Telefon: 0723 370 540

Credinţă, Îndoială și Fanatism • este esenţial să credem în ceva? – Osho

Credinţă, Îndoială și Fanatism • este esenţial să credem în ceva? – Osho

22,00 RON 24,90 RON
Disponibilitate: În Stoc
Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.Cărţi...
Cu TVA: 22,00 RON
Cod produs: carte

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.
Cărţile din seria „Osho” reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privitor la cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.
„Un om care crede cu adevărat nu are credinţă – el are pur şi simplu încredere, pentru că a ajuns să ştie cât de frumoasă este viaţa.”
„Omul se află în căutarea unui rost. L-a creat pe Dumnezeu, un produs fictiv menit să-i satisfacă nevoia unui scop. Fără Dumnezeu, lumea ajunge să fie sortită întâmplării. […] Dacă-l scoatem pe Dumnezeu din ecuaţie, lumea rămâne un hazard, lipsit de scop.”
„Sunt împotriva rugăciunii pentru că practic e o afacere. Rugăciunea înseamnă să-l mituieşti pe Dumnezeu.” (OSHO)
 
Specificatii:
Editura: Litera
Titlu original: Belief, Doubt and Fanaticism. Is it Essential to have something to believe in?
Traducător: Crina Laura Boitor
Greutate: 0.220 kg
Format: 13x20cm
ISBN: 978-606-686-690-3

pag. 53-54


   ...el e cel care v-a înlănţuit, atunci poate deschide porţile şi vă poate îndemna să plecaţi, să fiţi liberi. Dar nu el v-a înlănţuit; voi înşivă aţi făcut-o; voi v-aţi creat propriul iad. Ce poate face Iisus?
   însă această logică absurdă e profund înrădăcinată în mintea omenirii - dintr-un motiv anume. Tot timpul vrem ca altcineva să fie responsabil - pentru suferinţa noastră, pentru fericirea noastră, mereu vrem ca altcineva să fie responsabil. Noi nu vrem să ne asumăm răspunderea! Şi pentru că evităm răspunderea, ne încurcăm în astfel de idei.
   Acum, creştinii spun că Adam şi Eva au comis păcatul originar şi din această cauză întreaga omenire are de suferit. E o prostie fără echivoc! Oamenii de ştiinţă spun că omenirea există de milioane de ani. Cu milioane de ani în urmă, un cuplu format din Adam şi Eva a comis un păcat pentru care noi suferim acum. Vă puteţi gândi la ceva mai ridicol decât asta? Sunteţi înlănţuiţi pentru că în urmă cu milioane de ani cineva a făcut o greşeală. Nu voi aţi comis-o, cum puteţi suferi voi pentru asta? Şi despre ce păcat originar e vorba? Nu e nici păcat, nici originar! Ceea ce a făcut Adam e un fenomen foarte simplu: nu şi-a ascultat tatăl. Orice copil e menit să nu-şi asculte tatăl. Dacă un copil îşi ascultă mereu tatăl, nu se va maturiza niciodată. Nu e nimic originar, e ceva foarte simplu şi natural. E chiar foarte psihologic. Vine o vreme când orice copil trebuie să le spună «nu» părinţilor. Dacă nu o face, nu are coloană vertebrală; va fi un om lipsit de verticalitate. Dacă nu le poate spune «nu» părinţilor lui, el va rămâne un sclav toată viaţa lui. Nu-şi va câştiga niciodată individualitatea.
   Adam şi Eva nu au comis nici un păcat; doar s-au maturizat. Ei au spus «nu», ei nu au ascultat. Atunci când copilul tău se va ascunde în spatele casei ca să fumeze, nu te îngrijora prea mult; el doar nu te ascultă. Asta face parte din procesul de creştere. Dacă te ascultă tot timpul, fă-ţi griji. Du-l la psiholog - ceva nu e în regulă cu el. Dacă te ascultă mereu, atunci nu are suflet; este ciudat, nu e normal. Fii fericit când copilul tău nu face cum îi spui. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că a început să îşi formeze propria individualitate. Doar prin neascultare, prin rebeliune, un copil îşi dezvoltă o individualitate autentică. Dacă părinţii sunt înţelepţi, atunci ei vor fi fericiţi.
   Şi cred că Dumnezeu nu poate fi atât de prost cum sunt preoţii creştini. Dumnezeu probabil că a fost fericit în ziua în care Adam şi Eva nu l-au ascultat; probabil că s-a bucurat. Cred că a cântat un cântec în care spunea: "Acum copiii mei se maturizează". Nu mi-l imaginez să se fi enervat. Nu pot să concep un Dumnezeu care să nu poată înţelege un fenomen psihologic atât de simplu.
   Trebuie să-i recunoaşteţi Dumnezeului vostru inteligenţa, un pic mai mult decât Sigmund Freud! E ceva atât de firesc în viaţă, faptul că fiecare copil trebuie să fie neascultător. Nu este un păcat - a nu fi de acord cu cineva nu e un păcat. Şi ce e originar în legătură cu asta? Nu e ceva unic şi nu s-a întâmplat doar în urmă cu milioane de ani: se întâmplă de fiecare dată când un copil creşte. Ţi se va întâmpla şi ţie, cu copilul tău; pe la trei sau patru ani copilul începe să-şi afirme libertatea.
   Tocmai de aceea, dacă vrei să îţi rememorezi viaţa, nu poţi s-o faci decât până la vârsta de patru sau, în cel mai...


pag. 236-237


   Când veţi merge data viitoare, veţi vedea că floarea nu mai e. în locul ei vor fi apărut câteva eprubete etichetate. Elementele au fost separate, însă un lucru e sigur - nu va exista nici o eprubetă cu eticheta FRUMUSEŢE.
   Frumuseţea nu e materie şi frumuseţea nu ţine de părţile ce o alcătuiesc. Odată ce floarea e disecată, odată ce întregul florii dispare, frumuseţea dispare şi ea. Frumuseţea aparţine întregului, e graţia ce vine din întreg. Ea e mai mult decât suma părţilor. Atunci doar părţile există. Puteţi diseca un om; în momentul în care-1 veţi diseca, viaţa va dispărea. Şi apoi nu veţi avea decât un mort, un cadavru. Puteţi afla cât de mult aluminiu conţine şi cât de mult fier şi cât de multă apă, 80 la sută sau aşa ceva; puteţi descoperi întregul mecanism, plămânii, rinichii, totul - dar un lucru lipseşte: viaţa. Lucrul care era cel mai de preţ lipseşte. Lucrul pe care urmăream să-l înţelegem lipseşte, toate celelalte sunt la locul lor.
   în prezent, până şi oamenii de ştiinţă devin conştienţi că atunci când scoatem sângele unui om din sistemul circulator şi-l examinăm, nu mai e acelaşi sânge. în sistemul circulator era viu, pulsa cu viaţă. Acum e doar ceva mort. Nu mai poate fi la fel, pentru că structura globală s-a schimbat. Putem lua culoarea trandafirului, dar e oare aceeaşi culoare? Arată la fel, dar nu poate fi aceeaşi. Unde e fragilitatea? Unde e acea însufleţire, acel fior de viaţă? în floarea de trandafir, avea o structură total diferită şi viaţa era prezentă. Era plină de prezenţă, divinul era acolo, bătând în inima ei. Scoasă afară, partea e acolo, dar nu putem spune că e aceeaşi parte. Nu poate fi, pentru că partea există în întreg.
   Intelectul disecă, analizează. E instrumentul ştiinţei. Inteligenţa e instrumentul religiei; ea uneşte. Prin urmare, am denumit cea mai cuprinzătoare ştiinţă a spiritualităţii yoga. Yoga reprezintă metodologia unirii. Yoga înseamnă să uneşti lucrurile. Dumnezeu e cea mai mare totalitate, toate lucrurile laolaltă. Dumnezeu nu e o persoană, Dumnezeu e o prezenţă, prezenţa ce apare atunci când întregul funcţionează în perfectă armonie - copacii şi păsările şi pământul şi stelele şi luna şi soarele şi râurile şi oceanul - toate laolaltă. Acea comuniune e Dumnezeu. Dacă o disecaţi, nu-l veţi găsi niciodată pe Dumnezeu. Disecaţi un om; nu veţi găsi prezenţa care-l făcea să fie viu. Disecaţi lumea; nu veţi găsi prezenţa care e Dumnezeu.
   Inteligenţa e metoda de a îmbina lucrurile. O persoană inteligentă e extrem de sintetică. Ea caută mereu un întreg mai cuprinzător, pentru că înţelesul va fi găsit întotdeauna în întregul cel mai cuprinzător. Ea caută mereu ceva mai înalt, în care se dizolvă ce e mai puţin înalt şi funcţionează ca parte, funcţionează ca o notă în armonia întregului, îşi aduce propria contribuţie la orchestra întregului, fără să fie separată de întreg. Inteligenţa se îndreaptă în sus, în timp ce intelectul se îndreaptă în jos. Intelectul merge la cauză.
   Vă rog să fiţi atenţi; problema e foarte delicată.
   Intelectul merge la cauză; inteligenţa merge la scop. Inteligenţa se îndreaptă înspre viitor, intelectul se îndreaptă spre trecut. Intelectul reduce totul la cel mai mic numitor comun. Dacă vă întrebaţi ce e dragostea, intelectul vă va spune că e doar sex - cel mai mic numitor.

Introducere ... 9

1. Credinţa nu este răspunsul ... 13
Crezi în Dumnezeu? ... 14
Am fost şocat să te aud spunând că Dumnezeu nu există. Şi în mine s-a născut întrebarea: cum poate exista o religie fără Dumnezeu? Nu este oare Dumnezeu centrul, iar religia, circumferinţa? ... 24
Dacă nu există Dumnezeu, ce este rugăciunea? ... 41

2. în căutarea mântuirii ... 47
Iisus a spus că sacrificarea lui pe cruce a avut scopul de a mântui lumea de păcatele omului. Poţi să ne spui câte ceva despre asta? ... 48
Sunt un catolic înfocat. Nimeni nu-mi poate zdruncina credinţa, dar de ce mă simt un pic înfricoşat acum? ... 60
Ştiu că nu sunt un credincios, dar mă întreb - sunt oare un filosof? ... 64

3. Păşind în necunoscut ... 83
Nu este esenţial ca oamenii să creadă în ceva? De ce încerci să distrugi toate ideile noastre anterioare despre religie? ... 83
Viziunea ştiinţifică asupra realităţii obiective şi experienţa subiectivă a realităţii par să fie două dimensiuni complet separate şi fără legătură. Este aceasta din cauza naturii lucrurilor sau este oare doar o iluzie a minţii? ... 102
Medicul, psihanalistul, filosoful şi scriitorul John Lilly spunea: "Ceea ce mintea crede e adevărat sau devine adevărat". Poţi comenta, te rog, despre asta? ... 132
Pentru ce îţi pregăteşti oamenii? ... 145

4. îndoiala este poarta către încredere ... 179
De ce nu apare încrederea în urma deciziei de a avea încredere? ... 180
Zen este o cale a abandonului? Dacă este aşa, cum se face că învăţătura de bază a lui Buddha este "Fii propria ta lumină"? ... 184

5. Din întuneric spre lumină ... 197
Te-am auzit spunând că nu există diavol, ci doar Dumnezeu. Dar, din când în când, există câte un val de discuţii despre posedarea de către diavol; de exemplu, atunci când filmul Exorcistul a devenit un succes atât de mare. Ce se întâmplă cu un om care se crede posedat? E o formă de obsesie, sau chiar este vorba despre un spirit? Este acesta un pericol, sau totul este doar în imaginaţie? ... 198
De ce ar trebui ca religia şi statul să rămână separate? Nu există loc pentru spiritualitate în viaţa publică? ... 202
E limpede că tu crezi că toate religiile sunt o înşelătorie. Cum poţi spune asta? Toţi oamenii au dreptul să creadă într-o religie anume. Orice lucru poate
fi atât bun, cât şi rău. Aşadar, cum poţi spune că alte religii sunt o înşelătorie? ... 210

Epilog. Pacea trebuie să danseze, tăcerea trebuie să cânte ... 219

Despre autor ... 245
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 247

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun