Telefon: 0723 370 540

Nu e Sfârşitul Lumii • dezvoltarea rezilienţei şi optimismului, în vremurile schimbării - Joan Borysenko

Nu e Sfârşitul Lumii • dezvoltarea rezilienţei şi optimismului, în vremurile schimbării - Joan Borysenko

8,00 RON 10,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Lumea se află în stare de criză... însă nu este obligatoriu să fim şi noi. Cunoaştem cu toţii persoane puternice şi energice, care îşi revin după situaţii dificile şi îşi creează viaţa pe care şi-o doresc. Aceasta este promisiunea schimbării. Alţi oa...
Cu TVA: 8,00 RON
Cod produs: carte

Lumea se află în stare de criză... însă nu este obligatoriu să fim şi noi. Cunoaştem cu toţii persoane puternice şi energice, care îşi revin după situaţii dificile şi îşi creează viaţa pe care şi-o doresc. Aceasta este promisiunea schimbării. Alţi oameni cedează în faţa stresului, îşi pierd speranţa şi sănătatea. Acesta este pericolul din vremurile schimbării. Vestea bună este că rezilienţa nu e doar un cadou ereditar, de care se pot bucura câţiva norocoşi, ci este o abilitate pe care toţi oamenii o pot exersa şi stăpâni.
   Persoanele reziliente întâmpină realitatea cu capul sus, acţionează, caută înţelesurile profunde ale vieţii, râd frecvent şi sunt adevăraţi maeştri ai improvizării. Avem deja de-a face cu un nou fel de selecţie naturală. Pe măsură ce schimbarea şi nesiguranţa se accentuează, cei dominaţi de stres vor fi din ce în ce mai puţin competitivi, iar oamenii plini de speranţă şi rezistenţi la stres vor conduce lumea.


Editura: For You

Autor: Joan Borysenko

Format:14x20 cm

Număr pagini: 128

Greutate:110 gr.

Anul apariției: 2010

ISBN: 978-973-1701-72-1

Prefaţă: Speranţa se impune ... 6
Introducere: De la stres, la putere ... 9

PARTEA I: De ce biscuiţii isteţi nu se fărâmă ... 15
   Capitolul 1: Cele trei secrete ale rezilienţei ... 16
   Capitolul 2: Realismul optimist ... 33
   Capitolul 3: Euforia celui care ajută ... 46
   Capitolul 4: Detaşaţi-vă şi mergeţi înainte ... 55

PARTEA a II-a: Antrenaţi-vă creierul pentru succes ... 63
   Capitolul 5: Activaţi-vă emisfera dreaptă a creierului ... 64
   Capitolul 6: Activaţi sistemul păcii interioare ... 79
   Capitolul 7: Stimulaţi-vă creierul ... 88

PARTEA a III-a: Deveniţi viitorul ... 99
   Capitolul 8: O viaţă trăită cu viziune şi sens ... 100

Postfaţă: Acţionează acum! ... 109
Note ... 111
Mulţumiri ... 114
Despre autoare ... 116

  Daca ieşiţi din norul întunecat, veţi vedea viaţa mai plină de iertare, de recunoştinţă şi de iubire.
   Este foarte important în viaţă să înveţi să generezi emoţii pozitive. Seligman şi-a dedicat acestui subiect, o mare parte a muncii sale de cercetare, una dintre marile sale contribuţii fiind o descriere precisă şi practică a felului în care gândesc optimiştii şi pesimiştii - mai exact, a felului în care aceştia îşi explică întâmplările negative sau stresante.
   Trebuie să fim foarte atenţi la evaluarea stilului nostru de a gândi, pentru că nu putem schimba ceva, înainte de a-l cunoaşte. Din experienţa mea, vă pot spune că mulţi pesimişti se cred optimişti - şi asta din cauza a doi factori. Mai întâi, întrucât din punct de vedere social este mai bine să fii un optimist, oamenii vor să fie apreciaţi de către ceilalţi şi, în general, vor să se pună într-o lumină bună. în al doilea rând, cei mai mulţi dintre noi nu am fost învăţaţi să ne analizăm stilul de gândire, aşa că nu îl putem recunoaşte.
   Seligman a studiat timp de mai multe decenii ceea ce se numeşte stil explicativ. Gândiţi-vă în felul următor: Ce credeţi despre voi, atunci când se întâmplă ceva rău? Cum vă explicaţi situaţia?
   Acordaţi-vă un minut pentru a vă aminti de ultima dată când vi s-a întâmplat ceva negativ sau stresant. Aţi avut vreun accident? Sau o ceartă cu persoana iubită? Probleme la serviciu? Poate v-a fost greu să vă găsiţi o slujbă sau să plătiţi facturile.
   Gândiţi-vă la situaţia respectivă şi notaţi motivele pentru care credeţi că aţi ajuns acolo.

Iertarea este pentru cel care iartă

   Decizia de a lăsa în urmă resentimentele nu are nimic de a face cu acceptarea comportamentului negativ al altcuiva. Poţi ierta pe cineva şi, în acelaşi timp, să depui mărturie împotriva sa la tribunal. Iertarea este mai curând pentru cel care iartă, decât pentru cel care e iertat. Este vorba despre faptul de a-ţi lua din nou viaţa în stăpânire şi de a merge mai departe în pace, puţin mai înţelept şi mai plin de compasiune decât înainte.
   Psihologul Frederic Luskin, fost director al Proiectului pentru Iertare al Universităţii Stanford, a scris o carte foarte importantă: Iartă pentru Bine, care subliniază, fundamentat ştiinţific, nouă paşi către iertare. Puteţi urmări în detaliu aceşti paşi pe site-ul dr-ului Luskin (www.learningtoforgive.com). Teoria lui cuprinde mai multe principii de bun simţ pe care eu le-am înglobat în următorii şase paşi:

   Cei şase paşi ai iertării

   1. Dezvăluiţi-vă povestea. Cerneţi-vă puţin sentimentele despre ceea ce vi s-a întâmplat, identificaţi-le pe cele care vâ nemulţumesc şi povestiţi totul cuiva în care aveţi încredere.
   2. Ceea ce v-a rănit aparţine deja trecutului. Durerea pe care o simţiţi acum este provocata de sentimentele pe care încă le mai aveţi vizavi de cele întâmplate - acestea sunt tocmai ceea ce iertarea poate vindeca. Când vâ năpădesc sentimentele negative, mai bine ieşiţi puţin la o plimbare, respiraţi adânc, meditaţi, cântaţi, găsiţi ceva de care să râdeţi, descârcaţi-vâ pe un sac de box sau aplicaţi orice altă tehnică de management al stresului pe care o cunoaşteţi, pentru a vâ schimba frecvenţa mentală.
   3. Traiul bun e cea mai bună răzbunare. Nu-i mai oferiţi celui care v-a rănit satisfacţia de a vă vedea că suferiţi - s-a hrănit deja destul din asta. învăţaţi să vâ bucuraţi de frumos, sâ legaţi prietenii cu oameni buni, să vâ distraţi, sâ răspândiţi voie bună şi bunătate oriunde este posibil.
   4. Viaţa nu este dreaptă, astfel încât renunţaţi la a vă mai gândi câ ar trebui să fie aşa. Oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele tot timpul. Treaba voastră nu este să încercaţi sâ echilibraţi braţele balanţei, sau să pedepsiţi pe cineva - inclusiv pe voi înşivă. Sarcina voastră este să vă bucuraţi de viaţă şi sâ-i ajutaţi şi pe alţii să facă la fel. Dacă vă veţi face un obicei din a gâsi, în fiecare zi, un motiv nou de bucurie, veţi fi mai fericiţi şi mai motivaţi să schimbaţi lucrurile într-un mod constructiv.
   5. Alungaţi victima. Să vâ gândiţi la voi ca la o victimă poate fi stimulator la început, dar va ajunge foarte repede sâ vă îngreuneze. Nu vă mai plângeţi de milă şi începeţi să fiţi atenţi la beneficiile experienţelor avute,...

Acest creier bătrân se remodelează

   Când eram studentă la Facultatea de Medicină Harvard, dogma era că ne-am născut cu toţi neuronii pe care îi vom avea vreodată. Pierdem o parte din ei, pe măsură ce înaintăm în vârstă, dar nu vom putea niciodată să producem alţii. Din fericire, acum ştim mai multe. Metode mult mai avansate de imagistică cerebrală au arătat că sunt creaţi în permanenţă noi neuroni, pe măsură ce neuronii bătrâni mor. Astfel, arhitectura creierului se modifică şi se adaptează la circumstanţele actuale - o formă de remodelare numită neuroplasticitate. Noile circuite au puterea de a transforma modul în care percepem lumea, cel în care gândim şi în care acţionăm. Ele sunt suportul fizic care ne permite să rulăm software-ul (programele de gândire), despre care am discutat în primele şase capitole ale acestei cărţi.
   în lipsa mişcării, creierul nu numai că nu mai reuşeşte să se dezvolte şi să se remodeleze, dar se poate chiar atrofia. Stresul, în special, determină moartea celulelor şi diminuarea masei cerebrale în ariile esenţiale pentru memorie şi planificare. Departamentul pentru Sănătate şi Servicii Sociale al S.U.A. recomandă cel puţin 30 de minute de exerciţii moderate (precum mersul vioi), cinci zile pe săptămână, sau 20 de minute de activitate intensă (precum alergatul), trei zile pe săptămână. Iar această investiţie minoră de timp aduce câştiguri spectaculoase:, previne descreşterea volumului creierului care începe, în mod normal, în jurul vârstei de 40 de ani, optimizează funcţionarea creierului, încetineşte considerabil declinul cognitiv (gândirea neclară,...


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun