Telefon: 0723 370 540

Iartă cu adevărat - o reţetă cu eficientă dovedită pentru sănătate şi fericire - Fred Luskin

Iartă cu adevărat - o reţetă cu eficientă dovedită pentru sănătate şi fericire - Fred Luskin

30,00 RON 33,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Cartea Iartă cu adevărat prezintă şi analizează situaţii reale pe care le-am considera impardonabile: pierderi cauzate de conflicte armate, trădare în căsnicie şi în alte forme de parteneriat, abuzuri suferite în copilărie sau la locul de muncă etc. ...
Cu TVA: 30,00 RON
Cod produs: carte

Cartea Iartă cu adevărat prezintă şi analizează situaţii reale pe care le-am considera impardonabile: pierderi cauzate de conflicte armate, trădare în căsnicie şi în alte forme de parteneriat, abuzuri suferite în copilărie sau la locul de muncă etc. Toate au în comun durerea trăită de victimă, cu atât mai copleșitoare cu cât pare imposibil de înlăturat. Dr. Fred Luskin a studiat efectele toxice ale resentimentelor şi a dezvoltat metode eficiente prin care a ajutat sute de oameni să se elibereze de aceste blocaje şi să meargă mai departe. Oamenii cu care a lucrat păreau prinşi pentru totdeauna în durerea cauzată de nedreptate şi dezamăgire. Însă au învăţat să meargă mai departe.
   Află din Iartă cu adevărat cum se formează resentimentele ca să înveţi cum să le elimini sau să le eviţi. Vei descoperi pe cine şi ce trebuie să ierţi de fapt şi cum îţi va schimba viața acest pas pe care îl credeai inconceptibil.

   Ai fost nedreptăţit adeseori. Ai fost minţit şi păcălit.
   Cineva ţi-a făcut mult rău, fie direct, fie indirect, lovind într-o persoană sau într-un principiu la care ţii.
   Te simţi dezamăgit şi nemulțumit de unele dintre deciziile pe care le-ai luat de-a lungul vremii.
   Resentimentele față de tine şi faţă de alţii îți macină timpul, energia, visele, gândurile...

Editura: For You

Autor: Fred Luskin

Format:14x18 cm.

Număr pagini: 320

Greutate: 270 g.

Anul apariției: 2016

ISBN: 978-606-639-117-7



Cuvinte de apreciere pentru cartea Iartă cu adevărat ... 7
Introducere ... 9

   Partea I: Cum se naşte resentimentul

1. Nu-i aloca prea mult spaţiu dezamăgirii ... 27
2. Luând lucrurile prea personal ... 39
3. Jocul învinovăţirii ... 51
4. Povestea resentimentară ... 67
5. Reguli, reguli, reguli ... 84

   Partea a II-a: Iertarea

6. A ierta sau a nu ierta: aceasta-i întrebarea ... 105
7. Ştiinţa iertării ... 123
8. Testul final: Irlanda de Nord ... 146

   Partea a III-a: Iartă cu adevărat

9. Tehnici de vindecare în vederea iertării: "Schimbă canalul", "Respiră mulţumirea", "Concentrarea asupra inimii" şi "TREP" ... 159
10. De la reguli inaplicabile la dorinţe şi speranţe ... 184
11. Intenţia ta pozitivă ... 203
12. Metoda HEAL ... 226
13. Metoda HEAL, partea a II-a: Alinarea suferinţei ... 244
14. Cele patru etape pentru a deveni o persoană iertătoare ... 259
15. Iartă-te şi pe tine ... 279
16. Mai mult decât atât ... 300

Mulţumiri ... 314

pag. 34-35


   ..o minţea el tot timpul. Infidelităţile lui constituiau subiectul predilect al relatării ei. În fiecare conversaţie revenea asupra temei oamenilor insensibili sau nepăsători şi profita de orice ocazie pentru a aduce în discuţie viaţa oribilă pe care o trăise alături de fostul ei soţ.
   Dacă ai fi auzit-o, ai fi crezut că soţul a părăsit-o ieri, când, de fapt, evenimentul se petrecuse cu cinci ani în urmă. Pentru Charlene, ceea ce a făcut el este greşit şi acesta era sfârşitul poveştii. Pentru mine, ceea ce a făcut el este greşit şi constituie începutul poveştii despre iertare.
   Chiar dacă nu mai era căsătorită cu fostul soţ, Charlene încă îi aloca acestuia cea mai bună parte din mintea ei. S-ar putea spune că cei doi locuiau în continuare împreună. De altfel, mă îndoiesc de faptul că ea s-a gândit la fel de mult la el pe vremea când erau căsătoriţi.
   Eşti şi tu precum Charlene? Vorbeşti la nesfârşit despre ceea ce ţi s-a întâmplat? Îţi laşi mintea să revină asupra resentimentelor de mai multe ori pe parcursul zilei? Ai prieteni sau rude care procedează la fel? Nu te oboseşte cantitatea de timp pe care îl petreci gândindu-te la lucruri din trecut? Nu te-ai săturat să-i tot asculţi pe alţii depanând la nesfârşit acelaşi poveşti?
   Imaginează-ţi că mintea ta este ca o casă; te voi învăţa cum să deţii controlul asupra acestui spaţiu, decizând cât din el închiriezi pentru lamentaţiile şi resentimentele tale. Tu eşti proprietarul minţii tale, deci tu decizi cum întrebuinţezi încăperile existente. Fiecare dintre noi decide cine poate sta cu chirie în respectivele camere şi în ce condiţii. Ce fel de condiţii de cazare vrem să le asigurăm durerilor şi resentimentelor noastre?
   Le putem închiria resentimentelor dormitorul matrimonial, eventual dotându-l şi cu o cadă cu hidromasaj. Le putem oferi un contract de închiriere avantajos, în condiţii minunate şi pe termen nelimitat, sau le putem oferi un regim hotelier, cu contract de pe o zi pe alta. Le putem permite să-şi pună lucrurile în toate camerele din casă ori le putem limita accesul la o cameră mică, situată mai în spatele casei. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întrebăm cât timp să ne petrecem gândindu-ne la durerile şi dezamăgirile noastre? Şi, atunci când ne gândim la ele, cu cât de multă intensitate le vom retrăi?
   Răspunsurile la aceste întrebări vor determina cât de problematică va fi pentru tine o rană sau un resentiment. Când i-ai închiriat prea mult spaţiu în mintea ta, înseamnă că ai de-a face cu un resentiment. Atunci când, precum în cazul lui Mike, trebuie să îndeplineşti nişte sarcini care nu-ţi produc plăcere, apoi te gândeşti obsesiv la ele, vei crea un resentiment. Mike nu trebuia să se concentreze pe antipatia lui faţă de noua sarcină de serviciu. În schimb, putea să se concentreze pe posibilitatea reală că va face rost de o mulţime de bani în cazul în care compania va fi listată la bursă. Mike nu a ştiut cum să gestioneze faptul că nu a primit ceea ce şi-a dorit, aşa că din această inabilitate şi-a creat un resentiment.
   Faptul că se întâmplă lucruri rele nu înseamnă că trebuie să mă opresc de fiecare dată asupra lor. Îi întreb mereu pe oameni de ce nu se concentrează şi asupra situaţiilor fericite, norocoase, cu aceeaşi energie pe care o investesc în cazurile ghinioniste. Această întrebare îi ia mereu prin surprindere. Ei rareori iau în considerare faptul că aprecierea norocului de care se bucură este o opţiune la fel de valabilă ca zăbovirea asupra nenorocului. Te numeri şi tu printre oamenii care consideră că problemele sunt mai importante decât binecuvântările? Ai închiriat - tu sau altcineva cunoscut - mai mult spaţiu în minte pentru ceea ce merge rău decât pentru ceea ce merge bine?
   Ceea ce se petrece în mintea noastră seamănă cu ecranul unui televizor pe care îl controlăm cu o telecomandă. Putem viziona filme de groază, erotice, telenovele sau canale specializate în resentimente, dar şi canale concentrate asupra frumuseţilor naturii şi amabilităţii oamenilor. Oricine poate să mute pe canalul...


pag. 214-215


   Să ne mutăm acum atenţia în acest scenariu asupra reamintirii faptului că viaţa ne forţează de multe ori să ne modificăm planurile. Vizualizează-te pe măsură ce îţi aminteşti că ai întotdeauna posibilitatea de a alege cât de mult îţi va lua pentru a te reîntoarce pe drum. Nimeni nu-şi doreşte de fapt să se numere printre acei oameni ce rămân pe marginea drumului ani întregi, fiindu-le frică să mai aibă încredere în maşina lor. Ne putem întreba mereu: "Ce se întâmplă dacă fac din nou pană?" Da, pericolele pot surveni oricând şi nu putem şti niciodată cu certitudine că vom fi în siguranţă. Cu toate acestea, viaţa merge mereu mai departe.
   Observă în vizualizare că te împaci cu adevărul că viaţa merge mereu mai departe. Imaginează-te că repari pana, felicitându-te pentru că ai avut grijă de tine, şi porneşte din nou motorul fără să te grăbeşti. Imaginează-te conectat cu intenţia ta pozitivă. Ea este timpul de care ai avut nevoie pentru a-ţi repara pana, pentru a te împăca lesne cu întreruperea şi pentru a-ţi da toată silinţa ca să-ţi continui drumul. Imaginează-te că-ţi verifici roata de rezervă din când în când şi că faci tot ceea ce îţi stă în putere pentru a rămâne în condiţii de siguranţă.
   Pe măsură ce ne conectăm la intenţia noastră pozitivă, începem să găsim iertarea. Ea este pacea pe care o simţim când ne încetăm orice resentiment faţă de maşina noastră. Iertarea este pacea care vine din înţelegerea faptului că suntem responsabili pentru faptul că ne simţim sau nu bine. Iertarea este compasiunea pe care o experimentăm pe măsură ce ne reamintim că riscăm oricând o pană atunci când conducem o maşină. Iertarea este puterea pe care o căpătăm atunci când ne spunem că avem resurse profunde de rezistenţă la care să apelăm. Iertarea este harul care ne ajută să ne amintim că, deşi suntem blocaţi pe marginea drumului, ne putem uita împrejur pentru a admira priveliştile frumoase ale naturii.
   Iertarea este sentimentul pozitiv pe care îl trăim atunci când trecem în revistă miliardele de ocazii când maşina ne-a funcţionat perfect. Iertarea ne oferă pacea pe măsură ce ne amintim că problema putea să fie mai complicată. Iertarea este puterea pe care o simţim atunci când ne creăm povestea despre cât de eroic ne-am comportat depăşind dificultăţile. În povestea noastră despre eroism vorbim despre cât de bine i-am făcut faţă situaţiei şi despre cât de puţină nevoie am avut să dăm vina pe cineva sau ceva. În această poveste, ne reamintim nouă şi altora că suntem supravieţuitori. Pentru a face acest lucru, ne spunem povestea din punctul de vedere al intenţiei noastre pozitive, nu din acela al resentimentului. Intenţia pozitivă poate surveni sub forma clubului auto care trimite o echipă să ne repare pana. Intenţia pozitivă poate fi dorinţa noastră de a merge pe jos pentru a obţine ajutor. Intenţia pozitivă este acea parte din fiecare dintre noi care lucrează din greu pentru a repara maşina şi a o face să meargă din nou perfect şi care are grijă să nu trecem prin gropi atunci când ne continuăm lungul drum.

   Găsirea intenţiei pozitive

   Pentru a-ţi găsi intenţia pozitivă, pune-ţi următoarea întrebare: cum aş descrie, în termeni generali, efectul benefic asupra vieţii mele dacă situaţia resentimentară ar fi decurs perfect? Alte variante ale acestei întrebări sunt: ce motiv am avut de a ajunge de fapt în această situaţie? Care a fost visul meu pe termen lung? Care a fost scopul meu, exprimat în cei mai pozitivi termeni?
   Urmează aceşti paşi simpli:
   1. Găseşte un loc liniştit, unde nu te poate deranja nimeni timp de vreo 10 minute.
   2. Practică TREP o dată sau de două ori pentru a te pune într-o stare mentală mai relaxată.


pag. 284


   Mama ei a crescut-o singură şi nu a avut niciodată un loc de muncă stabil sau o relaţie de durată. îşi iubise fiica şi întotdeauna a tratat-o cu cât de multă bunătate i-a stat în putere. Însă avea probleme cu băutura şi niciodată nu şi-a dezvoltat abilităţile necesare pentru a-şi păstra locul de muncă pe termen lung. Începând de la 15 ani, Erica a început să folosească regulat şi excesiv marijuana. De asemenea, se îmbăta în fiecare weekend şi a avut relaţii sexuale de scurtă durată cu un mare număr de bărbaţi. La vârsta de 31 de ani, Erica şi-a dat seama că, dacă nu-şi schimbă conduita, va ajunge ca mama ei. Unul dintre factorii care îi îngreunau Ericăi procesul de schimbare era incapacitatea ei de a se ierta pentru comportamentul autodistructiv.
   Când preocupările legate de iertarea de sine au venit de la oameni precum cei prezentaţi mai devreme, la început nu ştiam sigur ce să spun. Cercetările pe care le-am întreprins arătaseră că metoda mea pentru iertare funcţiona în cazurile interpersonale, dar nu făcusem niciun studiu asupra iertării de sine. Şi am vrut să aflu dacă altcineva a întreprins ceva în acest sens, dar nu am descoperit nimic relevant. Iertarea de sine era un aspect al iertării la care ştiinţa nu ajunsese încă. Nu ştiam sigur cum să-i ajut pe aceşti oameni, aşa că le-am mărturisit asta. Dar, comunicându-le acest lucru, mă simţeam nemulţumit de răspunsul meu. Ştiam că-mi lipseşte ceva, dar nu eram sigur cum să procedez.
   După ce m-am gândit la iertarea de sine timp de câteva luni, mi-am dat seama că, prin mici ajustări, tot ceea ce predam se putea aplica şi în cazul iertării de sine. Am descoperit că procesul resentimentar de bază era identic şi că toate nemulţumirile se năşteau din reacţia negativă la faptul nu a nu fi primit ceea ce ne-am dorit. Mi-am dat seama că TREP era o modalitate puternică de a schimba sentimentele, indiferent dacă erau faţă de sine sau faţă de altul. Mi-am dat seama că "regulile inaplicabile" joacă un rol important şi în crearea resentimentului faţă...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun