Telefon: 0723 370 540

Creativitatea • descătuşarea forţelor interioare - Osho

Creativitatea • descătuşarea forţelor interioare - Osho

27,00 RON 28,80 RON
Disponibilitate: În Stoc
 "Logica este seacă, poezia este vie. Logica nu ştie să danseze. Logicii îi este imposibil să danseze. Dacă ai vedea logica dansând, ar fi ca şi cum l-ai vedea pe Mahatma Gandhi dansând! Ar arăta foarte caraghios. Poezia ştie să danseze; poezia este ...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

 "Logica este seacă, poezia este vie. Logica nu ştie să danseze. Logicii îi este imposibil să danseze. Dacă ai vedea logica dansând, ar fi ca şi cum l-ai vedea pe Mahatma Gandhi dansând! Ar arăta foarte caraghios. Poezia ştie să danseze; poezia este dansul inimii. Logica nu poate să iubească; ea poate să-ţi vorbească de iubire, dar nu poate să iubească; iubirea pare să fie ilogică.
   Numai poezia poate să iubească, numai poezia poate să facă saltul în paradoxul iubirii. Logica este rece, foarte rece; e bună în ceea ce priveşte matematica, dar nu e bună în ceea ce priveşte omenirea. Dacă omenirea devine prea logică, atunci omenirea dispare; atunci există numai cifre, nu fiinţe omeneşti - cifre înlocuibile. Poezia, iubirea şi simţirea îţi dau adâncime, căldură. Devii mai moale, îţi pierzi răceala. Devii mai uman. Buddha e suprauman, nu există nici o îndoială în privinţa asta, dar el îşi pierde dimensiunea umană. El e nepământean. El are frumuseţea de a fi nepământean, dar nu are frumuseţea pe care o are Zorba Grecul. Zorba este atât de pământean! Aş vrea ca tu să fii şi Zorba şi Buddha în acelaşi timp, nu Zorba Grecul ci Zorba Buddha." (Osho)


Editura: Litera

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini: 208

Greutate: 175gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-741-230-7

pag. 21-22


   În călătoriile mele am văzut oameni care făceau acelaşi lucru iar şi iar. Odată am călătorit cu trenul douăzeci şi patru de ore. Cu mine în compartiment era un călător care a citit iar şi iar acelaşi ziar, negăsind altceva de făcut. Mă uitam la el şi mă întrebam: "Ce face omul ăsta? N-a învăţat ziarul pe dinafară?"
   Un ziar nu e Gita sau Biblia. Gita o poţi citi de multe ori, pentru că de fiecare dată ţi se dezvăluie o nouă semnificaţie. Dar un ziar nu e Gita; îl citeşti o dată şi gata! Nu merită să-l citeşti nici măcar o dată, dar oamenii îl citesc întruna. Cum ajung la sfârşit, o iau de la capăt, şi asta de nu ştiu câte ori. Care-i problema? E o necesitate? Nu -sunt obsedaţi de a face ceva; nu pot rămâne liniştiţi, inactivi. Pentru ei, lucrul ăsta seamănă cu moartea. Ei trebuie să fie activi.
   Faptul că am călătorit mulţi ani mi-a oferit multe prilejuri de a urmări oamenii fără ca ei să ştie, pentru că, uneori, în compartiment cu mine era o singură persoană... Şi acea persoană făcea toate eforturile pentru a mă atrage într-o conversaţie, dar eu răspundeam monosilabic, şi atunci persoana renunţa. După aceea nu-mi rămânea decât să o urmăresc - un experiment frumos şi fără nici o cheltuială! (Trebuie să precizez că, în majoritate, am avut drept tovarăşi de compartiment bărbaţi.) Aşadar, mă uitam la bărbatul respectiv ce face: deschidea geamantanul, se uita în el, îl închidea. Apoi deschidea fereastra, şi pe urmă o închidea. După aceea trecea la ziar, apoi fuma, apoi deschidea iar geamantanul, îl punea la loc, se ducea şi deschidea fereastra, se uita afară. Ce făcea şi de ce? O nevoie lăuntrică, ceva tremura în el, o stare de spirit febrilă. Trebuia să facă ceva, altfel era pierdut. Trebuie că, în viaţă, era un om activ; acum avea prilejul să se relaxeze, însă nu putea să se relaxeze, vechile obiceiuri persistă.
   Se spune că Aurangzeb, un împărat mogul, şi-a întemniţat bătrânul tată. Tatăl lui Aurangzeb, şahul Jahăn, a construit Taj Mahal. Fiul l-a întemniţat, l-a detronat. De fapt, "întemniţat" e un fel de a spune, căci "temniţa" era un palat în care şahul Jahăn trăia cum trăise până atunci, având tot luxul asigurat.
   Nu ducea lipsă de nimic, în afară de un singur lucru - activitatea. Nu putea să facă nimic. Aşa că i-a spus fiului său, Aurangzeb: "Toate bune şi frumoase, mi-ai asigurat tot ce-mi trebuie. însă ţi-aş rămâne veşnic recunoscător dacă ai mai face un lucru, şi anume să-mi trimiţi treizeci de băieţi. Mi-ar plăcea să-i învăţ".
   Lui Aurangzeb nu i-a venit să creadă. "De ce vrea tata să-i înveţe pe treizeci de băieţi?" Nu arătase niciodată vreo înclinaţie pentru a fi învăţător, nu-l interesase nici un gen de educaţie, ce-l apucase aşa, din senin? însă i-a îndeplinit dorinţa. Şahului Jahan i-au fost trimişi treizeci de băieţei şi totul a fost bine, era iarăşi împărat. În şcoala primară, învăţătorul este aproape ca un împărat. El comandă, şi elevii se supun, se aşază când spune el, se ridică atunci când spune el, fac tot ce spune el. Astfel că şahul Jahăn, având acei copii, şi-a creat în sala de clasă o curte, aceeaşi situaţie pe care o avusese ca împărat - vechiul obicei de a porunci, vechea dependenţă de a avea supuşi.


pag. 178-179


   ...vinovăţia îi otrăveşte bucuria. Poate că face dragoste cu o femeie frumoasă, dar numai corpul e cel care face dragoste. El se gândeşte la paradisul în care cămilele intră, iar el stă afară şi se uită. Ei bine, poate omul ăsta să facă dragoste? El ştie că viaţa e scurtă, iar după aceea e doar întuneric şi focul iadului. El trăieşte cu o teamă paranoică.
   Săracul trăieşte deja în iad, dar măcar are o consolare. Poate părea paradoxal, dar în ţările sărace oamenii sunt mai mulţumiţi decât cei din ţările bogate. Am văzut în India oameni extrem de săraci care n-au nici o nemulţumire. Iar americanii umblă prin lume după călăuzire spirituală - e normal, ei nu vor să fie înfrânţi de cămile; ei vor să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
   Poate că sunt prima persoană care are respect pentru bani, pentru bogăţie, pentru că banii te pot face bogat multidimensional.
   Un sărac nu poate să-l înţeleagă pe Mozart, un flămând nu poate să-1 înţeleagă pe Michelangelo, un cerşetor nu se va uita nicicând la tablourile lui Vincent Van Gogh. Oamenii care suferă de foame n-au destulă energie ca să fie inteligenţi. Inteligenţa vine numai atunci când debordezi de energie. Săracii îşi epuizează energia în câştigarea pâinii. Ei nu au inteligenţă, nu pot să înţeleagă Fraţii Karamazov, ei ascultă doar prostiile pe care le spune un preot în biserică.
   Nici preotul nu pricepe ce spune, nici cei din audienţă. Cei mai mulţi dintre ei dorm buştean, obosiţi după şase zile de muncă. Iar preotului îi convine că ei dorm, căci aşa nu mai trebuie să pregătească o predică nouă. Continuă să o spună pe cea veche. Toată lumea doarme, nimeni nu-şi va da seama că sunt traşi pe sfoară.
   Bogăţia e la fel de importantă ca muzica frumoasă, ca marea literatură.
   Există oameni care s-au născut cu capacitatea de a fi muzicieni. Mozart a început să cânte la trei ani. La trei ani, alţi mari maeştri ai muzicii erau departe de el. Ei bine, el s-a născut cu acea creativitate. Van Gogh n-a urmat nici o şcoală de artă, dar a devenit unul dintre cei mai mari pictori din lume. Acum câţiva ani am văzut un tablou de-al lui. De acel tablou râseseră toţi pictorii din vremea lui, ce să mai spunem de alţii? Râseseră pentru că el pictase stelele aşa cum nu le mai văzuse nimeni. Stelele lui sunt ca o nebuloasă, fiecare stea e în mişcare, ca o roată care se învârteşte continuu. Ceilalţi pictori spuneau că e nebun, că alea nu erau stele. Mai mult, copa¬cii pictaţi de el sub stele ajungeau mult mai sus. Cine a mai văzut astfel de copaci? Asta e nebunie curată!
   Însă fizicienii au descoperit acum că Van Gogh avea dreptate: stelele nu sunt aşa cum arată, sunt exact cum le-a pictat Van Gogh. Bietul Van Gogh! Ce ochi trebuie să fi avut acel om ca să vadă ceea ce fizicienilor le-a luat o sută de ani să descopere, cu toate laboratoarele şi tehnologia lor. Şi, foarte ciudat, doar cu ochii, fără telescoape, Van Gogh a văzut forma exactă a stelelor. Ele se rotesc, nu sunt statice aşa cum le vedem noi. Iar când a fost întrebat unde a găsit acei copaci care se înalţă mai sus de stele, el a răspuns: "Am găsit aceşti copaci stând lângă ei şi ascultându-le ambiţiile. Am auzit copacii spunându-mi că au ambiţia să ajungă la stele".

Cuvânt înainte. Parfumul libertăţii ... 9

   PREGĂTIREA PÂNZEI ... 13

Cei trei "C" ... 13
Relaxarea în acţiune ... 16
Acţionează în armonie cu natura ... 42

   CINCI OBSTACOLE ... 51

Conştiinţa de sine ... 51
Perfecţionismul ... 81
Intelectul ... 87
Credinţa ... 96
Jocul sorţii ... 109

   PATRU SECRETE ALE REUŞITEI ... 113

A redeveni copil ... 113
A fi gata să înveţi ... 122
A găsi nirvana în tot ce e obişnuit ... 125
A fi visător ... 133

   PATRU ÎNTREBĂRI ... 141

Memoria şi imaginaţia ... 141
Depresia postnatală ... 161
Creativitatea şi încrucişarea ... 167
Arta banilor ... 174

   CREAŢIA ... 185

Creaţia supremă, sensul vieţii ... 185

Pentru informaţii suplimentare ... 195
Despre autor ... 197
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 199

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun