Telefon: 0723 370 540

Putere, Politică Şi Schimbare • ce pot face pentru ca lumea să devină un loc mai bun?– Osho

Putere, Politică Şi Schimbare • ce pot face pentru ca lumea să devină un loc mai bun?– Osho

20,25 RON 22,50 RON
Disponibilitate: În Stoc
Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.Cărţi...
Cu TVA: 20,25 RON
Cod produs: carte

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.
Cărţile din seria „Osho” reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privitor la cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.
„Nici o persoană creativă, inteligentă nu caută puterea. Nici o persoană inteligentă nu este interesată să-i domine pe alţii. Interesul său prioritar e să se cunoască pe sine.”
„Oricine e interesat de putere suferă de un complex de inferioritate. Adânc în sinea lui, simte că nu valorează nimic, că este inferior altora. […] Acest simţământ al lipsei de valoare poate fi înlăturat în două moduri: unul este religia, iar celălalt e politica.”
„Puterea nu corupe: oamenii corupţi sunt cei atraşi de putere. Oamenii care doresc să facă lucruri pe care nu le pot face atâta vreme cât nu se află la putere. […] Puterea nu-i corupe, doar aduce corupţia lor la suprafaţă.” (OSHO)
 

Editura: Litera

Autor: Osho
Titlu original: Power, Politics and Change. What Can I do to Help Make the World a Better Place?
Traducător: Graal Soft
Greutate: 0.230 kg
Format: 13x20cm
Nr. pagini: 272
ISBN: 978-606-686-689-7
Anul apariției: 2014

Prefaţă ... 9

1. Varietăţile puterii ... 17
Există o putere personală, diferită de puterea asupra altora? ... 17
Sunt confuz despre ce înseamnă forţa şi puterea iubirii. Te-am auzit spunând că iubirea şi ura sunt totuna, dar văd că în lume există mai multă ură decât iubire. în acelaşi timp, zici că iluminarea nu înseamnă nici iubire, nici ură. Vorbeşti despre două calităţi diferite ale iubirii? Dacă da, care sunt acestea? ... 23
Poţi vorbi despre puterea ştiinţei şi responsabilitatea asociată acesteia? De exemplu, te-am auzit vorbind despre savanţi care aleg cum vor fi viitorii oameni pe baza analizei genetice a spermei. Nu am încredere în savanţi sau în medici, sau în oricine ale cărui cunoştinţe nu depăşesc limitele capului său. Simt intuitiv că genetica joacă doar un rol mic în determinarea a ceea ce va deveni o persoană. Un grădinar poate deveni foarte bine muzician, un soldat poate avea potenţial pentru a deveni om de ştiinţă. Cu siguranţă, ceea ce este un om nu dă măsura a ceea ce ar fi putut deveni în circumstanţe diferite. Cine ar fi putut prevedea un Osho în sperma şi ovulul tatălui şi mamei tale? Te rog, spune-mi mai multe despre perspectiva de fond aflată dincolo de sugestia ta - pe care n-o pot desluşi din cauza temerii pe care o am faţă de regimurile totalitare ... 47
Când eram copil, am simţit mereu că aveam un spirit rebel înlăuntrul meu, însă nu mi-a fost permis să-l exprim, iar în curând a început să dispară. Acum, încep să simt că fiecare dintre noi are o putere lăuntrică şi care ar putea produce o reală transformare a lumii. Şi aduce foarte mult cu acel spirit rebel pe care l-am avut. Poţi, te rog, să-mi spui ceva despre asta? ... 64

2. Acum sau niciodată ... 73
Când mă gândesc la toate lucrurile de care trebuie să se cureţe omul, pare să devină complicat. Cred că lucrul la care îi este cel mai greu unui om să renunţe e aşa-numita lui putere, indiferent dacă este lumească ori spirituală. Consider că astfel de oameni ar prefera mai degrabă să-şi vadă lumea sărind în aer decât să renunţe la puterea lor. Aşa este? ... 73
Cu riscul de a părea ridicol, în mijlocul acestei tristeţi despre viitorul lumii, sincer să fiu, nu-mi pasă dacă lumea se sfârşeşte mâine. Deci ce rost are să mai vorbim despre asta şi să alimentăm focul deja uriaş al damnaţiunii ce pare să ardă etern în mintea deprimată a omenirii? E destul. înţeleg că e vorba de "acum ori niciodată", aşa că hai s-o facem acum. Să înceapă dansul! ... 81
Ai vorbit despre instinct, inteligenţă şi intuiţie ca reprezentând trei niveluri ale conştiinţei. Poţi să arunci puţină lumină asupra politicii şi cum se potriveşte cu aceste trei niveluri diferite? ... 86

3. Puterea politicii şi a religiei ... 125
în zilele noastre se pare că politicienii vorbesc precum preoţii, iar preoţii se poartă precum politicienii. Ce s-a întâmplat cu ideea separării dintre Biserică şi stat? ... 126
înţeleg când spui că politicienii şi preoţii îi exploatează şi îi înşală pe oameni. Dar, uneori, pare că vorbeşti despre ei de parcă ar aparţine unei rase diferite, venită din spaţiu, care s-a impus asupra noastră. Din câte înţeleg eu, aceşti politicieni şi preoţi au provenit mai degrabă dintre noi, aşa că suntem total responsabili de faptele lor, iar a ne plânge de ei pare ca şi cum ne-am plânge de noi. Nu există oare un politician şi un preot ascunşi în fiecare dintre noi? ... 144
Chiar nu este posibil ca un politician să fie un om religios sau ca un om religios să fie politician? Pentru că mie mi se pare că orice speranţă pentru o schimbare reală depinde de existenţa unei conduceri cu adevărat înţelepte ... 152

4. Provocarea schimbării ... 179
în vremuri de nesiguranţă, ce e mai bun - şi ce este mai rău - pare să iasă la iveală din oameni. Vrei să comentezi asta? ... 179
Să mă aflu în lumea exterioară este uneori dificil pentru mine, pentru că îmi dau seama cât de duri sunt oamenii şi cum se calcă în picioare unul pe celălalt. Asta mă doare foarte tare, uneori chiar fizic, şi mă simt la fel de vulnerabil ca un copilaş. Te rog, spune-mi cum să fac faţă ... 188
Este posibil să încerci să schimbi lumea pentru a o salva, dar fără să fii agresiv? ... 194
Ce pot face pentru a ajuta un cerşetor? Indiferent dacă îi dau un dolar sau nu, el oricum va rămâne un cerşetor ... 199
Ai spus că trebuie să ne mutăm la polul opus, că trebuie să alegem atât ştiinţa şi religiozitatea, cât şi raţionalitatea şi iraţionalitatea, Occidentul şi
Orientul, tehnologia şi spiritualitatea. Pot alege atât politica, cât şi meditaţia? Pot alege să schimb lumea şi să mă schimb şi pe mine în acelaşi timp? Pot fi simultan un revoluţionar şi un sannyasin? ... 205

5. Ce pot face eu? ... 217
Cu ce pot ajuta eu pentru ca lumea să devină un loc mai bun? După cum stau lucrurile acum, acţiunea politică pare a fi singurul mod de luptă împotriva nedreptăţii din lume. Exclude viziunea ta despre transformare acţiunea politică? ... 217
Care este diferenţa dintre un rebel şi un revoluţionar? ... 226
Iluminarea înseamnă că omul nu mai este interesat de problemele cu care se confruntă omenirea, cum sunt foametea, sărăcia, condiţiile de trai mizere, un spaţiu restrâns ca să-ţi dezvolţi abilităţile, talentele? ... 234
Te-am auzit spunând că religia şi politica sunt dimensiuni diferite - că un om cu adevărat religios nu poate fi interesat de politică, iar un politician nu poate deveni niciodată religios, atâta vreme cât rămâne politician. Dacă e adevărat, nu există nici o şansă de a avea o lume mai bună? ... 243
Ori de câte ori te aud vorbind de viziunea pe care o ai despre noul tip de fiinţă omenească, despre omul nou, am fără să vreau senzaţia că doar puţini oameni îndrăzneţi din jurul tău vor ajunge să trăiască asta. Dar mi se pare mai degrabă că vor trece 100 de ani până când întreaga omenire va ajunge să vadă şi să trăiască genialitatea unei asemenea viziuni. Este adevărat? ... 263

Pentru informaţii suplimentare ... 266
Despre autor ... 267
Despre Staţiunea de Meditaţie Osho ... 269

pag. 22-23


   ...şi femei au fost vânduţi în pieţe ca orice alte bunuri. Odată ce cumpărai un sclav, aveai putere deplină asupra sclavului. Asta s-ar putea să satisfacă vreo psihologie dementă şi bolnavă, dar nu e deloc sănătos. Nici un politician nu este sănătos - spiritual, mă refer.
   Când Nixon a fost prins înregistrând telefoanele altor oameni şi, în cele din urmă, a fost nevoit să demisioneze din funcţia de preşedinte, comentariul lui Mao Zedong a fost remarcabil. Acesta a spus: "Toţi politicienii o fac. Nu-i nimic special în asta, de ce fac asemenea caz? Sărmanul Nixon a fost doar prins făcând-o".
   Şi, chiar după demisia lui Nixon din funcţia de preşedinte, Mao a trimis un avion special, propriul avion, pentru a-l aduce pe Nixon în China - ca să-l consoleze, ca să-i spună că a fost o prostie. "Indiferent ce aţi făcut, asta se face în toată lumea. Toţi politicienii o fac. Rău a fost că aţi fost prins. Aţi fost un amator".
   Ceea ce fac politicienii din toată lumea, din toată istoria este pur şi simplu inuman, urât. Dar motivul, motivul elementar este că au un profund sentiment de inferioritate şi că vor să-şi dovedească lor înşişi că nu e aşa. "Uite, ai pe mână atât de multă putere, atât de mulţi oameni pe care îi poţi ridica sau distruge, atât de multe arme nucleare. E suficient să apeşi un buton şi poţi distruge întreaga planetă."
   Puterea asupra altora este distructivă - este întotdeauna distructivă. într-o lume mai bună, oricine este ambiţios - cine vrea să fie mai important decât alţii, în fruntea altora - ar trebui să se trateze psihologic.
   Doar modestia, simplitatea, naturaleţea, lipsa comparaţiei cu alţii... Fiecare este unic, comparaţia e imposibilă! Cum poţi compara un trandafir cu o gălbenea? Cum să spui care este superioară şi care e inferioară? Ambele flori au frumuseţea lor şi amândouă înfloresc, dansează în soare, în vânt, în ploaie, îşi trăiesc vieţile pe deplin.
   Fiecare fiinţă omenească este unică. Nici nu se pune problema ca una să fie superioară sau inferioară. Da, oamenii sunt diferiţi. Dă-mi voie să-ţi amintesc un lucru, altminteri mă vei înţelege greşit. Nu spun că toţi sunt egali, aşa cum ziceau comuniştii. Sunt împotriva comunismului din simplul motiv că întreaga sa filosofie este împotriva psihologiei şi a tuturor cercetărilor psihologice.
   Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, dar nici egali nu suntem. Oamenii sunt pur şi simplu unici, incomparabili. Tu eşti tu, eu sunt eu. Eu trebuie să contribui cu potenţialul meu în viaţă, tu trebuie să contribui cu potenţialul tău în viaţă. Eu trebuie să-mi descopăr propria-mi fiinţă, tu trebuie să-ţi descoperi propria-ţi fiinţă.
   Este foarte bine să fii puternic ca şi un mistic. Este urât, dezgustător, împuţit să ai chiar şi cea mai mică dorinţă de a deţine putere asupra altora.

   Sunt confuz despre ce înseamnă forţa şi puterea iubirii. Te-am auzit spunând că iubirea şi ura sunt totuna, dar văd că în lume există mai multă ură decât iubire. în acelaşi timp, zici că iluminarea nu înseamnă nici iubire, nici ură. Vorbeşti despre două calităţi diferite ale iubirii? Dacă da, care sunt acestea?


pag. 85-86


   Acestea sunt strategii ale minţii pentru ca tu să rămâi acelaşi vechi zombi.
   Mintea e deşteaptă. Dacă vrei să te trezeşti dimineaţă devreme, îţi pui ceasul deşteptător şi auzi soneria... mintea este atât de deşteaptă, încât s-ar putea să începi a visa că te afli într-o biserică, iar clopotele răsună. Sărmanul ceas deşteptător nu poate face nimic mai mult decât face; mintea a creat un vis şi a făcut posibil ca tu să poţi dormi în continuare.
   în esenţă, vechile religii insistau asupra unui singur lucru, iar acesta era viitorul. Ar trebui să reţii asta - nu doar viitorul în această viaţă, ci şi după încheierea vieţii, întregul lor program consta în folosirea energiei tale ca proiect pentru asigurarea unei vieţi viitoare, după moarte, în paradis, departe, departe de tot. Această strategie a funcţionat; a îndepărtat însăşi esenţa vieţii omeneşti. Oamenii aşteptau pur şi simplu să trăiască în paradis; acest loc, acest Pământ a devenit ca o sală de aşteptare într-o gară în care toată lumea aşteaptă să ia trenul. Iar trenul nu vine niciodată, iar oamenii consultă întruna orarul.
   Şi oamenii nu fac îmbunătăţiri nici în sala de aşteptare, fiindcă e doar o sală de aşteptare. Am călătorit foarte mult prin India, am trecut prin sute de săli de aşteptare şi am văzut că, în sălile de aşteptare, oamenii se comportă altfel decât într-o casă. Mănâncă banane şi aruncă pe jos cojile, prin toată sala de aşteptare - la urma urmelor, e o sală de aşteptare, n-o să locuiască acolo. Trenul lor urmează să vină, iar ei vor pleca. Sălile de aşteptare sunt atât de murdare, toaletele sunt atât de imposibile şi nimeni nu are grijă să nu le murdărească şi mai tare - pentru că ochii tuturor sunt agăţaţi de viitor. Consultă orarul pentru a vedea când ar trebui să sosească trenul lor, iar apoi vor pleca.
   Toate scrierile religioase spun că această lume nu este altceva decât o sală de aşteptare; casa ta adevărată este departe, deasupra norilor. Acolo este viaţa reală; aici este doar aşteptare.
   Eu încerc să schimb întregul tipar al gândirii religioase, încerc să-ţi spun: Aceasta este casa ta; chiar acest moment e paradisul tău. Totul depinde de tine. Nu ai nevoie să fii un virtuos pentru a dansa total; nu ai nevoie să fii învăţat pentru a dansa total; nu ai nevoie să fii pios pentru a dansa total. Pentru a dansa total, nu ai nevoie decât ca noi să acceptăm realitatea acestui moment doar. Vom accepta realitatea momentului următor atunci când acesta va sosi, dar nu-l vom aştepta.
   Toate religiile te-au învăţat să aştepţi. Eu te învăţ să trăieşti, să iubeşti, să dansezi, să cânţi - şi să nu aştepţi.

   Ai vorbit despre instinct, inteligenţă şi intuiţie ca reprezentând trei niveluri ale conştiinţei. Poţi să arunci puţină lumină asupra politicii şi unde se potriveşte cu aceste trei niveluri diferite?

   Lumea politică ţine, în esenţă, de nivelul instinctiv. Aparţine de legea junglei: cel puternic are dreptate. Iar oamenii interesaţi de politică sunt cei mai mediocri. Politica nu are nevoie de alte calificări cu excepţia uneia - adică un profund sentiment de inferioritate.


pag. 180-181


   Nu există "vremuri de nesiguranţă" pentru că timpul e întotdeauna nesigur. Este problema minţii - fiindcă mintea vrea certitudine, iar timpul este întotdeauna o incertitudine. Aşa că atunci când, din întâmplare, mintea găseşte un mic spaţiu de certitudine, se simte stabilă. Un fel de permanenţă iluzorie o înconjoară. Are tendinţa de a uita adevăratul caracter al existenţei şi al vieţii, începe să trăiască într-un fel de lume de vis, începe să confunde aparenţa cu realitatea. Asta e bine pentru minte, pentru că mintea se teme întotdeauna de schimbare dintr-un motiv simplu: cine ştie ce va aduce schimbarea, bine sau rău? Un lucru e sigur: că schimbarea îţi va destabiliza lumea plină de iluzii, de aşteptări, de visuri.
   Mintea este exact ca un copil care se joacă pe ţărmul mării, făcând castele din nisip. Vreme de o clipă, castelul pare terminat - dar e făcut din nisipuri mişcătoare. în orice moment, este suficientă o briză slabă pentru a fi sfărâmat în bucăţi. Dar noi începem să locuim în acel castel de vis. începem să simţim că am găsit ceva care o să rămână cu noi întotdeauna. Dar timpul ne perturbă permanent mintea. Pare dur, este într-adevăr un act de mare compasiune din partea existenţei să rămână întotdeauna cu tine. Nu-ţi îngăduie să iei aparenţele drept realitate. Nu-ţi dă ocazia să accepţi măşti în locul chipului tău real, al chipului tău original.
   Aşa că, ori de câte ori timpul îţi spulberă una dintre iluziile dragi, pare că scoate la iveală ce e mai rău şi ce este mai bun în vieţile oamenilor. Pur şi simplu, scoate la iveală ce este ascuns în spatele falsei permanenţe, în spatele visului pe care l-ai considerat adevărat. Pur şi simplu, îţi îndepărtează masca. N-are nimic de-a face cu binele sau răul, cu mai bine sau mai rău - pur şi simplu, îţi îndepărtează masca. Pur şi simplu, te expune, te pune faţă în faţă cu tine însuţi, astfel încât orice ai reprimat începe să iasă la iveală. Poate fi ce-i mai rău, poate fi ce-i mai bun.
   Timpul nu are nimic de-a face cu aceste categorisiri. Pur şi simplu, îngăduie celor reprimate să iasă la suprafaţă, te aduce faţă în faţă cu tine însuţi.
   Majoritatea oamenilor ascund ce e mai rău. Foarte rar găseşti o persoană care să ascundă ce are mai bun - de ce să ascunzi ce e mai bun? Oamenii pretind chiar că se înfăţişează pe ei înşişi în cele mai bune culori - de ce ar trebui să ascundă ce au mai bun? Oamenii pur şi simplu ascund ce e mai rău gândind că este urât. Se întâmplă o schimbare şi masca îţi alunecă de pe chip. O schimbare şi, brusc, te pomeneşti gol. Ai rămas fără haine şi toată realitatea devine o oglindă: nuditatea, goliciunea ta e reflectată de pretutindeni.
   Da, foarte rar, în cazuri extrem de excepţionale, se întâmplă să iasă la iveală ce e mai bun. însă ce este mai bun iese la iveală doar în cazul acelor oameni care nu poartă o mască, care sunt deja goi şi şi-au acceptat deja nuditatea ca fiind frumoasă şi naturală. Aşa că schimbarea vremurilor nu poate distruge nimic în ei - dimpotrivă, îi îmbunătăţeşte. Scoate la lumină ceva ce ei poate că au uitat, alţii poate că au uitat. Avem tendinţa de a considera lucrurile drept sigure.
   Aşadar, numai în puţine cazuri excepţionale ce e mai bun iese la iveală, atunci când o persoană a trăit în mod inocent, fără urmă de ipocrizie, atunci când opersoană...


pag. 249-250


   ...în şirul întregii omeniri. Dar problema este că omenirea dă ascultare unei legi general universale. Faptul că lucrurile se mişcă în cercuri este una dintre legile fundamentale ale Universului. Pământul se roteşte în jurul Soarelui, Luna se roteşte în jurul Pământului, Soarele însuşi o să se rotească în jurul unui soare mai mare care n-a fost încă descoperit. Dar totul se mişcă în cercuri, iar acest lucru este valabil şi pentru omenire.
   Ne aflăm într-un cerc şi ne mişcăm într-un cerc, aşa că mereu e cineva în faţa ta. Acesta-i necazul, nu poţi ieşi din el; mereu e cineva în faţa ta. Da, şi în spatele tău e cineva - asta îţi oferă puţină satisfacţie. Dar persoana care se află în faţa ta ucide imediat această satisfacţie! încerci s-o păcăleşti pe această persoană pentru a ajunge în faţa ei. Aceasta va încerca din răsputeri să nu fie trasă îndărăt astfel, te va lovi cât de tare poate. Dar, chiar dacă reuşeşti...
   Dacă ratezi, ratezi; dar, dacă reuşeşti, atunci ratezi şi tu, ăsta-i necazul, pentru că vei descoperi că iarăşi este cineva în faţa ta. Şi aşa va fi mereu, fiindcă e un cerc.
   Pe măsură ce continui să reuşeşti, continui să reuşeşti, continui să reuşeşti, vei descoperi că o persoană care a fost cândva în spatele tău se află acum în faţa ta. Acesta este eşecul suprem. Când cineva devine preşedinte, prim-ministru, ajunge să ştie: "Dumnezeule! Omul din faţa mea este acum cel care se afla în spatele meu când am început călătoria". Şi vezi asta în America, la fiecare patru ani, iar în India, la fiecare cinci ani - preşedintele imploră votul unui om care s-a aflat în spatele lui ultima oară. Acum, el trebuie să se roage de el, să-l implore să-i dea votul său, fiindcă acum să fie preşedinte, să fie premier depinde de votul acelui om - acum, acel om e în faţa lui.
   Am auzit iar şi iar că liderii sunt subordonaţii propriilor subordonaţi. Este un joc foarte ciudat. Trebuie să pretinzi că eşti primul, dar cu toate astea ştii că ultima persoană din şir are puterea de a te ţine acolo sau de a te înlocui cu altcineva.
   Viaţa politicianului este o viaţă de luptă permanentă şi de suferinţă permanentă. El încearcă din greu să depăşească acele lupte, dar, dacă rămâne politician, acest lucru nu-i posibil. Toate aceste suferinţe, mizerii sunt parte integrantă din jocul lui politic.
   Un ministru al Educaţiei obişnuia să vină să mă vadă. Era un om foarte bogat, foarte bine educat. înainte de a deveni ministru al Educaţiei, a fost prorector la o universitate. Pe vremea când era prorector, m-a auzit la o conferinţă şi mi-a devenit prieten. Din când în când, venea să mă vadă, doar pentru a se relaxa o zi sau două, departe de lumea capitalei şi a politicienilor.
   Mă întreba iar şi iar: "îi înveţi pe oameni metode de meditaţie, pentru a deveni liniştiţi, tăcuţi. Şi înţeleg că tot ce spui este corect, că dacă nu ajungi tăcut şi nu-ţi găseşti liniştea, nu poţi spera să fii fericit. Trebuie să creezi terenul pentru ca fericirea să se petreacă. Dar niciodată nu vorbeşti despre asta cu mine".
   Eu am spus: "O să vorbesc cu tine doar după ce renunţi la politică, deoarece politica ta în combinaţie cu învăţăturile mele te vor face şi mai nefericit. Şi eşti suficient de nefericit. Dacă încerci să fii şi împăcat, să rămâi tăcut chiar şi câteva momente, să meditezi în fiecare zi chiar...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun