Telefon: 0723 370 540

De ce Oamenii Buni Fac Lucruri Rele? • cum să nu fii cel mai mare duşman al tău – Debbie Ford

De ce Oamenii Buni Fac Lucruri Rele? • cum să nu fii cel mai mare duşman al tău – Debbie Ford

17,00 RON 19,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
A explora de ce oamenii buni fac lucruri rele şi de ce ne transformăm singuri în cei mai mari duşmani ai noştri reprezintă una dintre cele mai intense călătorii de cercetare în care vom porni vreodată. Este o expediţie ce ne deschide ochii şi ne ajut...
Cu TVA: 17,00 RON
Cod produs: carte

A explora de ce oamenii buni fac lucruri rele şi de ce ne transformăm singuri în cei mai mari duşmani ai noştri reprezintă una dintre cele mai intense călătorii de cercetare în care vom porni vreodată. Este o expediţie ce ne deschide ochii şi ne ajută să descoperim întunericul vast şi, adeseori, ascuns, care ne influenţează alegerile şi străbate fiecare aspect al experienţei umane. Această călătorie ne va purta către esenţa dualităţii dintre întuneric şi lumină, ce acţionează în fiecare dintre noi. Este o conversaţie dificilă şi totuşi fascinantă, întrucât cei mai mulţi dintre noi nu putem vedea cât suntem de desăvârşiţi. Depunem mari eforturi pentru a continua să privim lumea din perspectivele cu care ne-am obişnuit şi am face orice credem că este necesar pentru a proteja persoana care credem că suntem - fie că e bună, fie că e rea. De aceea, această cercetare ne cere să păşim dincolo de adevărul cu care ne-am identificat mereu şi să descoperim mecanismele ascunse care ne fac să ne rănim pe noi înşine şi pe ceilalţi.

   Acest studiu al polarităţilor, ambiguităţilor şi ipocriziei de care dă dovadă firea omenească ne cere să aducem o sinceritate radicală acolo unde am creat negare, să aducem compasiune părţilor din noi înşine de care ne-a fost ruşine şi curaj în aspectele vieţii când ne-a fost teamă să recunoaştem că suntem vulnerabili. Nu este un proces de aplanare, de ascundere sau în care să ne prefacem că lucrurile cu ajutorul cărora ne rănim pe noi înşine şi pe ceilalţi nu sunt atât de importante. Este un proces ce ne obligă să nu mai subestimăm impactul pe care îl au comportamentele noastre auto-distructive, să recunoaştem că acestea vin cu un preţ şi că tot ele ne fac să ne transformăm în cel mai mare duşman al nostru. Pentru a opri acest mecanism de auto-sabotare, trebuie să ne confruntăm cu noi înşine şi să fim dispuşi să înţelegem modul în care separarea iniţială de firea noastră autentică ne-a făcut să ne creăm un sine prefabricat - pe care, pe tot parcursul acestei cărţi, îl voi numi sinele fals. Sinele fals este vinovat de faptul că ne comportăm neadecvat, că ne distrugem relaţiile, ne sabotăm visurile şi ne punem pe noi înşine în pericol.

   Această cale de la întuneric la lumină, de la durere emoţională la eliberare spirituală, a reprezentat călătoria mea din ultimii douăzeci şi cinci de ani şi, totuşi, chiar şi după scrierea celor cinci cărţi anterioare, conştientizez încă un adevăr şi mai profund pe care trebuie să-l împărtăşesc.
   Prin această carte, scopul meu este să vă fac să înţelegeţi că cea mai adâncă suferinţă apare ca urmare a separării iniţiale dintre natura voastră superioară şi sinele omenesc. Intenţia mea este să vă sprijin cu dragoste ca să descoperiţi minciunile şi distorsionările, vina şi ruşinea, care vă transformă fără să ştiţi în cel mai mare duşman al vostru. Vreau să întrerup mecanismele interne ce vă fac să vă întoarceţi spatele vouă înşivă, să vă ignoraţi intuiţia, să depăşiţi în mod neadecvat unele limite şi să renunţaţi la puterea personală, din cauza unei persoane, a unui gând, impuls, a unei credinţe sau dependenţe care v-ar putea purta pe o cale întunecată ce nu duce nicăieri, în loc de a merge pe calea de libertate pe care ar trebui să păşiţi. Informaţiile şi procedeele din această carte vă vor permite să vă vindecaţi cele mai profunde regrete, să vă înfruntaţi nesiguranţele, să vă împrieteniţi cu îndoielile de sine, să vă confruntaţi cu demonii lăuntrici şi să recunoaşteţi modurile în care participaţi la propria auto-distrugere. (Debbie Ford)


Editura: For You

Autor: Deebie Ford

Traducător: Daria Vasilescu

Format: 14x20 cm

Număr de pagini: 224

Greutate: 180 gr.

Anul apariției: 2011

ISBN: 978-973-1701-76-9


Notă către cititor ... 6

Prima parte: Eterna luptă ... 11
   Capitolul 1: Efectul mingii gonflabile ... 12
   Capitolul 2: Ruptura ... 19
   Capitolul 3: Balansoarul ... 31
   Capitolul 4: Să-ţi fie ruşine ... 36
   Capitolul 5: Consecinţele fricii ... 54
   Capitolul 6: Ego-ul compromis ... 68
   Capitolul 7: Decodificarea sinelui fals ... 81

A doua parte: Tratatul de pace ... 91
   Capitolul 8: Măştile ... 92
   Capitolul 9: Trezirea din negare ... 130
   Capitolul 10: Vindecarea rupturii ... 149
   Capitolul 11: Forţa iertării ... 179
   Capitolul 12: întoarcerea la iubire ... 202

Mulţumiri ... 213
Despre autoare ... 214

pag. 13-14


   ...aşa-numiţi oameni buni au făcut nişte lucruri foarte rele, de cele mai multe ori fără să înţeleagă de ce.
   În societatea noastră sunt nenumărate acte de auto-distrugere care ne lasă pe majoritatea dintre noi nedumeriţi, întrebând: "De ce a făcut un om ca el aşa ceva? De ce am făcut asta? Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva?" Auto-sabotajul reprezintă proverbiala sabie a lui Damocles de deasupra capului, care ne face, în sfârşit, să ne trezim şi ne cere să fim atenţi. Pentru majoritatea dintre noi, este nevoie să se întâmple ceva de-a dreptul devastator ca să avem o criză, să ieşim din sfera de influenţă a minţii şi să intrăm în cea a inimii. Avem nevoie de suferinţa unei inimi frânte şi a unor visuri spulberate, pentru a fi împinşi dincolo de realităţile limitate pe care ni le-am creat singuri.
   Noi suntem fiinţe spirituale, fie că vrem sau nu să o recunoaştem, în ADN-ul nostru purtăm un plan cu ajutorul căruia sa ne întoarcem acasă - acasă la adevărata noastră esenţă, la Sinele nostru cel mai măreţ, la Sinele nostru nelimitat. Una dintre căile prin care ne asigurăm la nivel inconştient această întoarcere acasă este cea a suferinţei. Suferinţa este cel mai mare factor motivator al schimbării. Ea reprezintă elementul spiritual ce deschide uşa spre noi realităţi. Dacă totul ar fi perfect, am mai privi noi, oare, în adâncul nostru, am cerceta, am pune întrebări sau am mai aduce schimbări în vieţile noastre? Pesemne că nu am face decât să ne ducem viaţa adusă de confortul lumilor noastre obişnuite.
   Auto-sabotajul este un catalizator care ne poate schimba lumea într-o clipită. Putem trece de la aroganţă şi orbire, la smerenie şi deschidere - în doar câteva secunde. Suferinţa pe care ne-o provocăm singuri reprezintă un dar spiritual uriaş. în momentul în care adevăratul său scop este explorat şi înţeles, suferinţa adusă de sabotarea de sine dezvăluie teritorii noi şi necunoscute, ce ne pot schimba cursul vieţii.

   Punctul sensibil al psihicului uman

   Punctul sensibil al psihicului uman - care de multe ori este numit partea întunecată a omului - reprezintă sursa fiecărui act de auto-sabotaj. El se naşte din sentimentele de ruşine, de frică şi de negare, canalizându-ne greşit bunele intenţii şi împingându-ne spre acte inimaginabile de auto-distrugere şi de auto-sabotaj.
   Ruşinea şi negarea ne hrănesc partea întunecată dintr-un motiv simplu. Dacă ne-am accepta slăbiciunea, am avea capacitatea de a cere ajutor, în clipa când ne confruntăm cu un impuls faţă de care nu ştim cum să ne comportăm. Am recunoaşte că aceste impulsuri întunecate - cum ar fi dorinţa de a face sex cu alte persoane decât cu partenerul nostru, de a lua nişte bani ce nu ne aparţin sau să minţim pentru a ne asigura o poziţie mai bună într-o situaţie - reprezintă o parte firească a naturii umane, ce trebuie înţeleasă şi acceptată. Dar pentru că nu sunt explorate şi examinate, aceste dorinţe sunt acoperite de sentimente de ruşine şi de negare şi rămân ascunse în întuneric. Şi tocmai acolo, şinele nostru umbră - aspectele nedorite şi negate - acumulează tot mai multă putere, până când momentul unei explozii devine ceva inevitabil.
   Fiecare aspect al nostru pe care l-am negat, fiecare gând şi sentiment despre care am spus că e greşit şi inacceptabil, în cele din urmă îşi face simţită prezenţa în viaţa noastră. în timp ce suntem ocupaţi cu construirea unei afaceri, cu întemeierea unei familii sau cu îngrijirea celor dragi, şi suntem prea ocupaţi să dăm atenţie emoţiilor noastre, trebuie să ne ascundem impulsurile întunecate şi trăsăturile create de sentimentul de ruşine, iar acest lucru creează pericolul unei explozii exterioare. în doar câteva minute, atunci când ne aşteptăm mai puţin, un aspect respins sau nedorit din noi înşine poate apărea din senin şi ne poate distruge viaţa, reputaţia şi toate lucrurile la care am lucrat din greu.
   Asta numesc eu efectul mingii gonflabile.


pag. 203-204


   ...să găsim iertare pentru acel ego rănit, care a fost împins de durere şi deznădejde să construiască o falsă personalitate şi să renunţe la toate graniţele sănătoase.
   Iertarea ne îngăduie să vedem ego-ul rănit drept copilul speriat care este - aspectul ce face tot ce-i stă în putere să primească aprobare, îmi pare rău că folosesc acest termen ajuns deja clişeu, însă copilul rănit este, în realitate, cel care are nevoie de iubirea noastră. Are nevoie de apreciere şi de înţelegere sinceră. Trebuie să fie asigurat că dacă iese din ascunzătoarea sa de după falsa personalitate, va fi iubit şi acceptat, cu toate defectele şi imperfecţiunile lui. Putem garanta acest lucru, numai după ce ne-am iertat pe noi înşine.
   Pentru a merge mai departe şi a ne întoarce la Şinele care vrem să fim, trebuie să ne luăm angajamentul de a ne preda vieţile unei puteri mai importante decât şinele nostru mărunt. Trebuie să-i înmânăm din nou hăţurile universului, astfel încât să putem fi folosiţi exact în scopul pentru care am venit aici. E atât de simplist să credem că suntem doar unul dintre cei şase miliarde de oameni de pe planetă şi că suntem lipsiţi de importanţă. însă tot ceea ce facem noi contează. Tot ceea ce spunem contează. Tot ceea ce gândim contează. Fiecare dintre noi face parte dintr-o inimă colectivă - un organism viu. Am fost trimişi pe acest Pământ cu un dar, cu o reţetă specială care, dacă îi dăm voie să se desfăşoare, va servi întregului mai amplu.
   Procesul de întoarcere la Sinele nostru unificat, nelimitat, este un act sfânt. Ne cere să ne reunim cu toată fiinţa noastră - cu tot ceea ce vedem, dar şi cu tot ceea ce nu putem vedea, cu tot ceea ce este şi cu tot ceea ce va fi. Ne cere să renunţăm la planurile noastre ascunse, la credinţele care ne fac să ne credem superiori şi chiar la voia noastră şi să ne predăm unui sine mai înalt, un sine care există dincolo de individual şi care alcătuieşte inima colectivă - binele întregii omeniri. Ne cere să ne înfruntăm ruşinea, tristeţea, regretele şi suferinţa şi să ne asumăm responsabilitatea pentru experienţa umană pe care am ales-o - conştient sau nu - de a trăi această viaţă. Ne cere să renunţăm la scuzele şi la mila noastră de sine, la negare şi proiecţii, şi să fim persoana care vrem atât de mult să fim, şi nu cea care există ca o mică scânteie a sinelui superior. Ne cere să fim de o sinceritate radicală, să nu judecăm şi să ne privim vieţile dintr-o perspectivă spirituală - mai mult prin ochii lui Dumnezeu, decât prin ai noştri. Ne solicită să ne vindecăm durerea sinelor rănite şi să ne dăm jos măştile pe care ni le-am pus pentru a ne proteja de suferinţa inimilor noastre frânte. Pentru a ne asigura că suntem pe o cale a iubirii şi a siguranţei, trebuie să ne trezim şi să conştientizăm tot ceea ce suntem şi ce purtăm în interiorul nostru. Trebuie să ne înlăturăm de pe ochi vălul care nu ne lasă să vedem imensitatea caracterului nostru omenesc, dar şi al celui divin.

   A-L cunoaşte pe Dumnezeul din inimile noastre

   În această experienţă umană, majoritatea dintre noi am învăţat să avem o relaţie cu Dumnezeu, dar nu şi să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Învăţăm să ne facem un timp sâmbăta sau duminica pentru a-L vizita pe Dumnezeu, exact aşa cum am face dacă am vrea să ne vizităm bunica. Unii îşi pun hainele cele mai bune, ca să arate bine în faţa lui Dumnezeu, în timp ce alţii preferă să-L întâlnească în intimitatea oferită de propria casă. Dar dacă vrem să avem experienţa transcendenţei şi a unimii spirituale, trebuie să fim conştienţi de profunda programare umană şi de transa în care trăim; altfel, vom continua să căutăm consolare spirituală exact acolo unde nu trebuie. Vom încerca să căutăm pace, împlinire, iubire şi legătură în interiorul structurii date de minţile şi ego-urile noastre limitate şi vom fi profund dezamăgiţi să descoperim că ele nu se află acolo. Dumnezeu nu trăieşte în conştiinţa individuală a lui "tu" sau "eu", chiar dacă şi acolo îşi găseşte locul. Dumnezeu trăieşte în colectiv - în imensitatea acestei lumi magnifice. Este o prezenţă care nu se limitează la o anumită denumire sau formă. Este cea mai...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun