Telefon: 0723 370 540

Intimitatea • încrederea în sine şi în celălalt – Osho

Intimitatea • încrederea în sine şi în celălalt – Osho

27,00 RON 30,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Toată lumea se teme de intimitate – dacă eşti sau nu conştient de asta e altă treabă. Intimitatea înseamnă să te expui în faţa unui străin – şi toţi suntem străini; nimeni nu cunoaşte pe nimeni. Suntem străini chiar şi faţă de noi înşine, pentru ...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

Toată lumea se teme de intimitate – dacă eşti sau nu conştient de asta e altă treabă. Intimitatea înseamnă să te expui în faţa unui străin – şi toţi suntem străini; nimeni nu cunoaşte pe nimeni. Suntem străini chiar şi faţă de noi înşine, pentru că nu ştim cine suntem.
Intimitatea te apropie de un străin. Trebuie să renunţi la toate apărările; numai atunci intimitatea e cu putinţă. Iar teama care există este că dacă renunţi în întregime la apărare, la toate măştile, cine ştie ce o să-ţi facă străinul. Toţi ascundem o mie şi unu de lucruri, nu numai de ceilalţi ci şi de noi înşine, pentru că am fost crescuţi de o omenire bolnavă, cu tot felul de reprimări, inhibiţii, tabuuri. Iar teama îţi spune că în prezenţa unui străin – şi nu contează că poate ai trăit cu persoana respectivă treizeci de ani, patruzeci de ani, lipsa de obişnuinţă nu dispare niciodată – e mai sigură să păstrezi puţină distanţă, puţină apărare, pentru că acel străin ar putea să profite de slăbiciunea ta, de fragilitatea ta, de vulnerabilitatea ta. Toată lumea se teme de intimitate. Problema se complică pentru că fiecare om doreşte intimitate. Vrei intimitate pentru că altfel eşti singur în acest univers – fără un prieten, fără o fiinţă iubită, fără cineva în care să ai încredere, fără cineva în faţa căruia să poţi să-ţi descoperi toate rănile. Iar rănile nu se vindecă decât dacă sunt descoperite. Cu cât le ascunzi mai mult, cu atât mai periculoase devin. Pot să devină canceroase. Pe de o parte, intimitatea este o nevoie esenţială, aşa că fiecare om tânjeşte după ea. Vrei ca cealaltă persoană să fie intimă cu tine, astfel încât să renunţe la apărare, să devină vulnerabilă, să-şi descopere toate rănile, să renunţe la toate măştile şi la falsa personalitate, să rămână în pielea goală, aşa cum e. Pe de altă parte, fiecare se teme de intimitate – vrei să fii intim cu cealaltă persoană, dar nu renunţi la apărările tale. Acesta este unul dintre conflictele dintre prieteni, dintre îndrăgostiţi: nici unul nu vrea să renunţe la apărările lui şi să intre în relaţie în nuditate şi sinceritate absolute, deschis, şi amândoi au nevoie de intimitate.

Editura:
 Litera

Autor: Osho
Titlu original: Intimacy: Trusting Oneself and the Other
Traducător: Lidia Grădinaru
Greutate: 0.165 kg
Format: 13x20cm

pag. 19-20


   Să începem cu ce e mai important: ABC-ul intimităţii

   Oamenii sunt în căutarea meditaţiei, a rugăciunii, a unor noi moduri de a fi. Dar căutarea mai profundă, căutarea de bază este reînrădăcinarea în existenţă. Numeşte-o meditaţie, numeşte-o rugăciune sau cum vrei, însă în esenţă este reînrădăcinarea în existenţă. Vrem să ştim cum s-o facem. Am ajuns să fim nişte copaci smulşi din rădăcini, şi nimeni nu e răspunzător de asta decât noi, cu ideea noastră stupidă de cucerire a naturii.
   Facem parte din natură, suntem o parte a ei - cum poate partea să cucerească întregul? Trebuie să fim prieteni cu ea, să o iubim, să avem încredere în ea şi, încetul cu încetul, din acea prietenie, din acea iubire, din acea încredere se va naşte intimitatea; ne vom apropia. Natura se va apropia de noi şi va începe să-şi dezvăluie secretele. Secretul ei suprem este dumnezeirea. Ea este dezvăluită numai acelora care sunt cu adevărat prieteni cu existenţa.

   Porneşte de unde te afli

   Viaţa este o căutare - o căutare permanentă, o căutare disperată, o căutare fără speranţă, o căutare a ceva ce nimeni nu ştie. Simţi o dorinţă intensă de a căuta, dar nu ştii ce cauţi. Şi există o anumită stare de spirit în care, indiferent ce obţii, nu simţi nici o satisfacţie. Frustrarea pare să fie destinul omenirii, pentru că orice obţii devine fără sens chiar în clipa în care îl ai. începi iar să cauţi. Căutarea continuă indiferent dacă obţii ceva sau nu. Pare irelevant ce ai, ce nu ai, căutarea continuă oricum. Săracii caută, bogaţii caută, bolnavii caută, sănătoşii caută, puternicii caută, neputincioşii caută, proştii caută, înţelepţii caută - nimeni nu ştie ce anume.
   Această căutare - ce este ea şi de ce există - trebuie înţeleasă. Se pare că în om, în mintea omului există un gol. Se pare că în însăşi conştiinţa umană există o gaură, o gaură neagră. Tot arunci lucruri în ea, iar ele dispar întruna. Nimic nu pare să o umple, nimic nu pare să aju¬te împlinirea. E o căutare febrilă. Cauţi în lumea asta, cauţi în lumea cealaltă. Uneori cauţi acel ceva neştiut în bani, în putere, în prestigiu, şi alteori îl cauţi în Dumnezeu, în iubire, în meditaţie, în rugăciune - dar căutarea continuă. Se pare că omul e bolnav de căutare.
   Căutarea nu te lasă să fii aici şi acum, deoarece căutarea te duce întotdeauna altundeva. Căutarea este o proiecţie, căutarea e o dorinţă, o idee că lucrul de care ai nevoie e în altă parte - că există, dar există în altă parte, nu aici unde te afli. Există pe urmă, acolo, niciodată aici şi acum. Există cu siguranţă, dar nu în acest moment, nu...


pag. 174-175


   Cu cât eşti mai cunoscător, cu atât eşti mai egoistele aici eul cărturarilor, al pundiţilor, al mawlaw-işilor. Cunoaşterea, scripturile, sistemele de gândire împodo-besc eul. însă ele nu te fac inocent, nu îţi dau calitatea copilărească de deschidere, de încredere, de iubire, de zburdălnicie. încrederea, iubirea, zburdălnicia, mirarea dispar când eşti foarte cunoscător.
   Iar noi suntem învăţaţi să fim cunoscători. Nu suntem învăţaţi să fim inocenţi, nu suntem învăţaţi să simţim minunăţia existenţei. Ni se spun numele florilor, dar nu suntem învăţaţi să dansăm în jurul florilor. Ni se spun numele munţilor, dar nu suntem învăţaţi să comunicăm cu munţii, să comunicăm cu stelele, să comunicăm cu copacii, să fim în armonie cu existenţa.
   Dacă nu eşti în armonie cu existenţa, cum să fii fericit? Poţi să fii fericit numai când dansezi cu existenţa, ca parte a ei, numai când faci parte din această orchestră mare, când nu îţi cânţi separat cântecul. Numai când se contopeşte cu existenţa omul e liber.

   Când mă apropii cu adevărat de oameni, simt că mă pierd pe mine. Cum să rămân eu însumi?
   Fiecare om vrea să fie ieşit din comun, vrea să fie extraordinar. Asta caută eul - să fie cineva deosebit, să fie cineva unic, incomparabil. Iar paradoxul e că, cu cât te străduieşti mai mult să fii excepţional, cu atât mai obişnuit pari, pentru că toată lumea umblă după extraordinar. E o dorinţă extrem de răspândită. Dacă vrei să fii obişnuit, însăşi căutarea de a fi obişnuit este extraordinară, pentru că rareori vrea cineva să fie un nimeni, rareori vrea cineva să fie doar un spaţiu gol. într-un fel, chiar este extraordinar, pentru că nimeni nu vrea asta. Iar când devii obişnuit, devii extraordinar şi, fireşte, descoperi dintr-odată că, fără să cauţi, ai devenit unic.
   De fapt, fiecare om este unic. Dacă n-ai alerga întruna după ţeluri, ţi-ai da seama că eşti unic. Nu ai ce să descoperi, totul există deja. Iar a fi înseamnă a fi unic. Nu există alt mod de a fi. Fiecare frunză dintr-un copac e unică, fiecare pietricică de pe ţărm e unică - n-ai să găseşti pe tot pământul o pietricică la fel.
   Nu există două lucruri la fel, aşa că nu ai nevoie să fii cineva. Fii tu însuţi şi, dintr-odată, eşti unic, incomparabil.
   Ţin să repet: dorinţa de a fi neobişnuit este foarte obişnuită, pentru că toată lumea o are. Iar înţelepciunea de a fi obişnuit este foarte neobişnuită, pentru că rareori se întâlneşte - numai un Buddha, un Lao Tzu o au. Fiecare om caută să fie unic, şi nimeni nu reuşeşte.
   Cum să fii mai unic decât eşti deja? Unicitatea există deja; trebuie să o descoperi. Nu trebuie s-o inventezi; e ascunsă în tine. Trebuie doar să o scoţi la suprafaţă, atâta tot. Această unicitate nu trebuie cultivată. Ea e comoara ta. O porţi mereu cu tine. Este chiar fiinţa ta. Trebuie doar să închizi ochii şi să te priveşti. Trebuie doar să te opreşti o clipă şi să te priveşti. însă tu eşti atât de grăbit, alergi atât de repede după unicitate încât o ratezi, nu o vezi acolo unde este.
   Unul dintre marii discipoli ai lui Lao Tzu, Lieh Tzu, spunea că, odată, un idiot căuta foc cu lumânarea în mână. Negăsindu-l, a stat toată noaptea flămând, căci nu a avut la ce să-şi fiarbă orezul.
   La fel şi tu - cauţi unicitatea, şi o ai deja în mână. Stai flămând degeaba - orezul există, lumânarea există,...

Cuvânt înainte ... 7

Să începem cu ce e mai important: Abc-ul intimităţii ... 19
   Porneşte de unde te afli ... 20
   Fii autentic ... 30
   Ascultă-te pe tine însuţi ... 39
   Ai încredere în tine ... 41

Intimitatea cu alţii: paşii următori ... 55
   Lasă-te văzut ... 55
   Nevoia de intimitate ... 58
   Legătură, nu relaţie ... 63
   Asumă-ţi riscul de a fi autentic ... 69
   Învaţă limbajul tăcerii ... 74

Patru capcane ... 77
   Obiceiul de a reacţiona ... 77
   Cramponarea de siguranţă ... 82
   Boxul cu umbra ... 91
   Falsele valori ... 107

Instrumentele transformării ... 117
   Acceptă-te ... 117
   Fii vulnerabil ... 123
   Fii egoist ... 145
   O tehnică de meditaţie ... 149

Pe calea spre intimitate. Răspunsuri la întrebări ... 159

Pentru informaţii suplimentare ... 187
Despre autor ... 188
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 190

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun