Telefon: 0723 370 540

Cred • când ceea ce crezi, contează! - Eldon Taylor

Cred • când ceea ce crezi, contează! - Eldon Taylor

23,00 RON 24,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Miza cărţii de faţă este să ne arate cât este de important să fim conştienţi de faptul că nu există alte limite în afară de cele pe care ni le impunem noi înşine şi că tot ce credem noi, contează.   Cartea este plină de pilde, exemple din viaţa pers...
Cu TVA: 23,00 RON
Cod produs: carte

 Miza cărţii de faţă este să ne arate cât este de important să fim conştienţi de faptul că nu există alte limite în afară de cele pe care ni le impunem noi înşine şi că tot ce credem noi, contează.
   Cartea este plină de pilde, exemple din viaţa personală a autorului, teme de meditat şi întrebări care au darul de a ne face să începem să gândim "out of the box". 
   Eldon Taylor şi-a dedicat viaţa studierii minţii omeneşti şi a obţinut doctorate în psihologie şi metafizică. Este filosof, membru al Asociaţiei Americane de Psihoterapie şi preot non-denominaţional. Eldon este menţionat în peste 12 publicaţii Who’s Who, inclusiv în Who’s Who in Intellectuals şi Who’s Who in Science and Engineering. Cărţile sale şi materiale audio/video au fost traduse în 15 limbi şi s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.

Editura: For You

Autor: Eldon Taylor

Format:14x20 cm

Număr pagini: 246

Greutate:220 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-639-058

Cuvinte de apreciere ... 5
Cuvânt înainte de Ravinder Taylor ... 14
Introducere ... 18

Capitolul 1 - Puterea credinţei: Cine sunt eu? ... 21
Capitolul 2 - Nu te lua prea în serios ... 39
Capitolul 3 - Fii sincer cu tine însuţi şi acceptă-ţi defectele ... 46
Capitolul 4 - Integritate absolută ... 52
Capitolul 5 - Cine sunt eu? ... 61
Capitolul 6 - Viaţă şi suferinţă ... 61
Capitolul 7 - Iubire şi cruzime ... 76
Capitolul 8 - Zeii ştiinţei ... 85
Capitolul 9 - Ataşat de lipsa de ataşament ... 96
Capitolul 10 - Iluminarea ... 105
Capitolul 11 - A încerca, a pierde şi a persevera ... 109
Capitolul 12 - Ţeluri şi ambiţii ... 116
Capitolul 13 - Competiţia ... 121
Capitolul 14 - Instinct şi intuiţie ... 128
Capitolul 15 - Viaţa de apoi şi sfârşitul vieţii ... 137
Capitolul 16 - Niciodată nu e prea târziu ... 141
Capitolul 17 - Echilibrul ... 149
Capitolul 18 - Ce nu se potriveşte aici? Legea atracţiei ... 154
Capitolul 19 - Joacă şi nebunie ... 159
Capitolul 20 - Binecuvântări şi rezolvări ... 166
Capitolul 21 - Falsofrenia ... 170
Capitolul 22 - Pacea ... 180
Capitolul 23 - Valoarea mortalităţii ... 187
Capitolul 24 - Relaţiile ... 192
Capitolul 25 - Sistemul de credinţe minte-trup ... 198
Capitolul 26 - Cred în tine ... 207

Epilog ... 215
Anexă ... 217
Note de final ... 220
Mulţumiri ... 226
Despre autor ... 227

pag. 22-23


   ...să alergăm înainte şi înapoi cu aceeaşi viteză ca toţi ceilalţi şi zâmbim, parcă, la comandă - fiinţe produse în masă, care nu au mai multă individualitate decât un biscuit sărat, din milioanele de biscuiţi care ies zilnic din cuptoarele de la Nabisco.
   În calitate de student al minţii şi al naturii umane, sunt foarte conştient de rolul pe care îl are credinţa, în hotărârea delimitării directe a acelei perspective nelimitate, pe care o numim "potenţial". Haide să alăturăm cele spuse, observaţiei lui Mandino. Care este adevăratul potenţial uman? Care este potenţialul tău? Eu mă întreb tot timpul: Cine sunt?

   Influenţa aproape nelimitată a credinţei ADN-ul

   Ce părere ai avea dacă ţi-aş spune că ceea ce crezi influenţează aproape toate lucrurile din viaţa ta, de la ADN, la funcţionarea sistemului endocrin şi imunitar, de la echilibrul emoţional, la stabilitatea atitudinilor şi stărilor de spirit, de la relaţiile pe care le ai cu ceilalţi, la relaţia ta cu tine însuţi - pe scurt, chiar fiecare aspect din viaţa ta? Dă-mi voie să explorez această întrebare şi, făcând acest lucru, să-ţi împărtăşesc anumite realităţi.

   Levitaţia

   Ai fi surprins să afli că ceea crezi tu, influenţează proprietăţile fizice ale universului şi modul în care interacţionezi cu ele? Ce-ai spune dacă ai afla că levitaţia este, de fapt, un lucru obişnuit şi cu nimic ieşit din comun - asta, înainte de a se declara oficial că oamenii nu pot pluti în aer? Ai fi surprins să afli că era un lucru atât de răspândit, încât marele gânditor şi om de ştiinţă, Benjamin Franklin, se aştepta ca la şedinţele de hipnoză să se producă episoade de levitaţie şi verifica întotdeauna ca episoadele de levitaţie pe care le documenta împreună cu colegii săi să fie, într-adevăr, autentice?

   Efecte placebo şi tratamente

   Gândirea, sau credinţele, influenţează trupul, în mod direct. Efectele la nivel fizic, ale pilulelor placebo reprezintă doar o singură dovadă a acestei afirmaţii. Este un fapt binecunoscut că efectul placebo poate produce vindecarea multor boli presupuse incurabile, precum cancerul în fază terminală. A existat chiar un caz în care mai multe formaţiuni tumorale, de care era plin toracele unui bărbat, au dispărut, după ce acestuia i-a fost administrat un aşa-zis tratament. Dintr-o stare care nu-i permitea să respire uşor, nici stând pe loc, acest pacient a ajuns, în nu mai mult de trei zile, să ţopăie prin salonul de la spital şi să le tachineze pe asistentele medicale.

   Vindecarea prin credinţă

Există multe relatări bine documentate, despre recuperări medicale miraculoase, obţinute de cei care vindecă prin credinţă. Oare sunt şi acestea exemple ale puterii minţii/credinţei/conştiinţei? Un astfel de făcător de minuni a fost vizitat de mii de oameni din întreaga lume, oameni care fuseseră di¬agnosticaţi cu boli în stadii terminale şi s-au întors acasă vindecaţi. Acest făcător de minuni este Joăo Teixeira de Faria, omul pe care brazilienii îl numesc cu căldură "Joăo de Deus" sau "Ioan al Domnului". Mai mulţi specialişti în expertiză medicală au fost martorii acestor cazuri, iar vindecările sunt bine documentate. Iar dacă vei căuta cu Google, cuvintele Ioan al Domnului vei avea ce să citeşti vreo câteva săptămâni înconti¬nuu. Trebuie, oare, să crezi, pentru a fi vindecat?

   Hipnoza

   Timp de mai mulţi ani, am activat în domeniul criminalisticii, fiind specializat în detectarea de minciuni şi în hipnoza...


pag. 188-189


   Am cercetat mai în profunzime situaţia şi am descoperit că, după operaţie, mulţi oameni confirmau dezvoltarea unei sensibilităţi noi, a unei empatii. Unele intervenţii nici măcar nu erau de mari proporţii. Anestezistul Gareth S. Kantor a emis, pe Internet, ipoteza că aceste fenomene ar putea fi cauzate de reprimarea amintirilor despre intervenţia chirurgicală în sine. Însă a admis că, deocamdată, este vorba doar de o ipoteză. Din nefericire, după cum a menţionat dr. Kantor, de obicei, anesteziştii nu-şi pot vizita pacienţii în zilele imediat următoare intervenţiei chirurgicale.
   Cu toate că întrebările sunt numeroase, răspunsurile sunt puţine şi deloc definitive. Cred că s-ar putea spune şi că dacă, după o anestezie generală, te apucă plânsul pentru lucruri care nu ţi-ar fi smuls altădată nici măcar o lacrimă, aceasta ar putea avea drept cauză un fel de dizabilitate cognitivă - adică, o leziune cerebrală. Pentru un neurolog, aceasta poate fi o problematică interesantă; dar, din perspectiva mea şi având în vedere şi relatările celor cu care am stat de vorbă, eu cred că acest fenomen are, de fapt, legătură mai mult cu faptul că ajungi să te simţi "mai" muritor.

   Mai muritor

   Mai muritor - ce ar putea să însemne acest lucru? Marele gânditor Augustin de Hipona, sau Sf. Augustin, gândea că lumea este locul în care trăim atunci când privim în afară. Lumea este plină de frumuseţe şi de lucruri frumoase. Nimic nu este rău, pentru că, potrivit lui Augustin, totul a fost făcut de Dumnezeu. În cartea Confesiuni, Sf. Augustin oferă o imagine deosebit de sensibilă şi de elocventă despre o viaţă separată de Dumnezeu şi de veşnicie. El credea că este foarte uşor să fii ispitit de mediul fizic. Frumuseţea lumii creează un apetit pentru plăcere, care ne ia de mână atunci când suntem foarte tineri şi ne duce din ce în ce mai departe de noi înşine. Abia când privim în noi înşine şi ne apropiem de miezul fiinţei noastre, abia atunci descoperim prezenţa veşniciei - împărăţia din lăuntrul nostru. Măreţia veşniciei este atât de copleşitoare, în comparaţie cu ceea ce ne înconjoară în exterior, încât, odată ce avem experienţa sa, nu ne mai putem întoarce înapoi.
   Eu cred că solemnitatea pe care o implică trecerea printr-o experienţă cum este o intervenţie chirurgicală de proporţii, este în măsură să ne aducă aminte că realitatea nu se limitează la sinele muritor. Odată ce ne dăm seama de acest lucru şi îi descoperim înţelesul deplin, ni se schimbă viaţa, cam la fel cum li se întâmplă şi celor care au experienţe în preajma morţii. Empatia se naşte mai ales atunci când suntem martorii măreţiei omenescului din jurul nostru şi de aceea putem plânge, chiar şi fără să trebuiască să vizionăm un film trist.
   Am avut pentru prima dată o experienţă de acest fel, atunci când am vizionat, împreună cu soţia, mea un film romantic, din categoria celor la care se uită femeile. Era o poveste obişnuită despre relaţia dintre doi tineri care se iubeau foarte mult. Din diferite motive, însă, relaţia lor părea că se va sfârşi - într-adevăr, chiar am crezut că se va termina. Dar apoi, datorită câtorva întâmplări aproape magice, cei doi s-au împăcat şi au continuat să trăiască fericiţi împreună. Vizionasem până atunci multe filme de acest gen împreună cu soţia mea, pentru că o iubesc, dar, în general, nu pot spune că îmi plăceau cu adevărat. Nu şi de data aceasta - finalul fericit m-a făcut să plâng. Ce se întâmplă?, m-am întrebat.
   Am practicat ani la rând criminalistica, iar viaţa mi-a fost pusă în pericol de mai multe ori. În timpul liber, dresam cai, câteodată chiar cai sălbatici, adunaţi de către Biroul pen-tru Administrarea Terenurilor. Iar în copilărie am participat la mai multe bătăi decât îmi pot aminti. Eu nu sunt omul care să plângă - sau, mai bine zis, nu eram.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun