufăr.

Editura: Litera

Autor: Osho

Format: 13x20 cm.

Număr de pagini: 256

Greutate: 215 g.

Anul apariției: 2017

ISBN: 978-606-33-1301-1


pag. 28-29

   Pasiunea şi compasiunea nu sunt două energii, sunt una şi aceeaşi energie. Odată ce trece prin meditaţie, energia este transformată, transfigurată; devine calitativ diferită. Pasiunea curge în jos, compasiunea se ridică spre culmi; pasiunea curge prin dorinţă, compasiunea curge prin starea lipsită de dorinţe; pasiunea este o ocupaţie care te face să uiţi de nefericirea în care trăieşti, compasiunea este o celebrare, un dans al realizării, al împlinirii... eşti atât de împlinit, încât poţi oferi şi altora. Acum nu a mai rămas nimic; ţi-ai împlinit destinul pe care îl purtai în tine de milenii ca pe o potenţialitate neajunsă încă la înflorire, ca pe un boboc. Acum a înflorit şi dansează. Ai ajuns la realizare, eşti împlinit, nu mai ai ce obţine, nu mai ai unde să te duci, nu mai ai nimic de făcut.
   Ce se va întâmpla de acum încolo cu toată acea energie? Vei începe să oferi din ea şi altora. Acea energie care traversa straturile întunecate ale pasiunii, acum se ridică emiţând raze de lumină, nemaifiind contaminată de nici o dorinţă, de nici o condiţionare. Nu mai este coruptă de nici o motivaţie - tocmai de aceea o numesc parfum. Floarea este limitată, dar nu şi parfumul. Floarea are limite, rădăcinile o ţin cumva legată, dar parfumul nu este încătuşat. El se mişcă pur şi simplu, este purtat de vânturi; nu este ancorat de pământ.
   Meditaţia este o floare. Are rădăcini. Există în tine. În momentul în care apare compasiunea, aceasta nu mai are rădăcini; se mişcă liber şi-şi continuă mişcarea. Buddha a dispărut, dar nu şi compasiunea lui. Floarea va muri mai devreme sau mai târziu, este parte din pământ, iar ţărâna se întoarce în ţărână - numai parfumul eliberat va dăinui. Buddha a murit, Iisus a murit, dar nu şi parfumul lor.
   Compasiunea lor încă dăinuie şi oricine este deschis să o primească îi va simţi imediat forţa, va fi mişcat de ea, va porni într-o nouă călătorie, într-un nou pelerinaj.
Compasiunea nu se limitează doar la floare - provine din floare, dar nu este floarea. Ea apare prin intermediul florii, floarea este doar un pasaj, dar ea vine de undeva de dincolo. Nu poate veni în absenţa florii - floarea este o etapă necesară -, dar nu aparţine florii. Odată ce floarea a înflorit, compasiunea este eliberată.
   Această insistenţă, acest accent trebuie înţelese profund, pentru că dacă îţi scapă esenţialul, poţi începe fără îndoială să exersezi compasiunea, dar acesta nu va fi parfumul real. O compasiune exersată nu e altceva decât pasiunea prezentată sub un alt nume. Este aceeaşi energie a pasiunii contaminată de dorinţă şi coruptă de motivaţie, şi poate deveni foarte periculoasă pentru alţi oameni - căci în numele compasiunii poţi distruge, în numele compasiunii poţi crea sclavie. Nu este compasiune, iar dacă o exersezi, eşti artificial, formal - de fapt, eşti un ipocrit.
   Primul lucru pe care trebuie să-l reţii este acela că nu ai cum să exersezi compasiunea. Exact în acest punct au eşuat toţi adepţii marilor maeştri religioşi. Buddha a atins compasiunea prin meditaţie - iar acum budiştii practică de zor compasiunea. Iisus a atins compasiunea prin meditaţie - iar acum, creştinii şi misionarii creştini practică iubirea, compasiunea, serviciul în slujba umanităţii, dar compasiunea lor s-a dovedit a fi o forţă distructivă în lume. Compasiunea lor nu a făcut decât să creeze războaie; compasiunea lor a distrus milioane de oameni. Aceştia sfârşesc prin a cădea victime unor întemniţări profunde.

pag. 210-211


   Religia zen nu te mituieşte cu recompense şi nu te pedepseşte cu torturi. Îţi oferă pur şi simplu capacitatea de a vedea clar cum stau lucrurile - iar această înţelegere te eliberează. Această înţelegere nu are lăcomie la bază şi nici frică. Toate celelalte religii sunt lacome, toate celelalte religii au ca fundament frica. De aceea se foloseşte termenul de "om cu frica lui Dumnezeu" atunci când se face referire la o persoană religioasă - o persoană religioasă se teme de Dumnezeu.
   Dar cum ar putea frica să fie religioasă? Este imposibil. Frica nu poate fi niciodată religioasă - doar neînfricarea. Dar dacă crezi în ideea de bine şi rău, nu ai cum să nu te temi. Ideile despre bine şi rău îi fac pe oameni să se simtă vinovaţi, îi schilodesc, îi paralizează. Cum i-ai putea ajuta să scape de frică? - este imposibil. Creezi şi mai multă frică.
   De regulă, un om care nu este religios se teme mai puţin, are o cantitate de frică mai mică în fiinţa lui decât aşa-zişii oameni religioşi. Aşa-zişii religioşi tremură constant în interior, sunt tot timpul anxioşi cu privire la rezultat. Vor arde, oare, în iad? Sau vor reuşi să facă imposibilul şi să ajungă în paradis?
   Chiar şi atunci când Iisus îşi ia adio de la prieteni şi discipoli, discipolii sunt mult mai îngrijoraţi de locurile lor în rai. Următoarea întâlnire va avea loc în rai - unde vor fi aşezaţi? Cine va fi mai important? Desigur, ei acceptă că Iisus va şedea la dreapta Tatălui - dar lângă el cine va sta? Grija lor provine din lăcomia şi frica ce îi macină. Nu le-a păsat că Iisus avea să fie răstignit a doua zi, erau mai preocupaţi de propriile interese.
   Toate celelalte religii sunt bazate pe simpla lăcomie şi teamă. Aceeaşi lăcomie pe care o ai şi tu pentru bani, şi care într-o zi se transformă în lăcomia pentru Dumnezeu. Atunci, Dumnezeu va reprezenta banii; deocamdată, banii reprezintă Dumnezeul tău - este singura diferenţă. Atunci Dumnezeu devine sinonim cu banii. Acum te temi de stat, de poliţie, de asta sau de ailaltă - atunci începi să te temi de iad, de curtea supremă de justiţie a lui Dumnezeu, de Judecata de Apoi.
   Aşa-zişii sfinţi creştini, chiar şi în ultimele clipe de viaţă, tremură mereu - vor ajunge în rai sau nu?
   Religia zen este total lipsită de evaluări. Lasă asta să pătrundă adânc în tine, pentru că acesta este şi punctul meu de vedere. Nu vreau decât să înţelegi asta, atâta tot. Înţelegerea este suficientă. Lasă ca înţelegerea să fie singura lege; nu există altă lege. Nu te mişca în funcţie de cum îţi dictează frica; în caz contrar te vei mişca în întuneric. Şi nu te mişca după cum îţi dictează lăcomia - pentru că lăcomia nu este altceva decât teamă cu susul în jos. Sunt două feţe ale aceleiaşi monede; pe o faţă este lăcomia, pe cealaltă este teama. Un om care se teme este tot timpul lacom, un om care este lacom se teme tot timpul. Frica şi lăcomia funcţionează împreună.
   Numai înţelegerea, conştientizarea şi capacitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt... Oare chiar nu poţi accepta existenţa aşa cum este? Iar prin faptul că nu o accepţi tu, nimic nu se schimbă. Ce anume s-a schimbat? De mii de ani respingem lucruri - toate sunt încă acolo, chiar mai abitir. Hoţii nu au dispărut, şi nici criminalii. Nimic nu s-a schimbat; lucrurile sunt exact aşa cum au fost...

Prefaţă ... 9

   Partea I. COMPASIUNE, ENERGIE ŞI DORINŢĂ ... 11
Compasiunea este iubirea ajunsă la vârsta maturităţii ... 15
Meditaţia este floarea, iar compasiunea este parfumul ... 27
O dorinţă este o dorinţă. Răspunsuri la întrebări ... 53

   Partea a II-a. VEŞMINTELE OII. CEEA CE NU ESTE COMPASIUNEA ... 63
Bunătatea plină de iubire şi alte amăgiri ale măreţiei ... 67
Maestrul zen şi hoţul. O parabolă a iertării ... 94
Inimi şi minţi. Răspunsuri la întrebări ... 107

   Partea a III-a. COMPASIUNEA ÎN ACŢIUNE ... 117
Nu fi un om al legii, fii un om al iubirii ... 123
Crimă şi pedeapsă ... 147
Chestiuni de viaţă şi de moarte. Răspunsuri la întrebări ... 165

   Partea a IV-a. PUTEREA VINDECĂTOARE A IUBIRII ... 181
Doar compasiunea este terapeutică ... 191
Fără nici un fel de evaluări. Compasiunea zen ... 207

Pentru informaţii suplimentare ... 245
Despre autor ... 247
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 249

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun