Telefon: 0723 370 540

 Hatha Yoga • context, teorie, practică - Mikel Burley

Hatha Yoga • context, teorie, practică - Mikel Burley

32,00 RON 35,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
 După cum sugerează subtitlul, scopul lucrării de faţă este să exploreze teoria şi practică hatha în contextul lor propriu. Numai ţinând seama de acest context se poate speră să se facă progrese în înţelegerea praxisului complex asociat cu hatha-yoga...
Cu TVA: 32,00 RON
Cod produs: carte

 După cum sugerează subtitlul, scopul lucrării de faţă este să exploreze teoria şi practică hatha în contextul lor propriu. Numai ţinând seama de acest context se poate speră să se facă progrese în înţelegerea praxisului complex asociat cu hatha-yoga. "Contextul" sau "fundalul" avut în vedere este în linii mari unul filosofic - cuprinzând aspecte epistemologice şi metafizice şi incluzând noţiunea esenţială de identitate-de-sine – dar cuprinde de asemenea domeniile mitologiei, cosmologiei, istoriei şi fiziologiei.
   Aşa cum am remarcat deja, temele majore care colorează mozaicul filosofiei hatha sunt împărtăşite de multe alte curente ale gândirii indiene şi de aceea hatha nu poate fi studiată în izolare. Demersul autorului a implicat examinarea şi asamblarea de materiale dintr-o gama largă de surse, evaluarea acelor materiale şi extragerea semnificaţiei lor în relaţie cu tradiţia hatha. Folosind cuvintele lui Mircea Eliade, în cazul tratatelor de hatha, "doar anevoie poate fi distins «concretul» de «simbolic», sadhana tantrică propunându-şi tocmai transsubstantializarea oricărei experienţe «concrete», transformarea fiziologiei în liturghie".
   Hatha-yoga nu caută pur şi simplu experienţe transcendente. Obiectivul ei este să transforme corpul uman pentru a face din el un vehicul demn de realizarea Sinelui.

Editura: Herald

Autor: Mikel Burley

Format: 13x20 cm.

Număr de pagini: 320

Greutate: 285 gr.

Anul apariției: 2015

ISBN: 978-973-111-529-0


Prefaţă ... 5
Mulţumiri ... 10
Introducere ... 14

   Partea I ASPECTE CONTEXTUALE ALE HATHA-YOGA

1. Surse timpurii ... 29
2. Yoga şi darsanele indiene ... 56
3. Relaţia Guru-Sisya ... 82
4. Simbolismul lui Siva ... 91

   Partea II ASPECTE TEORETICE ALE HATHA-YOGA

5. Hatha-Yoga şi Raja-Yoga ... 115
6. "Corpul" în Hatha-Yoga ... 148
7. Matricea corporală subtilă ... 172

   Partea III ASPECTE PRACTICE ALE HATHA-YOGĂI

8. Tehnici Hatha ... 215
9. Efectele Hatha-Yogăi ... 252
10. Concluzie ... 273

Anexe ... 281
Glosar ... 287
Bibliografie ... 309


 Prejudecăţi nejustificate faţă de hatha-yoga

   Uneori, în gândirea religioasă indiană se manifestă un snobism inoportun faţă de acele discipline spirituale care lucrează explicit cu corpul fizic. În spatele acestei concepţii se ascunde ideea că, deoarece identitatea umană nu se limitează la corpul fizic, şi în fapt este mai mare decât acesta, corpul în sine trebuie să fie "rău" în vreun fel, şi deci faptul de a-i acorda atenţie înseamnă a te angaja într-o activitate "impură". Argumente în favoarea acestui dispreţ faţă de corp pot fi găsite, cum a notat Feuerstein, în numeroase texte tradiţionale începând cu Upanişadele. Ca să ilustreze acest aspect, Feuerstein citează următoarele pasaje din Maitrayanlya- (sau Maitri-)Upanişad şi respectiv Agni-Purana:
   Venerabile, în corpul acesta nesubstanţial şi urât mirositor [care nu este decât] un conglomerat de oase, piele, tendoane, muşchi, măduvă, carne, sămânţă, sânge, mucus, lacrimi, salivă, urină, gaze intestinale, bilă şi flegmă - la ce bun plăcerea dorinţelor? În corpul acesta chinuit de dorinţă, mânie, lăcomie, iluzie, frică, disperare, invidie, separare de cele dorite, unire cu cele nedorite, foame, sete, senilitate, moarte, boală, tristeţe şi altele asemenea - la ce bun plăcerea dorinţelor?
   Un ascet (yati) îşi priveşte corpul în cel mai bun caz ca pe o băşică de piele umflată, înconjurată de muşchi, tendoane şi carne, plină cu urină, fecale şi alte murdării urât mirositoare, un lăcaş al bolilor şi suferinţei şi o victimă uşoară a bătrâneţii, tristeţii şi morţii, mai efemer decât o picătură de rouă pe un fir de iarbă, nimic mai mult sau mai puţin decât produsul celor cinci elemente.
(Agni-Purana 51.15-16)

   Foarte respectatul svamin indian Ramakrishna (1836-1886) a adoptat faţă de corp o atitudine similară cu cea exprimată în pasajele de mai sus. Deşi era binecunoscut pentru viziunile sale mistice şi avea reputaţia că posedă mari puteri vindecătoare, el a murit de cancer la cincizeci de ani refuzând să folosească acele puteri asupra propriului său corp, pe care l-a declarat, potrivit lui Nikhilananda, o "cuşcă de carne fără nici o valoare". Alţi yoghini însă au considerat că, deşi corpul poate deveni impur dacă nu este îngrijit cum se cuvine, el are potenţialul de a fi un vehicul spiritual perfect. Într-adevăr, declaraţii făcute în texte precum cele anterior citate, cum că trupul este un sălaş decadent şi tranzitoriu, pot fi interpretate ca hiperbole menite să contracareze tendinţa de a deveni prea ataşat de aspectul fizic al propriei fiinţe; iar acel curent al soteriologiei care vede corpul ca pe o potenţială sursă de splendoare, şi în ultimă instanţă o manifestare a esenţei divine, îsi are izvoarele într-un trecut la fel de îndepărtat din istoria Indiei.
   În Yoga-Vasista, un vast tratat din mai mult de douăzeci şi patru de mii de strofe atribuit lui Valmiki, legendarul autor al Ramayanei, se face o afirmaţie importantă cu privire la modul cum este perceput corpul: "Pentru persoana ignorantă", se spune acolo, "corpul acesta este sursa unor nesfârşite suferinţe; dar pentru persoana înţeleaptă, el este sursa unei infinite desfătări". Ideea este, prin urmare, că atitudinea faţă de corp are legătură cu gradul de conştientizare (spirituală). Deşi persoana a cărei percepţie a realităţii este contaminată de o greşită identificare a sinelui devine sclava corpului, înflorirea înţelepciunii aduce controlul asupra corpului şi utilizarea rodnică a potenţialului său.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun