Telefon: 0723 370 540

Cum să Te Vindeci cu Ajutorul Sunetelor Sacre – Ted Andrews

Cum să Te Vindeci cu Ajutorul Sunetelor Sacre – Ted Andrews

20,00 RON 30,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Muzica înseamnă vindecare şi trebuie să facem astfel încât ea să devină o parte conştientă şi activă a vieţii noastre. Noi trebuie să participăm la acest proces, aşa cum făceam atunci când eram copii. Aceasta nu presupune doar să ascultăm sau să folo...
Cu TVA: 20,00 RON
Cod produs: carte

Muzica înseamnă vindecare şi trebuie să facem astfel încât ea să devină o parte conştientă şi activă a vieţii noastre. Noi trebuie să participăm la acest proces, aşa cum făceam atunci când eram copii. Aceasta nu presupune doar să ascultăm sau să folosim muzica pentru a umple golurile din vieţile noastre. Trebuie să înțelegem ce înseamnă muzica, dintr-o perspectivă cu totul nouă. Trebuie să realizăm că în muzică se află toate minunile şi cheile pentru miracolele vieții. În muzică se regăsesc toate principiile vieţii, naturale şi spirituale. Sunetele sacre facilitează procesul schimbării personale şi al creşterii spirituale.
 
Specificatii:
Editura: Agni Mundi
Autor: Ted Andrews
Format: 13 ×20 cm
Numar pagini: 292
ISBN: 978-606-93710-3-9

Introducere: Inima Tradiţiilor Pierdute


PARTEA ÎNTÂI

Puterea Secretă a Cuvântului


Ştiinţa Sunetului Sacru 17

Magia din Muzică 51

Semnificaţia Ocultă a Limbajului 93

Cuvintele Mistice ale Puterii 125


PARTEA A DOUA

Renaşterea Tradiţiilor Bardice


Istoria Barzilor Mistici 157

Arta Povestirii Magice 179

Puterea Poeţilor Vizionari 217

Tehnicile de Vindecare Bardice 237


Bibliografie 275

Index 279

Ştiinţa Sunetului Sacru 

Sunetul sacru - fie ca rugăciune, muzică, versuri, incantaţie sau psalm - reprezintă o forţă vitală care pătrunde în fiecare aspect al creaţiei. În Noul Testament, în Evanghelia lui Ioan, se spune: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu…” (Ioan 1:1). În cosmologia etiopiană, se spune că Dumnezeu s-a creat atât pe Sine, cât şi Universul, prin rostirea propriului Său nume. În Egipt, Thoth a folosit cuvinte pentru a crea Universul, strigând peste ape: „Vino spre mine...” Chiar în cosmologia babiloniană timpurie, zeii născuţi de Tiamut în apele vieţii, nu au apărut ca fiinţe, până ce nu au căpătat un nume.

Sunetul a fost întotdeauna considerat o legătură directă între umanitate şi divin. La un anumit moment, toate şcolile antice ale misterelor își învăţau discipolii cum să folosească sunetul ca pe o forţă de creație şi de vindecare. Acesta este considerat cea mai veche formă de vindecare, și a reprezentat o parte predominantă a primelor învăţături ale grecilor, chinezilor, indienilor din est, tibetanilor, egiptenilor, amerindienilor, mayaşilor și aztecilor.

Vindecătorii chinezi foloseau „pietre cântătoare” - bucăţi mici și plate de jad, care emit tonuri muzicale diferite, atunci când sunt lovite. Unul dintre aceste tonuri era desemnat ca fiind kung sau marele ton al Naturii. Acesta corespunde pe scala noastră muzicală cu nota Fa sau Fa diez. Sufiștii consideră sunetul Hu ca fiind tonul creativ suprem. Tibetanii considerau notele Fa major, La şi Sol ca fiind cele trei tonuri puternice și sacre ale lumii. Mai multe societăţi și tradiţii străvechi credeau că sunetele Om, Aum și Amen reprezentau toate sunetele pe care vocea umană era capabilă să le exprime și să le manifeste în lumea fizică. Esenienii, a treia sectă de evrei care a trăit în lume în timpul Maestrului Iisus Hristos, erau vindecători dinamici. Numele lor vine de la cuvântul asaya, care înseamnă a vindeca sau a trata. Ei erau educați în artele mistice de vindecare prin sunet și natură.        

O mare parte din ceea ce ştim despre trecut în legătură cu învăţăturile sunetelor sacre, provine din rămăşiţele muzicale și arhitectonice ale acelor timpuri. Sculpturile din Baghdad (care datează din jurul anului 4000 Î.C.) arată câţiva muzicieni care cântă la harpă şi la flaut. Muzica şi sunetul ca forme de artă erau bine dezvoltate de către egipteni, hinduşi, chinezi și japonezi. Pe vremea când în Egipt se construiau piramidele și sfinxul, se organizaseră deja coruri de 12.000 de voci și orchestre de 600 de instrumente. Mulți consideră că o mare parte din cea mai grea muncă de la ridicarea piramidelor s-a realizat cu ajutorul acestora prin folosirea unui sunet dirijat și controlat.          

De la grecii străvechi vin unele dintre primele observaţii ştiinţifice asupra sunetului şi a adevăratei sale naturi și a efectelor sale. Maestrul grec Orfeu era considerat de mulţi dintre misticii antici ca fiind un teolog par excellence - prin excelență. El era poet, muzician, teolog și chiar interpret al zeilor. Era considerat ca fiind primul dintre cântăreţii lumii. Mitologia greacă vorbeşte despre el ca fiu al lui Apollo, tatăl adevărului, al înţelepciunii și al divinaţiei. Mama sa era Calliope, una dintre muze. De la ea a primit darul muzicii, o muzică capabilă să mişte obiecte care nu pot fi mişcate.

Orfeu este adesea considerat marele hierofant al Misterelor Dionisiace. El i-a instruit pe greci în magie şi muzică, iar puterea de vindecare a vocii şi a muzicii sale era atribuită anumitor formule magice, incantaţii şi farmece care sunt înscrise în Tăbliţele antice Orfice.

Numele Orfeu înseamnă „cel care vindecă prin lumină” şi este destul de probabil că era un titlu pentru un anumit nivel de realizare a vindecării (prin aplicarea sunetului sacru).

 

Şcolile de înţelepciune pitagoreică şi platonică au luat naștere, într-o oarecare măsură, din învăţăturile misterului orfic. Pitagora a creat octava muzicală modernă într-o încercare de a releva relaţia dintre notele muzicale şi principiile matematice ale Universului.

Alți greci şi romani au contribuit la cunoaşterea noastră modernă privind efectele fizice şi metafizice ale sunetului. Aristotel a prezentat umanităţii una dintre primele teorii despre modul în care sunetul se transmite prin aer. Pollio (circa 20 Î.C.) a adus o înţelegere uriaşă privind acustica clădirilor şi puterea ecoului şi a reverberaţiei. Prin reverberaţie, are loc răspândirea sunetului. Un sunet reverberat este un sunet care se retransmite printr-un ecou repetat. Aceste reverberaţii forţează urechea şi corpul, dând impresia că te afli într-o „mare” de sunete. Acesta este efectul care a fost creat prin invocaţii și cântece puternice și repetate, care umpleau templul sau camera, cu forţa sau energia invocată. Aceasta a ajutat la crearea unui spaţiu propice pentru manifestarea sa fizică reală sau pentru ridicarea conştiinţei individului la o stare de unitate cu forţa divină. Amfiteatrele greceşti prezentau o cunoaştere avansată a proprietăţilor acustice. În aceste amfiteatre nu se auzeau zgomote. Ele creşteau înţelegerea discursului şi reţineau bogăţia muzicii. Grecii au folosit cochilii pentru a direcţiona mai departe sunetele şi pentru a le reflecta în anumite tipare. (Această idee va fi redată în cele din urmă în catedralele gotice construite de masonii instruiți în astfel de tehnici. Cântările bisericești și cântecele pot ridica conştiinţa individului către noi înălţimi.)    

Multe societăţi interziseseră anumite tipuri de muzică, în special în anii de formare a copiilor. Exista o cunoaştere mai extinsă despre rolul pe care-l juca sunetul în toate aspectele umanităţii și despre modul în care el putea declanșa probleme de sănătate și de echilibru. În acele societăţi care practicau „interdicția muzicii”, o parte din educaţia generală a individului includea pregătirea în artele muzicale.

În momentul apariţiei Imperiul Roman, multe dintre aceste interdicții nu se mai practicau, cu excepţia unor societăţi şi tradiţii ermetice. Este cunoscut faptul că unul dintre cei mai importanţi împăraţi ai Romei, Iulius Caesar, a recunoscut influenţa sunetului asupra stării de bine a oamenilor, într-o asemenea măsură încât, el a emis o ordonanţă pentru zgomot și chiar a ordonat să se pună un strat de paie pe străzile oraşului pentru a reduce nivelul zgomotelor.

Încă de pe vremea grecilor străvechi și a Imperiului Roman, învăţăturile despre sunetele sacre și despre puterea Cuvântului s-au transmis din generaţie în generaţie prin ceea ce noi numim astăzi, în mod generic, tradiţia bardică. Prin rapsozii greci, barzii englezi, trubadurii francezi, grioții africani, scalzii norvegieni și cântăreţii navajo, puterea de a învăţa pe alţii, de a vindeca și de a înălţa conştiinţa prin sunet, muzică şi glas, s-a păstrat vie. Deși astăzi, majoritatea oamenilor, fie nu sunt conştienţi, fie ignoră, pur şi simplu, semnificaţia și preponderenţa sunetului în vieţile lor, cunoaşterea străveche este chiar mai importantă într-o societate tehnologizată, în care suntem în mod constant bombardaţi de zgomote de fond.

Sunetul este un factor major care contribuie la starea prezentă a conştiinţei noastre. Diferenţa dintre sunetele haotice din viața de zi cu zi şi utilizarea concentrată a sunetului sacru este aceea că, cel din urmă produce armonie și nu disonanţă. Când învăţăm să producem şi să direcţionăm sunetul sacru prin centrii noştri energetici (chakrele) în corpul fizic, se produce echilibrul care energizează întregul nostru sistem energetic. Apoi, noi avem un mai mare acces la esenţa noastră adevărată şi la manifestările sale în circumstanțele vieții noastre de zi cu zi. Căpătăm o stare de sănătate mai bună la toate nivelurile și putem distruge calităţile şi tiparele negative, pe măsură ce acestea apar în corpurile noastre fizice şi subtile. Le transformăm în forme pozitive. Începem să dirijăm procesele alchimice ale vieţii – şi totul începe cu înţelegerea principiilor sunetului sacru.

 

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun