Telefon: 0723 370 540

Creaţie Artistică și Creaţie Spirituală - Omraam Mikhael Aivanhov

Creaţie Artistică și Creaţie Spirituală - Omraam Mikhael Aivanhov

17,00 RON 18,90 RON
Disponibilitate: În Stoc
„Ideea creaţiei constituie chintesenţa învăţământului nostru, spune Omraam Mikhael Aivanhov. Fiecare fiinţă simte nevoia de a crea, dar adevărata creaţie face apel la unele elemente de natură spirituală. Artistul care vrea să creeze trebuie să se dep...
Cu TVA: 17,00 RON
Cod produs: carte

„Ideea creaţiei constituie chintesenţa învăţământului nostru, spune Omraam Mikhael Aivanhov. Fiecare fiinţă simte nevoia de a crea, dar adevărata creaţie face apel la unele elemente de natură spirituală. Artistul care vrea să creeze trebuie să se depăşească, să se autodepăşească şi, prin rugăciune, meditaţie, contemplare, să capteze nişte elemente din regiunile superioare.” Aşadar, descoperim că legile adevăratei creaţii artistice nu sunt altele decât legile creaţiei spirituale. Plămădindu-şi opera, artistul înfăptuieşte o lucrare de înnoire interioară identică cu a spiritualistului, şi invers, în strădaniile sale către perfecţiune, spiritualistul împlineşte în sine o lucrare de creaţie identică cu aceea a artistului.


Editura: Prosveta
Autor: Omraam Mikhael Aivanhov
Format: 11x18cm
Număr de pagini: 202
Greutate: 120 gr.
Anul apariției: 2014
ISBN: 978-973-8107-91-5

 

 

I. Artă, ştiinţă şi religie ... 7
II. Izvoarele divine ale inspiraţiei ... 15
III. Lucrarea imaginaţiei ... 29
IV. Proză şi poezie ... 41
V. Vocea ... 57
VI. Cântecul coral ... 67
VII. Cum să ascultăm muzica ... 77
VIII. Magia gestului ... 87
IX. Frumuseţea ... 109
X. Idealizarea ca modalitate de creaţie ... 125
XI. Capodopera vie ... 141
XII. Construcţia templului ... 155

Postfaţă ... 165

pag. 18-19


   ...să sesizeze, să capteze această perfecţiune din înalt, şi se străduiesc apoi să o reproducă aici, pe pământ. Cu excepţia Şcolilor Iniţiatice, oamenii, care nu cunosc această metodă, nu sunt obişnuiţi să părăsească pământul pentru a contempla o lume superioară, de aceea ei au tăcut din pământ un loc înspăimântător.
   Meditaţia, contemplarea nu au alt scop decât să permită omului să atingă un nivel de conştiinţă superioară ce îi va influenţa apoi gusturile, judecăţile, atitudinile. Trebuie numai să ştim cum să medităm, cum să contemplăm, şi asupra cărui subiect. Mulţi oameni meditează, dar asupra unor subiecte dintre cele mai prozaice: cum să-şi aranjeze afacerile, cum să câştige bani, cum să îmbrăţişeze o anumită femeie... „Ce faci? - Eu meditez." Numai Dumnezeu ştie despre ce meditează! Şi pisica meditează, da, asupra felului cum să prindă şoarecii. Există tot felul de meditaţii... Cu toate meditaţiile lor, oamenii se bălăcesc încă în aceleaşi slăbiciuni, în aceleaşi vicii, în aceleaşi primitivisme, ei nu cunosc încă secretul adevăratei meditaţii.
   Adevărata meditaţie presupune mai întâi să vă înălţaţi până la o lume ce vă depăşeşte, să vă încântaţi în faţa ei şi să reflectaţi apoi această stare. Dacă după o meditaţie rămâneţi reci, întunecaţi, lipsiţi de inspiraţie, înseamnă că aţi dat greş. O meditaţie trebuie să vă schimbe cel puţin privirea, surâsul, gesturile, intervenţiile, să adauge în ele ceva nou, mai subtil... cel puţin o particulă ce vibrează în armonie cu lumea divină. Iată criteriile ce trebuie cunoscute pentru a vedea dacă aţi meditat bine sau nu.
   Meditaţia înseamnă mai întâi alegerea de către intelect a unui subiect înalt asupra căruia vă concentraţi. Puteţi părăsi această concentrare la un moment dat, pentru a contempla numai frumuseţea ce aţi reuşit să o atingeţi, lăsându-vă pătrunşi de ea. Şi în sfârşit, dacă puteţi, să vă identificaţi cu această frumuseţe. Prima etapă este deci concentrarea şi meditaţia; urmează apoi contemplarea: vă opriţi asupra unei imagini perfecte, vă îmbibaţi cu ea, vă bucuraţi de ea, sunteţi fericiţi. In sfârşit, vă identificaţi cu ea, aceasta este împlinirea. Iată nişte metode folositoare, minunate; dacă le cunoaşteţi, puteţi obţine rezultate importante. Altminteri, întreaga viaţă vi se va scurge inutil; vă veţi închipui că aţi realizat deja ceva, dar în realitate nu aţi făcut nimic.
   Marile genii ale trecutului au lucrat după aceste metode: pictorii, sculptorii, muzicienii, poeţii, de aceea ei au dăruit nişte capodopere omenirii.
   înainte de a-şi începe lucrarea, ei se reculegeau, meditau, şi cereau binecuvântarea...


pag. 160-161


   ...luminoase, creaturile celeste, la fel. Eu am explicat chiar într-o altă conferinţă că şi Dumnezeu se hrăneşte... da, să nu vă îngroziţi. Dacă omul se hrăneşte, de ce nu s-ar hrăni şi Domnul? El se hrăneşte, iar Serafimii sunt cei care îl hrănesc oferindu-i emanaţiile lor, adică nişte substanţe atât de fine, de pure, de preţioase, despre care ne putem face cu dificultate o idee.
   Aşadar, să nu uitaţi, de îndată ce lăsaţi în dezordine în sinea voastră ceva ce începe să putrezească, să se mucegăiască, entităţile din lumea invizibilă aleargă să se desfete.
   Observăm aţâţi oameni neliniştiţi, îngrijoraţi, nefericiţi! este dovada că nu pot obţine prezenţa Domnului în ei, prezenţa Domnului care i-ar lumina, i-ar uşura. De ce nu pot? Să-şi pună singuri întrebarea... Fiindcă au introdus în corpul lor tot felul de murdării, au deschis uşile unor creaturi infernale, fără să se gândească niciodată că tocmai din acest motiv Dumnezeu nu vine să locuiască în ei sau nu îşi trimite pe unii din îngerii săi. Atunci când o fiinţă a devenit de o puritate absolută, nu Domnul însuşi va veni să se instaleze în ea; El poate însă trimite unul sau mai mulţi dintre reprezentanţii săi, nişte îngeri sau nişte genii. Acum, dacă aţi uitat să vă purificaţi corpul şi vă aflaţi în frig şi întuneric, trebuie să trageţi o concluzie şi să spuneţi: „Este adevărat, eu am făcut tot ce am putut ca să ajung aici: eu am introdus nişte entităţi întunecate şi am fost părăsit acum de Cer." Iată ce trebuie să vă spuneţi, fiindcă este adevărul.
   Aşadar, trebuie să vă gândiţi zilnic să vă purificaţi, să înlăturaţi anumite gânduri, anumite sentimente obscure, întunecate, pentru a le înlocui cu altele, pure, subtile, luminoase. Astfel vă construiţi templul. Acest templu este numit corpul de slavă, corpul de lumină, corpul lui Hristos. Vă amintiţi, atunci când Iisus a fost transfigurat pe muntele Tabor, discipolii săi l-au văzut întreţinându-se cu Ilie şi cu Moise, înconjurat de o lumină orbitoare. Ei bine, era corpul său de slavă care parcă i-ar fi incendiat corpul fizic. Corpul de slavă este în fiecare dintre noi ca un atom minuscul ce trebuie să îl însufleţim, să îl mărim, atrăgând din spaţiu particulele cele mai pure, cele mai luminoase.
   Pentru că Iisus l-a iubit pe Domnul, luându-l ca model, o mulţime de fiinţe şi de forţe au venit să îl ajute în lucrarea sa de transformare a materiei. Idealul său era de a se asemăna cu Tatăl său Celest fiindcă a spus: „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este." El a chemat atunci toate...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun