Telefon: 0723 370 540

Introducere Generală la Cursul de Miracole - Kenneth Wapnick

Introducere Generală la Cursul de Miracole - Kenneth Wapnick

13,00 RON 14,45 RON
Disponibilitate: În Stoc
  „Cursul de miracole” este un set de trei cărţi dictate de Isus, din care învăţăm cum să ne aducem aminte de Dumnezeu, desfacând vinovăţia prin iertarea oferită celorlalţi. Cursul s-a născut în 1965, ca răspuns la rugămintea a doi psihologi interesa...
Cu TVA: 13,00 RON
Cod produs: carte

  „Cursul de miracole” este un set de trei cărţi dictate de Isus, din care învăţăm cum să ne aducem aminte de Dumnezeu, desfacând vinovăţia prin iertarea oferită celorlalţi. Cursul s-a născut în 1965, ca răspuns la rugămintea a doi psihologi interesaţi să găsească „o altă modalitate” de raportare la alţii. Dictarea Cursului de miracole s-a încheiat în 1972, iar cărţile s-au publicat în 1976.
   „Introducerea generală la CURSUL DE MIRACOLE” este o prezentare aprofundată a principiilor iertării din Curs, cuprinzând şi amănunte despre felul în care a fost scris Cursul. Autorul „Introducerii”, Kenneth Wapnick, a fost prietenul apropiat şi asociatul celor două persoane a căror decizie de a-şi uni eforturile în vederea unui interes comun a declanşat dictarea Cursului. Kenneth Wapnick lucrează cu Cursul din 1973, când a început să scrie pe tema lui, să îl predea şi să îi utilizeze principiile în activitatea sa de psihoterapeut.
   (Nota Editurii - pe tot parcursul anilor în care s-a menţionat „Cursul în miracole”, am făcut-o folosind prepoziţia „în”, pentru ca, la fel ca şi alte edituri din alte ţări, am simţit nevoia să păstrăm forma originală - A COURSE IN MIRACLES. La insistenţa traducatoarei, am folosit forma Curs de miracole. Este vorba despre una şi aceeasi carte.)
 
Editura: For You
Autor: Kenneth Wapnick
Traducerea: Simona Făgărăşanu
Format:12x19 cm
Numar pagini: 160
Greutate: 125 gr.
Anul apariției: 2006
ISBN: 978-973-7978-80-6

pag. 51


   Păcat, vinovăţie şi frică

   Există trei idei-cheie în înţelegerea sistemului de gândire al eului: păcatul, vinovăţia şi frica. Aceste trei idei stau la temelia întregului sistem. Oriunde vedeţi cuvântul "păcat" în Curs, puteţi să îl înlocuiţi cu "separare", pentru că sunt acelaşi lucru. Păcatul de care ne facem cel mai vinovaţi - şi care, la urma urmei, e sursa întregii noastre vinovăţii - e păcatul credinţei în separarea de Dumnezeu, subiect pe care l-am expus cu câteva minute în urmă. în mare, avem de-a face cu acelaşi "păcat originar" de care se vorbeşte în Biserici. Descrierea făcută în Biblie, în capitolul al treilea al Genezei, ne explică foarte bine cum s-a născut eul.
   De fapt, se fac trimiteri la această descriere în prima parte a Capitolului 2 din text (T-2.I.3-4).
   Eul îşi are originea, aşadar, în credinţa că ne-am separat de Dumnezeu. Păcatul este următorul: credinţa că ne-am separat de Creatorul nostru şi că ne-am făcut un sine separat de adevăratul nostru Sine. Adevăratul nostru Sine e sinonim cu Cristos.
   De aceea, oriunde vedeţi cuvântul "Sine", scris cu majuscule, puteţi să îl înlocuiţi cu "Cristos".
   Credem că ne-am făcut un sine (cu "s" mic) care reprezintă adevărata noastră identitate, un sine autonom atât de Sinele nostru real, cât şi de Dumnezeu.

pag. 80


   Când nu îmi mai satisfaci nevoile în felul în care am nevoie să îmi fie satisfăcute, voi începe să te urăsc. Iar motivul pentru care te voi urî e acela că nu suport să mă confrunt cu propria mea vinovăţie. Iată ce se înţelege prin sfârşitul lunii de miere. In zilele noastre, pare să se întâmple tot mai devreme.
   Când nevoile speciale nu mai sunt satisfăcute cum au fost cândva, iubirea se preface în ură. E foarte clar ce se întâmplă când îmi spui că nu vei mai fi capac la borcanul meu: îmi găsesc o altă persoană. După cum spune una dintre lecţiile din culegere: "Poţi găsi alta" (C-pI. 170.8:7), destul de uşor. Atunci nu faci decât să muţi aceeaşi dinamică de la o persoană la alta. O poţi face în mod repetat, tot mereu, sau până faci ceva în privinţa adevăratei probleme: vinovăţia ta. Când te vei desprinde de vinovăţie, vei fi gata să intri într-un alt fel de relaţie. Va fi o iubire aşa cum o vede Spiritul Sfânt. Dar, cât timp nu te desprinzi de ea, cât timp singurul tău obiectiv e acela de a-ţi ascunde vinovăţia, nu faci decât să cauţi un alt capac la borcan.
   Iar lumea cooperează întotdeauna foarte bine la găsirea celor care să ne satisfacă această nevoie. Aşa intrăm într-o serie întreagă de relaţii speciale, una după alta, un proces pe care "Cursul" îl descrie cu lux dureros de amănunte.
   Al treilea mod în care specialitatea maschează ura...


pag. 112


   ...cuantificabilă. Există ceva inerent în noi care ne face oameni şi care include mânia, cu care trebuie să facem ceva. Dacă o împingem la fund şi o ţinem înăuntru, erupe în interior prin ulcere. Altfel, putem extrage această masă de energie din noi şi din organismul nostru, şi atunci ni se pare că ne simţim minunat când scoatem afară groaznica povară a mâniei. Adevăratul motiv pentru care exprimarea mâniei ne face să ne simţim atât de bine nu are nimic de-a face cu faptul că i s-a dat frâu liber.
   În schimb, ce pare să se întâmple este că, pentru prima oară, suntem convinşi că ne-am scăpat, în sfârşit, de toată povara vinovăţiei.
   Prin urmare, sentimentul uman fundamental nu e mânia, ci vinovăţia. Iată aberaţia pe care se bazează concepţia pe care o are lumea despre mânie. "Cursul de miracole" conţine un fragment încântător, intitulat "Cele două sentimente" (T-13.V), în care spune că nu avem decât două sentimente. Primul ni s-a dat, iar pe celălalt l-am făcut noi. Cel care ni s-a dat este iubirea; ea ne-a fost dată de Dumnezeu. Iar cel pe care l-am făcut noi să înlocuiască iubirea este frica. După cum am spus, frica poate fi înlocuită cu vinovăţia.
   Sentimentul uman fundamental, care este sentimentul fundamental al eului, nu e mânia, ci frica sau vinovăţia. Mânia e o proiecţie a vinovăţiei, nefiind...


pag. 128


   ...ne ajute mult dacă putem recunoaşte eul drept ce este. Repet, atacul eului vine exact când credem că ne-am eliberat de eu, aşa că reamintiţi-vă acest lucru când începe să vă fie greu. Nu înseamnă că a fost totul o farsă, ci că am început să ne temem, ceea ce înseamnă că eului nostru a început să îi fie frică. în momentul acela, trebuie să ne dăm înapoi, să îl luăm de mână pe Isus şi să îi cerem să ne ajute să ne examinăm frica, însuşi faptul că îl luăm de mână arată că nu suntem una cu eul. Ne vom uita atunci la atacul eului şi ne vom da seama că nu e ce pare a fi.
   Există un fragment important, intitulat "Deasupra câmpului de luptă" (T-23.IV), în care Isus ne cere să ne ridicăm deasupra câmpului de luptă şi să privim de sus ce se întâmplă.
   Din această perspectivă, vom vedea lucrurile altfel. Dar, dacă stăm în mijlocul câmpului de luptă, tot ce vom vedea va fi multă durere, ucidere şi vinovăţie. Dacă ne putem înălţa punctul de unde privim ca să vedem de sus câmpul de luptă al eului, îl vom vedea altfel. Vom vedea că nu e decât eul nostru, agitându-se să i se dea atenţie.
   Şi vom vedea că nu are nicio importanţă.
   Procesul acesta cere într-adevăr timp. Să nu ne aşteptăm să aibă loc peste noapte. Dar, când are loc, cel puţin vom recunoaşte că nu e decât eul nostru,...

Prefaţă ... 6

Capitolul 1
   ISTORICUL CURSULUI DE MIRACOLE ... 13

Capitolul 2
   O MINTE: LUMEA CERULUI ... 37

Capitolul 3
   MINTEA GREŞITĂ: GÂNDIREA EULUI ... 49
       Păcat, vinovăţie şi frică ... 51
       Negare şi proiecţie ... 56
       Ciclul atac-apărare ... 65
       Relaţiile speciale ... 71

Capitolul 4
   MINTEA CORECTĂ: GÂNDIREA SPIRITULUI SFÂNT ... 85
       Mânie-iertare ... 85
       Semnificaţia miracolelor ... 116

Capitolul 5
   ISUS: SCOPUL VIEŢII SALE ... 130

Apendice
   GLOSAR ... 143
INDICE DE TRIMITERI LA CURSUL DE MIRACOLE ... 167
FOUNDATION FOR A COURSE IN MIRACLES® ... 170

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun