Telefon: 0723 370 540

Liniştea Vorbeşte - Eckhart Tolle

Liniştea Vorbeşte - Eckhart Tolle

18,00 RON 20,23 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Un adevărat maestru spiritual nu are ce să predea, în sensul convenţional al cuvântului, şi nu are ce să îţi adauge sau să îţi ofere, cum ar fi noi informaţii, credinţe şi reguli de conduită. Singura menire a unui învăţător este să te ajute să...
Cu TVA: 18,00 RON
Cod produs: carte

 Un adevărat maestru spiritual nu are ce să predea, în sensul convenţional al cuvântului, şi nu are ce să îţi adauge sau să îţi ofere, cum ar fi noi informaţii, credinţe şi reguli de conduită. Singura menire a unui învăţător este să te ajute să înlături tot ceea ce te desparte de adevărata ta fiinţă şi de ceea ce deja ştii. Maestrul spiritual te ajută să-ţi descoperi acea dimensiune din adâncul fiinţei tale, liniştea.
   Dacă vei căuta la un maestru spiritual - sau în această carte - idei stimulatoare, teorii, credinţe şi discuţii intelectuale, vei fi dezamăgit. Cu alte cuvinte, dacă doreşti hrană pentru minte, nu o vei găsi şi, mai mult, nu vei înţelege însăşi esenţa învăţăturii, esenţa acestei cărţi, care nu rezidă în cuvinte, ci în tine însuţi. Este bine să îţi aminteşti şi să simţi acest lucru, în timp ce citeşti. Cuvintele nu sunt altceva decât indicatoare. Ceea ce ele indică nu poate fi găsit în sfera gândirii, ci într-o dimensiune mai profundă şi infinit mai vastă decât gândirea. Pacea plină de viaţă este una dintre caracteristicile acestei dimensiuni; de câte ori vei simţi că pacea lăuntrică te copleşeşte în timp ce citeşti, cartea îşi îndeplineşte faţă de tine rolul unui învăţător: îţi aduce aminte cine eşti şi îţi arată drumul spre casă.
   Aceasta nu este o carte pe care s-o citeşti din scoarţă în scoarţă şi apoi s-o uiţi în bibliotecă. Trăieşte cu ea, răs-foieşte-o frecvent şi, cel mai important, las-o deoparte la fel de frecvent, altfel spus, petrece mai mult timp ţinând-o în mână decât citind-o. Mulţi cititori vor simţi impulsul firesc de a se opri după fiecare frază, de a face o pauză pentru a reflecta asupra celor scrise. Este mult mai util şi mai important să te opreşti din citit decât să continui să citeşti. îngăduie cărţii să-şi îndeplinească menirea, să te trezească şi să te scoată la lumină departe de cărările bătătorite ale gândirii tale repetitive şi condiţionate.
   Această carte poate fi considerată o adaptare pentru zilele noastre a celei mai vechi forme de învăţătură spirituală: sutrele Indiei antice. Sutrele au darul extraordinar de a releva adevărul sub forma aforismelor şi a zicalelor scurte, fără vreo elaborare conceptuală. Vedele şi Upanişadele sunt învăţăminte sacre păstrate sub forma unor sutre, aşa cum sunt păstrate şi cuvintele lui Buddha. De asemenea, cuvintele şi parabolele lui Iisus, scoase din contextul narativ, pot fi privite ca nişte sutre, ca şi învăţămintele din Tao Te Ching, cartea chinezească antică a înţelepciunii. Puterea sutrelor rezidă din concizia lor. Ele nu provoacă mintea mai mult decât este necesar. Ceea ce nu spun - dar indică - este mai important decât ceea ce arată. Asemănarea cu sutrele a scrierilor din această carte este marcată mai ales în Capitolul 1 ("Liniştea şi tăcerea"), care adună doar cele mai scurte fraze. Acest capitol conţine esenţa întregii cărţi şi e posibil să fie tot ceea ce le trebuie unora dintre cititori. Celelalte capitole sunt scrise pentru cei care au nevoie de mai multe indicatoare.
   Ca şi sutrele antice, scrierile din această carte sunt sacre şi constituie rodul unei stări a conştiinţei pe care o numim linişte. Spre deosebire însă de sutrele antice, ele nu aparţin vreunei religii sau tradiţii spirituale, ci sunt accesibile imediat întregii omeniri. De asemenea, există şi un sens al urgenţei. Transformarea conştiinţei umane nu mai este, ca să zicem aşa, un lux pe care şi-l pot permite numai câteva persoane izolate, ci o necesitate, cel puţin dacă omenirea nu se va autodistruge. în ziua de azi, disfuncţiile vechii conştiinţe şi ascensiunea celei noi sunt din ce în ce mai prezente. în mod paradoxal, lucrurile se înrăutăţesc şi se şi îmbunătăţesc în acelaşi timp, deşi răul este mai evident întrucât face mai mult "zgomot".
   Această carte, desigur, foloseşte cuvinte care, în timpul citirii, devin gânduri în mintea ta. Dar ele nu sunt gânduri banale - repetitive, gălăgioase, egoiste, cerşind atenţie... Asemenea tuturor liderilor spirituali, asemenea anticelor sutre, gândurile din această carte nu spun: "Uită-te la mine", ci "Uită-te dincolo de mine". Deoarece gândurile au apărut din linişte, ele au putere - aceea de a te purta înapoi în tăcerea din care s-au născut.
   Liniştea aceea este de asemenea pace interioară, iar tăcerea şi pacea sunt esenţa Fiinţei tale. Liniştea este cea care va salva şi va transforma lumea.


Editura: Curtea Veche

Autor: Eckhart Tolle

Traducere: Ovidiu George Vitan

Format: 13x20cm

Greutate: 85 gr.

Numar de pagini: 88

Anul apariției: 2009

ISBN: 978-973-669-734-0

Introducere ... 5

CAPITOLUL 1
   Liniştea şi tăcerea ... 9

CAPITOLUL 2
   Dincolo de mintea care gândeşte ... 15

CAPITOLUL 3
   Sinele egotic ... 24

CAPITOLUL 4
   Clipa Acum ... 33

CAPITOLUL 5
   Cine eşti cu adevărat ... 40

CAPITOLUL 6
   Acceptare şi renunţare ... 47

CAPITOLUL 7
   Natura ... 55

CAPITOLUL 8
   Relaţiile ... 62

CAPITOLUL 9
   Moartea şi eternitatea ... 71

CAPITOLUL 10 
   Suferinţa şi sfârşitul suferinţei ... 79

pag. 12


   Ori de câte ori accepţi un moment aşa cum este el - indiferent sub ce formă se prezintă - eşti liniştit, eşti împăcat.

   Acordă atenţie clipelor de răgaz - pauza dintre două gânduri, pauza scurtă şi tăcută dintre cuvintele unei conversaţii, dintre notele unui pian sau ale unui flaut sau pauza dintre inspiraţie şi expiraţie.

   Atunci când acorzi atenţie acestor pauze, conştientizarea a "ceva" devine, pur şi simplu, conştientizare. Dimensiunea fără formă a conştiinţei pure iese la suprafaţă şi înlocuieşte identificarea cu forma.

   Inteligenţa adevărată funcţionează fără zgomot. Liniştea este locul în care se găsesc creativitatea şi soluţiile problemelor.

   Să fie liniştea doar absenţa zgomotului şi a conţinutului? Nu, este inteligenţa însăşi - conştiinţa subterană din care se nasc toate formele. Şi cum ar putea fi separat...


pag. 19


   Mintea trăieşte într-o stare de "nu e destul" şi de aceea e întotdeauna lacomă după mai mult. Atunci când te identifici cu mintea, devii plictisit şi neliniştit foarte repede. Plictiseala e un semn că mintea e flămândă de noi şi noi stimuli, de tot mai multă hrană pentru noi gânduri, iar foamea nu îi este satisfăcută.

   Atunci când te simţi plictisit, poţi satisface foamea minţii răsfoind o revistă, vorbind la telefon, deschizând televizorul, navigând pe internet, ducându-te la cumpărături sau - şi nu este ceva ieşit din comun - transferând sentimentul mental de lipsă şi nevoia de "mai mult" corpului, acesta satisfăcând lipsa prin ingerarea unei cantităţi mai mari de hrană.

   Sau poţi să fii plictisit şi doar să observi ce înseamnă să fii plictisit şi neliniştit. Pe măsură ce conştientizezi sentimentul, acesta va fi deodată înconjurat de spaţiu şi linişte. Mai întâi puţin, dar pe măsură ce spaţiul interior se măreşte, sentimentul de plictiseală va începe să-şi diminueze intensitatea şi importanţa. Astfel încât până şi plictiseala te poate învăţa cine eşti şi cine nu eşti.

   Descoperi că nu eşti "o persoană plictisită". Plictiseala e pur şi simplu o energie condiţionată din interiorul tău. Şi nu eşti nici supărat, trist sau laş. Plictiseala, supărarea,...


pag. 50-51


   Când spui "da" realităţii vieţii, atunci când accepţi acest moment aşa cum este, poţi trăi o senzaţie de spaţialitate în tine, care este profund liniştitoare.

   La suprafaţă, încă mai poţi fi bucuros când e soare şi mai puţin bucuros când plouă; poţi să fii fericit când câştigi milioane de dolari şi nefericit când pierzi tot ce ai. Şi totuşi, nici fericirea şi nici nefericirea nu mai pătrund atât de adânc. Ele sunt doar unde pe suprafaţa Fiinţei tale. Profunzimea din tine rămâne netulburată indiferent de condiţiile de afară şi de natura lor.

   "Da"-ul adresat către ceea ce există relevă o dimensiune a profunzimii tale care nu este dependentă nici de condiţiile externe, nici de condiţiile interne ale fluctuaţiilor continue ale gândurilor şi emoţiilor.

   Este mult mai uşor să renunţi atunci când îţi dai seama de natura iluzorie a tuturor experienţelor şi de faptul că lumea nu-ţi poate oferi nimic cu valoare de durată. Vei continua să cunoşti oameni, să fii implicat în experienţe şi activităţi, însă fără dorinţele şi temerile sinelui egotic. Altfel spus, nu mai ceri ca o situaţie, un om, un loc sau un eveniment să te satisfacă ori să te facă fericit. Natura lor trecătoare şi imperfectă capătă acum înţelegere.

   Iar miracolul este că atunci când nu mai ceri imposibilul, toate situaţiile, oamenii, locurile şi evenimentele nu numai că te satisfac, dar sunt mai armonioase şi tihnite.

   Când vei accepta în totalitate acest moment, când nu vei mai trăi în tensiune cu ceea ce este, obligativitatea de a gândi se va estompa şi va fi înlocuită cu liniştea alertă. Eşti perfect conştient, şi totuşi mintea ta nu etichetează acest moment în niciun fel. Această stare de lipsă de rezistenţă internă te deschide pentru conştiinţa necondiţionată care este infinit mai mare decât mintea umană. Apoi această inteligenţă vastă se poate exprima prin tine şi te poate asista, atât dinăuntru, cât şi din afară. Acesta este motivul pentru care, dacă renunţi la rezistenţa interioară, vei afla că adesea circumstanţele se schimbă în bine.

   Spun eu: "Bucură-te de acest moment. Fii fericit"? Nu. 
   Permite "existenţa" acestui moment. Este de ajuns.

   Renunţarea înseamnă capitularea în faţa acestui moment, nu a unei poveşti prin care interpretezi acest moment şi apoi încerci să te resemnezi.


pag. 67


   Cauza o găsim în şabloanele gândirii egotice: nevoia de a avea dreptate şi, bineînţeles, ca altul să fie de vină, cu alte cuvinte, identificarea cu idiosincraziile mentale. De asemenea, mai este şi nevoia egoului de a se afla periodic în conflict cu ceva sau cu cineva, pentru a-şi consolida diferenţa dintre "mine" şi "celălalt", fără de care nu poate supravieţui.

   în plus, mai există şi suferinţa emoţională acumulată în trecut, pe care tu, ca oricare fiinţă omenească, o porţi cu tine, precum şi suferinţa colectivă a umanităţii, care-şi face loc din trecutul extrem de îndepărtat. Acest "corp durere" este un câmp energetic care preia controlul asupra ta pentru a simţi mai multă suferinţă emoţională, din care se hrăneşte şi se reface periodic. El va încerca să-ţi controleze gândirea şi s-o facă profund negativă. îi place gândirea negativă, din moment ce rezonează cu frecvenţele ei şi astfel se poate hrăni din ele. De asemenea, va provoca reacţii emoţionale negative celor din jurul tău, în special partenerului tău, pentru a se hrăni cu drama şi suferinţa emoţională rezultate.

   Cum te poţi elibera din această identificare inconştientă cu durerea care îţi provoacă atât de multă nefericire?

   Devino conştient de ea. Dă-ţi seama că nu eşti durerea şi vezi-i adevărata faţă, dă-ţi seama că e o durere din trecut. Fii martor când ia naştere în tine sau în partenerul tău. Când identificarea ta inconştientă cu ea nu mai funcţionează, când o poţi recunoaşte, nu o vei mai hrăni şi îşi va pierde treptat energia.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun