Telefon: 0723 370 540

O Pasăre în Zbor • povestiri zen pentru viaţa de zi cu zi – Osho

O Pasăre în Zbor • povestiri zen pentru viaţa de zi cu zi – Osho

27,00 RON 30,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
O carte conţine direcţii. Este ca o hartă. O hartă care să vă ghideze în lumea conştiinţei, o hartă care să vă arate cum să vă înfigeţi rădăcinile în pământ şi să vă desfaceţi aripile către cer. Copacii însă n-ar avea nevoie de o asemenea carte. Dacă...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

O carte conţine direcţii. Este ca o hartă. O hartă care să vă ghideze în lumea conştiinţei, o hartă care să vă arate cum să vă înfigeţi rădăcinile în pământ şi să vă desfaceţi aripile către cer. Copacii însă n-ar avea nevoie de o asemenea carte. Dacă m-aş duce la un copac să-i spun cum să-şi înfigă rădăcinile în pământ, mi-ar spune: „Lasă-mă în pace, noi avem deja rădăcinile în pământ.” Dacă m-aş duce să-i învăţ pe copaci cum să-şi întindă crengile către cer, mi-ar spune: „Nu ne tulbura liniştea. Noi ne-am înălţat deja ramurile către cer, ne legănam deja în albastrul cerului.” Şi dacă le-aş cere apoi să păstreze această carte, ar izbucni în râs. Trezirea stării de buddha se produce relaxat şi uşor. Întrucât foarte mulţi oameni s-au trezit, calea este acum bine conturată; nu mai ridică probleme ca în trecut, nu mai este atât de anevoioasă. O puteţi urma în joacă şi veţi experimenta cu bucurie trezirea conştiinţei. Acest punct nu mai este atât de îndepărtat cum a fost pentru Gautama Buddha. Pentru el a fost ca o pătrundere în necunoscutul absolut. A căutat ca un orb, nu ştia spre ce se îndreaptă. Dar pentru că a fost un om cu un curaj extraordinar, şi-a continuat căutarea timp de doisprezece ani, explorând fiecare metodă cunoscută la vremea sa. Toţi maeştrii vorbeau despre filozofie şi despre yoga; Buddha a mers de la unul la altul, pentru ca în final fiecare să-i spună: „Eu cam atât am avut de spus. Mai mult de atât, nu ştiu.” Până la urmă a mers pe cont propriu, renunţând la toate tehnicile yoga. Avea cinci discipoli care credeau despre el că era un mare ascet. Dar aceştia, când au văzut că a renunţat la disciplina yoga, că nu mai postea, l-au părăsit. Au plecat toţi cei cinci discipoli ai săi: „A căzut din măreţie, nu mai este un sfânt; a devenit un om obişnuit.”


Editura: Mix

Autor: Osho
Traducător: Larisa Andrei
Greutate: 0.345 kg
Format: 13x20cm
Nr. pagini: 360
ISBN:  978-606-8460-32-1
Anul apariției: 2015

Prefaţă ... 7

CAPITOLUL 1 Goleşte-ţi ceaşca ... 9
CAPITOLUL 2 Nu există minte, nu există adevăr ... 39
CAPITOLUL 3 Porţile raiului si ale iadului ... 67
CAPITOLUL 4 Poftim o ceaşcă de ceai ... 101
CAPITOLUL 5 A vorbi fără cuvinte ... 133
CAPITOLUL 6 Miracolul obişnuitului ... 163
CAPITOLUL 7 Momentul potrivit ... 199
CAPITOLUL 8 Zen fără cărţi ... 231
CAPITOLUL 9 Salvează pisica! ... 261
CAPITOLUL 10 Maestrul tăcerii ... 289
CAPITOLUL 11 Trezeşte-te! ... 323

Despre autor ... 352

Sunteţi nevoiţi să vă reîncarnaţi numai dacă aţi murit fără să conştientizaţi acest lucru. Când cineva moare pe deplin conştient, lumea dispare definitiv pentru el, nu se va mai reîncarna niciodată.
   De aceea spun că o fiinţă iluminată nu se mai întoarce. Un buddha dispare pur şi simplu; nu aveţi cum să-l mai întâlniţi în corp fizic. îl puteţi întâlni în necorporalitate - el este pretutindeni - dar nu într-un corp fizic. Nu îl puteţi întâlni pe Buddha undeva anume, fiindcă numai un corp fizic există într-un loc. Când corpul dispare, buddha există pretutindeni şi nicăieri. îl puteţi întâlni aici, acolo, oriunde, dar nu încercaţi să-l descoperiţi într-un corp fizic. Existenţa corpului este legată de un anumit loc; atunci când corpul dispare, spiritul, conştiinţa există pretutindeni. îl pute£ întâlni pe Buddha oriunde; oriunde v-aţi duce, vă veţi întâlni cu el.
   Corpul există pentru că mintea îşi manifestă prin intermediul lui dorinţele. Dorinţele nu pot fi satisfăcute fără un corp fizic. Fiinţa poate fi pe deplin satisfăcută în lipsa unui corp - credeţi-mă, puteţi fi complet satisfăcuţi fără a avea un corp fizic -, dar dorinţele au nevoie de un corp pentru a fi satisfăcute. Corpul fizic este un vehicul al dorinţelor. Acesta este, de altfel, temeiul fenomenelor de posedare. Aţi auzit probabil de spirite care posedă anumite persoane. De ce ar dori o stafie să posede pe cineva? E simplu: din cauza dorinţelor. Dorinţele spiritului respectiv nu pot fi satisfăcute în lipsa unui corp fizic, aşa că intră într-un corp străin pentru a şi le satisface.
   Acelaşi lucru se petrece şi atunci când spiritul intră într-un pântec pentru a se naşte: îşi caută un corp, un vehicul pentru dorinţele sale. Dar dacă în momentul morţii sunteţi pe deplin conştienţi, atunci nu doar corpul fizic dispare, ci şi toate dorinţele care se evaporă graţie procesului de conştientizare. Nu mai există astfel niciun motiv pentru ca spiritul respectiv să intre din nou într-un pântec pentru a renaşte. Intrarea în corporalitate este un proces dureros, atât de dureros încât numai un spirit inconştient o poate face; cel care a dobândit capacitatea de conştientizare nu poate să-şi facă sieşi aşa ceva.
   Cuvântul anxietate vine de la un termen latin a cărui semnificaţie este aceea de contracţie, folosit iniţial pentru a desemna intrarea sufletului într-un corp pentru a se naşte. Prin urmare, prima stare de anxietate pe care o resimte spiritul este la intrarea în pântec, întrucât aceasta presupune o contracţie accentuată: spiritul infinit se contractă pentru a pătrunde într-un corp micuţ. Este cel mai dureros proces cu putinţă, ca şi cum cerul întreg ar fi forţat să se înghesuie într-o sămânţă. Spiritul respectiv nu şi-ar provoca sieşi atâta suferinţă dacă nu ar fi total inconştient.
   Există două fenomene extrem de dureroase. Probabil l-aţi auzit pe Buddha spunând: "Naşterea este durere. Moartea este durere." Acestea sunt marile dureri ale fiinţei, cele mai mari suferinţe cu putinţă. Atunci când infinitul devine finit pentru a pătrunde într-un corp fizic - este extrem de dureros, este o stare de anxietate extremă. La fel, când infinitul este extras din corpul finit, de care se ataşează până la identificare.
   Atunci când cineva moare conştient, spiritul lui nu mai trebuie să intre din nou într-un corp fizic. Nu mai există anxietate, întrucât anxietatea este o consecinţă a dorinţei; nu mai trebuie să se încarneze, pentru că nu mai are nicio dorinţă de satisfăcut. Poate rămâne infinit. Nu mai există necesitatea ca acesta să-şi caute un vehicul, întrucât nu mai trebuie să meargă nicăieri.
   Discipolul care bătea gongul templului era foarte aproape de momentul morţii......

 Meditaţia nu poate fi cumpărată şi nimeni nu v-o poate da. Trebuie să o atingeţi singuri. Nu este ceva exterior vouă; este ceva ce ţine de interior, este o creştere - şi, ca orice creştere, este posibilă numai prin conştiinţă. Strigaţi-vă numele dimineaţa, seara, după-amiaza, ori de câte ori vă simţiţi adormiţi - strigaţi-vă pe nume. Şi nu doar să vă strigaţi, dar să vă şi răspundeţi, cu voce tare chiar. Nu vă fie frică de ceilalţi. Destul v-a fost frică până acum; v-au ucis deja cu această frică. Nu vă temeţi. Chiar în piaţă publică de sun¬teţi, strigaţi-vă pe nume: "Teertha, eşti aici?" Şi răspundeţi: "Da, domnule, sunt aici."
   Lăsaţi oamenii să râdă. Nu fiţi păcăliţi de ei. Singurul lucru care merită dobândit este luciditatea - nu respectul, nu recunoaşterea oamenilor. Toate acestea sunt trucuri: vă fac obedienţi prin respectabilitatea pe care v-o acordă. Vă spun: "Te vom respecta. Pleacă-te şi fii supus. Nu fi atent la nimic. Urmează societatea şi în felul acesta societatea îţi va acorda tot mai mult respect." Este un aranjament în beneficiu reciproc: cu cât eşti mai mort, cu atât societatea te va respecta mai mult. Cu cât eşti mai viu, cu atât societatea te va pune mai mult în dificultate.
   De ce a fost Iisus crucificat? Pentru că era un om viu. Trebuie că şi-a spus în copilărie: "Iisus, nu te lăsa prostit de ceilalţi." Şi nu s-a lăsat prostit, aşa că ceilalţi l-au crucificat, pentru că nu voia să ia parte la jocul lor. Socrate a trebuit să ia otravă si să moară; Mansur a trebuit să fie ucis. Sunt oameni care au scăpat din închisoare şi care, indiferent ce li s-ar spune, nu ar putea fi convinşi să se întoarcă. Nu s-ar mai întoarce niciodată în închisoare: au cunoscut libertatea cerului liber.
   Reţineţi: fiţi atenţi si lucizi. Dacă sunteţi lucizi, dacă acţiunile voastre devin din ce în ce mai conştiente, indiferent ce veţi face nu va fi în stare de somn. întregul efort al societăţii este să vă determine să acţionaţi automat, este să vă transforme în automate, în mecanisme perfecte şi eficiente.
   Când învăţaţi să conduceţi, sunteţi alerţi, dar nu eficienţi, pentru că starea de atenţie consumă energie şi voi trebuie să fiţi atenţi la multe lucruri: la schimbător, la volan, la frână, la acceleraţie, la ambreiaj. Sunt atât de multe lucruri la care trebuie să fiţi atenţi, aşa că nu puteţi fi şi eficienţi, nu puteţi merge repede. Pe măsură ce vă obşnuiţi însă deveniţi tot mai eficienţi, pentru că nu mai trebuie să vă concentraţi asupra fiecărei mişcări. Puteţi fredona un cântec în timp ce conduceţi sau să vă gândiţi la altceva sau să rezolvaţi o problemă, iar maşina pare că merge de la sine. Corpul acţionează automat. Cu cât sunteţi mai automaţi, cu atât sunteţi mai eficienţi.


Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun