Telefon: 0723 370 540

Moral, Imoral, Amoral • ce este bine şi ce este rău?  – Osho

Moral, Imoral, Amoral • ce este bine şi ce este rău? – Osho

21,00 RON 24,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.Cărţi...
Cu TVA: 21,00 RON
Cod produs: carte

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.
Cărţile din seria „Osho” reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privitor la cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată ta provocările cotidiene ale vieţii contemporane.
„Primul lucru nu e să fii moral sau bun sau virtuos: cel mai important lucru e să meditezi, ca să-ţi poţi găsi o luminiţă în interiorul tău şi să începi să trăieşti în concordanţă cu lumina aceea.”
„O moralitate ce vine în urma unui mare efort e imorală. O moralitate ce vine fără efort e singura moralitate care există.”
„Adevărata moralitate nu trebuie să fie cultivată: vine ca o umbră atunci când eşti mai atent. E o consecinţă a conştiinţe.”
„Trebuie să trăieşti autentic. Autenticitatea este moralitate – şi prin autenticitate nu mă refer la a urma poruncile altcuiva, ci ta a trăi conform luminii tale proprii.” (OSHO)
 
Editura: Litera

Autor: Osho
Titlu original: Moral, Immoral, Amoral. What is Right and What is Wrong?
Traducător: Laura Frunză
Greutate: 0.190 kg
Format: 13x20cm
Nr. pagini: 224
ISBN:  978-606-686-685-9
Anul apariției: 2014
 

Am încercat toată viaţa să duc o viaţă religioasă, dar de ce mai sunt nefericit?

   Viaţa religioasă nu poate fi "încercată". Orice ai face în numele religiei ar trebui să fie altceva. Religia nu e un efort, e o conştiinţă. Nu e un exerciţiu, e conştientizare. Nu e o cultivare; nu poţi s-o cultivi - viaţa religioasă nu are nimic de-a face cu caracterul.
   Caracterul poate fi cultivat. Caracterul e moral; până şi o persoană nereligioasă îl poate cultiva. De fapt, nereligioşii au mai mult caracter decât aşa-zişii religioşi pentru că o persoană religioasă continuă să creadă că îl poate mitui pe Dumnezeu, sau cel puţin să mituiască preoţii lui Dumnezeu, şi că aşa va găsi un mod de a intra în paradis. Dar nereligiosul trebuie să fie responsabil pentru propria lui viaţă, responsabil pentru el însuşi. Nu există nici un Dumnezeu, nici un preot, nimeni în faţa căruia să dea socoteală; îşi dă socoteală numai lui însuşi. Are mai mult caracter.
   Religia nu are nimic de-a face cu caracterul. De fapt, persoana cu adevărat religioasă e de-a dreptul comună. Dar încercaţi să înţelegeţi noţiunea de "comun"; nu înseamnă fără caracter, înseamnă cu un caracter curgător. Persoana aceea trăieşte moment cu moment, reacţionând la noi situaţii şi noi provocări fără răspunsuri gata făcute.
   Aşa-zisul om de caracter are răspunsuri gata făcute. El nu se deranjează niciodată să accepte o provocare, el continuă să răspundă în modurile vechi, învăţate. Prin urmare, el nu se va simţi niciodată suficient de bun şi asta e nefericirea lui. El nu e niciodată în armonie cu existenţa lui; nu poate fi, pentru că e mai interesat să îşi păstreze caracterul în loc să fie în armonie cu existenţa. Ce a fost corect ieri nu mai e corect azi şi ce e corect în acest moment poate să nu mai fie corect în următorul moment. Omul de caracter are idei fixe despre ce e bine şi ce e rău; fixaţia asta a lui e problema.
   Asta te face nefericit. Nu eşti flexibil, n-ai cum să fii. Aşa-zisul om de caracter e absolut inflexibil. E ca lemnul uscat. Nu e ca un copac verde care se mişcă în bătaia vântului, dansează în bătaia vântului şi se apleacă pentru a da voie vântului să treacă şi apoi se ridică la loc.
   Adevăratul om religios e ca un copac verde - sau mai degrabă ca iarba verde. Aşa defineşte Lao Tzu omul religios: e ca iarba. Dacă bate vântul, iarba se apleacă, cade la pământ, ea nu se luptă cu vântul. De ce să se lupte cu el? Suntem cu toţii parte dintr-o unitate organică; vântul nu e duşmanul nostru. Iarba se apleacă; vântul pleacă şi iarba se ridică şi dansează din nou. Vântul a ajutat-o, a luat tot praful. Iarba e mai verde, mai proaspătă, s-a bucurat să se joace cu vântul.
   Dar un copac mare, egoist, ţeapăn şi rigid e incapabil să se aplece, el va fi doborât de vântul puternic şi nu se va mai putea ridica; este sortit să fie nefericit. Un om de caracter e mereu nefericit. Singura lui fericire e aceea că e un om de caracter, atâta tot. Şi ce are a face caracterul cu religia? Ai voie să mănânci ceva, n-ai voie să mănânci ceva; ai voie să bei ceva, n-ai voie să bei ceva; ai voie să fumezi, n-ai voie să fumezi. Asemenea mărunţişuri sunt considerate de o valoare inestimabilă!
   Şi tu pui asta în practică - ce înţelegi prin punere în practică? E o reprimare - şi un om care se reprimă sigur...

  Ce e adevărata căinţă?

   Religiile au insistat mult pe căinţă. Iisus le-a tot repetat iar şi iar oamenilor săi: "Căiţi-vă, căiţi-vă că împărăţia lui Dumnezeu este aproape, pentru că ziua judecăţii se apropie!"
   Mai întâi, religiile te fac să te simţi vinovat; altminteri, căinţa nu ar mai avea nici o relevanţă. Te-ai uitat la o femeie frumoasă care a trecut pe lângă tine şi ai simţit o dorinţă în tine, inima a început să-ţi bată mai repede. Dar eşti căsătorit şi ai şase copii; ba mai mult, eşti creştin. Nu ţi se potriveşte. începi să te simţi vinovat - nu ai făcut nimic, dar începi să te simţi vinovat. Acum, cum să scapi de vina asta? Te simţi vinovat faţă de soţia ta, aşa că îi duci îngheţată - asta e căinţa. Şi soţia înţelege şi ea că sigur ai făcut ceva rău, altfel de ce ai fi adus îngheţată? Le duci jucării copiilor - asta e căinţă.
   Dar nu e suficient. Trebuie să te duci la preot să-i mărturiseşti că trecea o femeie frumoasă şi că te-ai excitat văzând-o: "Nu e corect. Roagă-l pe Dumnezeu să mă ierte". Acum te vei simţi împăcat. Dar nu ai făcut nimic şi iroseşti inutil bani pe îngheţată, pe jucării, pe mersul la preot - şi devii o victimă a preotului, pentru că acum vei fi mereu în puterea lui.
   Religia catolică are mai multă putere asupra adepţilor ei decât oricare altă religie pentru simplul motiv că toată lumea trebuie să-şi mărturisească păcatele. Evident, preotul ştie atât de multe despre toată lumea... nu poţi să părăseşti rândurile, te-ar putea da în vileag. Spovedania e folosită pentru a te ţine în lanţuri; nu poţi să părăseşti rândurile. Ţi s-a băgat în cap că aşa te căieşti, dar realitatea e că, în majoritatea cazurilor, nu comiţi nici un păcat. Să te uiţi la o femeie frumoasă şi să simţi că îţi bate inima mai tare e un lucru perfect normal, natural. E un semn de respect faţă de femeie. într-o societate mai bună, mai umană, în care toate aceste religii moarte n-ar mai exista,...


Introducere ... 9

1. De la acţiune la conştientizare ... 15
Te rog să ne vorbeşti despre moralitate ... 15
Nu au nevoie oamenii de un anumit cod de conduită? Şi nu e nevoie de un caracter moral pentru a avea o viaţă spirituală? ... 31
Eşti împotriva oricărui efort de a cultiva un caracter moral? ... 36
Există conceptul de păcat în viziunea ta asupra religiozităţii? ... 43

2. Rădăcinile corupţiei ... 71
Există Dumnezeu? Cum poate fi atât de mult rău şi atât de multă corupţie pe lume, dacă Dumnezeu există? ... 71
Am încercat toată viaţa să duc o viaţă religioasă, dar de ce mai sunt  nefericit? ... 89
Pot Buddha sau Hristos să fie creaţi sau dezvoltaţi din fiecare fiinţă umană obişnuită? Sau Buddha şi Hristos se nasc doar ca atare? Fiecare persoană e Buddha sau Hristos - simt că nu e adevărat ... 94

3. Lupta cu umbrele ... 101
Ai vorbit de conştientă şi de conştiinţă şi mi se pare că spui că acestea sunt singurele lucruri necesare pentru a ghida acţiunile cuiva. Asta înseamnă atunci
că omorul, violul şi hoţia sunt greşite doar atunci când sunt făcute fără conştientă, fără conştiinţă? ... 101
Nu este nevoie ca oricine sau orice să aibă nevoie de corecţie? Sunt nedumerit ... 113

4. Să fii întreg înseamnă să fii sfânt ... 119
Până când evreii şi arabii şi alte triburi nu şi-au adus Dumnezeul lor invidios şi exclusivist rasial în Apus, zeii pe care oamenii îi venerau erau Bacchus, Mithra şi Apollo. Diana avea arcul şi săgeata ei, Thor era prezent în nord, Zeiţa Mamă era venerată în Apus. Şi apoi moartea şi învierea au devenit religia Apusului. Au fost învăţate vina şi păcatul. De ce e Adam un păcătos? De ce nu e şi el ca Tezeu, ca Iason sau ca Hermes? E, cumva, conceptul păcatului doar un truc ca să îi facă pe oameni să mediteze? ... 119
Tu spui: "Nu face aceeaşi greşeală de două ori". Cum să nu fac asta, dacă nu-mi pun raţiunea să evalueze, să compare şi să judece? ... 137
Ce e adevărata căinţă? ... 140
Rudolph Hess, unul dintre marii capi nazişti, s-a sinucis într-o închisoare din Berlin unde a fost închis timp de patruzeci şi şase de ani. El a fost mâna dreaptă a lui Adolf Hitler. "Nu mă căiesc de nimic", a spus el înaintea tribunalului de la Niirnberg, "şi dacă aş putea s-o iau de la capăt, aş face acelaşi lucru". Osho, poţi spune ceva despre iertare, chiar şi pentru acei oameni care par nedemni de ea? ... 146

5. Savoarea înţelegerii ... 159
Te rog, explică ideea de "atenţie corectă". Te-am auzit spunând că nu e un scop sau ceva care trebuie exersat. Atunci ce e? ... 159
Crescut de un tată care era perfecţionist, care în aparenţă nu judeca, dar pe dinăuntru era extrem de critic cu privire la orice şi la oricine, îmi dau seama acum de condiţionarea mea să funcţionez în dezacord. Am fost criticat că judec şi că sunt plin de păreri, dar îndemnat să "discriminez". Acum simt că o parte din inteligenţa mea e blocată, are un handicap, ezită şi se teme. Chiar şi în comunitatea din jurul tău, am fost criticat în mod repetat că judec oamenii când eu am simţit deseori că afirmaţiile mele sunt relevante şi valide. Care e diferenţa dintre judecată, discriminare şi adevărata claritate? Şi cum îşi poate da seama de diferenţă un copil sau un bărbat de patruzeci şi trei de ani? ... 167
Ai spus că binele şi răul sunt definite de fiecare societate în parte. Nu există un bine şi un rău universal? ... 183
Ar trebui să existe o diferenţă între standardele morale şi cele legale în ceea ce priveşte declararea unei persoane vinovată de o infracţiune? ... 203

Epilog ... 215
într-o zi un om a întâlnit un rabin pe stradă. în încercarea de a-l sâcâi, l-a rugat să exprime toată filosofia iudaică în timp ce stă într-un picior. Rabinul s-a sprijinit într-un picior şi a spus: "Fă-le altora ce ai vrea să ţi se facă şi ţie. Asta e legea - restul sunt comentarii". Dacă şi eu m-aş întâlni cu cineva care să mă sâcâie şi m-ar pune să stau într-un picior şi să explic într-o singură propoziţie care e învăţătura ta, aş avea dreptate să spun că este libertate de sub oprimare? ... 215

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun