Telefon: 0723 370 540

Mituri Precolumbiene Mexic - America Centrală - Peru - Lewis Spence

Mituri Precolumbiene Mexic - America Centrală - Peru - Lewis Spence

31,00 RON 33,50 RON
Disponibilitate: În Stoc
Înalta civilizaţie atinsă de popoarele din Mexic, America Centrală şi Peru trebuie privită ca unul dintre fenomenele cele mai uimitoare din istoria omenirii. Operele artistice, realizările tehnice, codurile legislative şi religiile lor dovedesc că el...
Cu TVA: 31,00 RON
Cod produs: carte

Înalta civilizaţie atinsă de popoarele din Mexic, America Centrală şi Peru trebuie privită ca unul dintre fenomenele cele mai uimitoare din istoria omenirii. Operele artistice, realizările tehnice, codurile legislative şi religiile lor dovedesc că ele au fost egale ca nivel de dezvoltare cu marile culturi ale antichităţii. Au dezvoltat o formă de scriere care în perioada descoperirii era apropiată de cea alfabetică, un sistem matematic unic şi o ştiinţă a arhitecturii superioară în unele privinţe celei de care Lumea Veche era atât de mândră...
   Comparând miturile precolumbiene cu legendele Olimpului sau cu mai puţin clasicele istorisiri ale Indiei, asemănările şi analogiile sunt frecvente. Dar în studiul amănunţit al miturilor şi credinţelor din Mexic şi Peru suntem şocaţi atât de stranietatea conţinutului cât şi de tipul de gândire înfăţişat. Rezultatul secolelor de izolare se evidenţiază printr-un profund contrast de "atmosferă". E aproape ca şi când am sta o vreme pe ţărmurile înceţoşate ale unei alte planete, contemplând faptele unui popor ale cărui moduri de gândire şi simţire rămân pentru noi complet necunoscute. 

Editura: Herald

Autor: Lewis Spence

Format:13x20 cm.

Număr de pagini: 336

Anul apariției: 2011

ISBN: 978-973-111-218-3

CUPRINS

Prefață   …              5

Capitolul I - Civilizația Mexicului     …         7

Capitolul II - Mitologia mexicană       …       59 

Capitolul III - Mituri și legende ale vechilor mexicani         …          119 

Capitolul IV - Mayașii și mitologia lor    …               141 

Capitolul V - Miturile Maya        …              201 

Capitolul VI - Civilizația vechiului Peru      …            239 

Capitolul VII - Mitologia Peru-ului         …               279 

Concluzie    …         313


Toltecii au existat?

   Câţiva savanţi care au cercetat existenta toltecilor au afirmat că trebuie să vedem în ei doar o populaţie cu semnificaţie mitică. Ei îşi bazează această teorie pe faptul că perioada de domnie a mai multor regi tolteci îşi are frecvent sfârşitul după exact cincizeci şi doi de ani, durata marelui ciclu mexican al anilor, care fusese adoptat în aşa fel încât calendarul ritual să coincidă cu anul solar. Circumstanţa e fără îndoială suspicioasă, la fel şi faptul că multe dintre numele regilor tolteci sunt, în acelaşi timp, cele ale principalelor zeităţi nahua, şi aceasta face ca întregul lanţ dinastic să aibă o valoare îndoielnică.
   Dr. Brington recunoaşte în tolteci pe acei Oameni ai Soarelui care, ca şi fraţii lor din mitologia peruviană, au fost trimişi din cer cu scopul de a civiliza neamul omenesc; această teorie a sa nu este subminată în niciun fel de faptul că Quetzalcoatl, o zeitate cu semnificaţie solară, se suprapune în miturile nahua cu regele toltecilor. Recentele descoperiri şi interpretări i-au obligat totuşi pe cei care se ocupă de acest subiect să accepte existenţa toltecilor ca populaţie de sine stătătoare. Eu mi-am ex-primat opinia despre această problemă în altă parte4 şi nu fac parte dintre cei care admit existenţa toltecilor fixată din punct de vedere istoric. De curând, o autoritate care merită întreg respectul, spune la fel că "relatările despre istoria curentă a toltecilor până la cucerire, conţin un nucleu de adevăr substanţial", şi scrie convingător: "A te îndoi că a existat odată în Tollan o evoluţie superioară celei care a predominat la nahuas până la cucerire, şi că poporul de aici a răspândit civilizaţia sa pretutindeni în Anahuac, ca şi în regiunile din est şi din sud, ar însemna să respingi o concepţie universal întreţinută, şi ea trebuie mai degrabă confirmată decât să fie negată prin eforturile făcute în ultimul timp, cu scopul de a realiza pentru Pueblo ceva de natura unei istorii".

 Enigma scrierii maya

   Cele mai valoroase surse ale istoriei maya sunt în prezent pecetluite pentru noi. Ne referim la manuscrisele maya şi la inscripţii ale căror scrieri încă nu pot fi descifrate. Câţiva dintre primii călugări spanioli care au trăit în timpurile imediat următoare stabilirii în ţară a omului alb erau capabili să citească şi chiar să scrie în acest sistem, dar din nefericire l-au privit numai ca pe o invenţie a diavolului, sau, fiindcă era un sistem autohton, ca pe un lucru lipsit de valoare. în câteva generaţii toată cunoaşterea descifrării lui s-a pierdut şi sistemul de scriere a rămas doar ca o carte pecetluită pentru lumea modernă, deşi ştiinţa a risipit cu dărnicie pentru el toate mecanismele logicii şi deducţiei, şi oameni de o abilitate incontestabilă şi-au dedicat vieţile problemei dezlegării lui, privit ca una dintre cele mai mari şi mai misterioase enigme căreia omenirea îi aşteaptă încă rezolvarea.
   Povestea descoperirii sistemului hieroglific egiptean de scriere e bine cunoscută. Timp de secole simbolurile etalate pe templele şi monumentele din ţara Nilului, picturi şi semne erau lipsite de înţeles pentru învăţaţii Europei, până când descoperirea pietrei de la Rosetta a făcut posibilă elucidarea lor. Această piatră purta aceeaşi inscripţie în greaca populară şi în hieroglife, şi astfel descoperirea "alfabetului" scrierii tainice a devenit o sarcină relativ uşoară. Insă America Centrală nu a avut o piatră Rosetta şi nici nu e posibil ca un asemenea ajutor să fie găsit vreodată. într-adevăr, asemenea "chei", aşa cum au fost descoperite sau avansate de oamenii de ştiinţă, s-au dovedit nefolositoare în cea mai mare parte.

   Manuscrisele maya

   Principalele manuscrise maya care au scăpat de ravagiile timpului sunt codexurile din bibliotecile din Dresda, Paris şi Madrid. Acestea sunt cunoscute drept Codexul Perezianus, păstrat în Biblioteca Naţională din Paris: Codexul Dresda, privit mult timp ca un manuscris aztec, şi Codexul Troano, astfel denumit de unul din proprietarii lui, senor Tro y Ortolano, găsit la Madrid în 1865. Aceste manuscrise tratează în principal despre mitologia maya.

   Sistemul de scriere

   "Tableta Crucii" oferă o bună imagine despre înfăţişarea generală a sistemului de scriere al vechilor popoare din America Centrală. Stilul variază oarecum în multe din manuscrise şi inscripţii, dar este general admis că toate sistemele folosite au plecat la început dintr-o sursă comună. Se spune că figurile pătrate care apar ca o încâlceală de chipuri şi obiecte sunt ca nişte calculi, sau au formă granuloasă, o descriere câtuşi de puţin nepotrivită, şi se ştie din vechile manuscrise spaniole că erau citite de la cap la coadă, două coloane în acelaşi timp. Ca toate limbile native americane, limba maya punea întreaga frază într-un singur cuvânt pentru a exprima o idee; se credea că mai multe simboluri sau părţi din fiecare pătrat sau schiţă formau o expresie compusă.
   Prima cheie (aşa numită) a hieroglifelor Americii Cen-trale a fost cea a episcopului Landa, care în jurul anilor 1576 a încercat să scrie alfabetul maya din surse native. Din păcate, el era foarte nepopular printre autohtoni, ale căror comori literare aproape că le-a distrus complet, şi aceştia, pentru a se răzbuna, l-au indus în eroare în mod deliberat în legătură cu adevărata semnificaţie a diferitelor simboluri.
   Primul pas real în citirea scrierii maya a fost făcut în 1876, de către Leon de Rosny, care reuşeşte să interpreteze semnele care marchează cele patru puncte cardinale. Aşa cum s-a întâmplat în cazul atâtor descoperiri importante, semnificaţia acestor semne a fost simultan descoperită şi de Cyrus Thomas...


 Mituri locale ale creaţiei

   în unele din văile cele mai izolate ale Peru-ului întâlnim mituri locale ale creaţiei. De exemplu, pe coasta văii Irma, Pachacamac nu era considerat creatorul soarelui, ci un descendent al lui. Prima fiinţă umană creată de el fu izolată degrabă, aşa că bărbatul muri de foame, dar femeia reuşi să supravieţuiască trăind cu rădăcini. Soarelui i se făcu milă de ea şi-i dărui un fiu, pe care Pachacamac îl ucide şi-l îngroapă. Dar din dinţii lui crescu acolo porumb, din coastele sale rădăcinile lungi şi albe ale maniocului, iar din carnea sa diferite plante comestibile.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun