Telefon: 0723 370 540

Regina Matricei • cei ce acordează câmpurile - Jasmuheen

Regina Matricei • cei ce acordează câmpurile - Jasmuheen

15,00 RON 17,50 RON
Disponibilitate: În Stoc
"Lumi fermecate şi lumi de haos, suferinţă - unite.Suflete de vrăjitori, de vrăjitoare - mântuite, reîntregite.Înţelepţi şi mentori - chemaţi să vegheze asupra sănătăţii acestor jucători.Legende, instrumente şi viziuni ce-i fac pe toţi câştigători.Pa...
Cu TVA: 15,00 RON
Cod produs: carte

"Lumi fermecate şi lumi de haos, suferinţă - unite.
Suflete de vrăjitori, de vrăjitoare - mântuite, reîntregite.
Înţelepţi şi mentori - chemaţi să vegheze asupra sănătăţii acestor jucători.
Legende, instrumente şi viziuni ce-i fac pe toţi câştigători.
Patimi şi visare, cu vieţi în alte planuri duse.
Regi ai Inimilor şi Regine ale Regatelor... cu afecţiune conduse."

   Regatul Fermecat a fost un tărâm dintr-un spaţiu străvechi, dintr-un câmp aflat dincolo de timp, un loc ce se asemăna cu un strat de viaţă blocat între lumi. Hosho l-a descris ca pe un tărâm din afara timpului, un câmp al posibilităţilor, în care totul era posibil pentru dansatorii timpului visării şi pentru cei înţelepţi. Era un loc ce deţinea puterea de a chema spre el suflete nevinovate, dar şi un loc periculos, fără călăuzirea Zânei de Cristal şi a lupoaicei cenuşii - căci, de la apariţia lui Agra, au început să se întâmple lucruri ciudate, în regatul în care, cândva, doar bunătatea putea prospera.
   Au fost odată doi copii care s-au trezit că trăiesc înapoi în timp, învăluiţi într-un tărâm de dincolo de timp, dintr-un câmp Fermecat... De ce se aflau ei acolo? Ce veniseră să facă?
   Vegheaţi de Shadow, lupoaica, şi de Crystalina, o zână a câmpurilor, copiii au întâlnit şi răul, dar şi adevărata vrajă a lumilor de paradis. Destinaţi să schimbe cursul istoriei, ei se luptă cu vrăjitoarea Agra şi cu vrăjitorul Seth, partenerul de viaţă al acesteia, şi cu o specie de inteligenţă artificială, ce tratează omenirea ca pe un virus ce trebuie eradicat.
   Ajutaţi de alchimiştii din vechime, Hosho, Bătrânii şi Doamna Luminii, cei trei copii pornesc într-o călătorie de transformări minunate, unindu-şi forţele pentru a descoperi secretul de reprogramare a Codurilor terradoce şi de armonizare a lumilor.
   Înţelepciunea străveche, puternicele instrumente metafizice şi viziunile asupra viitorului oferite aici, fac din Regina Matricei o carte ce se adresează persoanelor de toate vârstele.

Editura: For You

Autor: Jasmuheen

Format:14x20 cm

Număr pagini:264

Greutate: 250 gr.

Anul apariției: 2008

ISBN: 978-973-1701-28-8


Mulţumiri ... 6

       Prima parte
Câmpul batjocoritor al fricii ... 9
Cei ce acordează câmpurile ... 15
Răni - cutreierând în timp ... 20
Regatul Fermecat ... 27
Shadow ... 31
Crystalina ... 40
Inocenţii ... 45
Aventuri nocturne ... 48
Doamna de Lumină ... 52
Stea strălucitoare, stea luminoasă ... 59
Întunericul şi lumina ... 63
Rătăcitori între lumi ... 67
Secretele lui Seth ... 74
Consumatori şi salvatori ... 80
Flămânzi după inimă ... 88
Copiii Curcubeu ai lui Isis ... 95
Mentori fascinanţi ... 102
Stăpânirea Matricei ... 108
Jungla şi călătorii ei ... 111
Pregătire eficace ... 118
Aventuri în Amazon ... 126
Regina Matricei şi Calea Tao ... 132
Câmpuri fermecate ... 138
A merge mai departe ... 144

       A doua parte
Anomalie în câmp ... 147
Amintiri şi mentori ... 155
Agra - Lacrimi înăuntrul Lumii ... 163
Shamballa ... 174
Reînnoire şi aducere aminte ... 183
Schimbă ritmul ... 190
Renaştere şi mântuire ... 199
Ţesători de vise, făuritori de baghete magice ... 206
Eu, Robotul ... 210
Loki ... 223
Lucruri pentru care merită să lupţi ... 234
A da drumul ... 241

Epilog ... 248
Glosar ... 249

pag. 24


   În ziua în care a început misiunea, Hosho l-a dus pe Tan în Camera Sacră - o încăpere în care cristalele şi razele de lumina curcubeului ce se loveau de pereţii păreau să aibă viaţă proprie. Elevilor le plăcea mult în Camera Sacră, întrucât îi hrănea într-un mod pe care puţini îl înţelegeau şi pentru că toţi cei care plecau de acolo, se simţeau fericiţi că sunt în viaţă. Miresme sacre dee tămâie şi mir, sunete cereşti de harpă şi clopoţei umpleau acel spaţiu, pentru a crea sentimente de pace şi de siguranţă. O parte din antrenamentul lui Tan a constat în stăpânirea bilocaţiei - capacitatea de a părăsi corpul, de a călători în cosmos şi de a fi în două locuri, în acelaşi timp. Transmigrarea era o altă artă pe care Cavalerii Cosmici puteau să o înveţe. Aceasta era capacitatea de a-şi dematerializa şi rematerializa corpul, ori de câte ori doreau, pentru a călători pe distanţe vaste, pe tot întinsul tărâmurilor.
   - Stai jos, l-a îndemnat, cu un zâmbet, maestrul lui. Mai bine te aşezi confortabil, căci va dura ceva timp şi poate vei alege să fii plecat din corp pentru mai multă vreme. Deci, poate ar fi indicat să-ţi ajustezi sistemele interne de hrănire şi de hidratare. Dorind să profite de această ultimă lecţie alături de mentorul său, Tan 1-a întrebat pe Hosho:
   - Pot să dilat timpul şi să permit trecerea a zile, poate a luni de zile în câmpul Regatului Fermecat, iar pentru noi, cei de aici, să treacă doar câteva clipe? Nu vreau să petrec trei ani acolo, ca ultima dată!
   Hosho a zâmbit şi, înclinând capul, a ridicat din umeri, iar o sclipire a apărut în ochii lui plini de înţelepciune. Deşi era mândru de iuţeala minţii lui Tan, rolul său de învăţător se încheiase, iar realitatea era - ca întotdeauna - că dacă Tan se putea gândi la ceva, putea să şi creeze, căci aceasta era natura câmpurilor. Lui Tan îi plăcea ideea dilatării timpului, aşa că şi-a frecat mâinile între ele, le-a aşezat în poziţia de rugăciune şi le-a despărţit, încet, ca şi cum ar fi fost unite printr-un fir de elastic invizibil.
   - Dilată timpul, acum, comandă el în câmpul energetic alfa dintre palmele sale deschise, după care a proiectat în acest spaţiu imaginea perioadei din copilăria sa şi a lui Rani, pe care au petrecut-o în ...


pag. 108


   ... în călătoriile ei la întâlnirile acordorilor de câmpuri ce se ţineau în întreaga lume. Îl făceau să se simtă mai bine, mai liniştit oarecum, deşi era înfometat după ceva ce putea găsi doar în tăcerea şi puritatea din natură, căci numai acolo se simţea cu adevărat fericit. Lăsând-o pe mama sa să participe la întâlnirea din centrul oraşului, Tan rătăcea peste tot, ascultând cântecul câmpurilor şi simţind atracţia din lumea din trecut. Aceasta îl hrănea, pentru că îl motiva să meargă înainte - şi, cu fiecare pas făcut, se simţea mai uşor şi mai liber.
   Fără să observe umbrele din jur sau pericolul iminent, tot ce simţea era un dor arzător de a se întoarce. Lumile fermecate îl chemau prin intermediul viselor ce păreau reale, dar care îl făceau să-şi dorească mai mult. Nu se putea linişti, se simţea dezrădăcinat, de parcă nu ar mai fi aparţinut nimănui - se simţea ca un rătăcitor între lumi.
   Uşor, în timp ce-şi urma cântecul inimii şi urca pe cărările bătrânului munte, Tan se simţea alinat de bătaia vântului şi, în sfârşit, împăcat. Un strat de transpiraţie îi acoperea chipul tânăr, ca o mască lucioasă. Cu ochii lui de un albastru clar cercetă vârful muntelui aflat la mică distanţă, dar ignoră chemarea de a merge mai departe.În schimb, s-a îndepărtat de cărare, mulţumit să se aşeze pe o stâncă masivă şi să-şi legene picioarele în gol, fericit că se poate bucura de tăcerea muntelui.
   Când s-a aşezat să se odihnească, pietre de diverse dimensiuni s-au desprins şi au căzut în crevasa de la poalele muntelui, la o mie de kilometri sub el. A privit cum pietrele cad şi ricoşează de pereţii muntelui, până când le-a pierdut din ochi, dar le-a urmărit mai departe cu auzul, care 1-a anunţat că până jos e cale lungă şi periculoasă. Simţea nevoia de a se ridica în picioare şi de a-şi întinde braţele, ca să-şi ia zborul asemenea vulturilor care planau deasupra lui, dar nu avea încredere în el însuşi şi ştia că avea să cadă.
   Zboară, îl îndemna ferm o voce din mintea lui, făcându-l să creadă că poate cu adevărat, până când o altă voce, mai slabă, l-a îndemnat să stea pe loc. Absorbind peisajul din jur, îşi aminti de stânca pe care stătuse alături de Rani, în ziua în care au ajuns pentru prima dată în Regatul Fermecat. Şi atunci, deşi erau derutaţi şi speriaţi, priveliştea îi liniştise, căci lumina răsăritului de soare apăruse pentru a le arăta...


pag. 168


   ...priveau şi-l aşteptau să vorbească, fiindcă, deşi Seth vorbea rar, de câte ori o făcea, reuşea să aducă o nouă perspectivă.
   - În câmpul uman, fiecare fiinţă are o parte de întuneric şi una de lumină. Fiecare hrăneşte alte lumi, făcândule să crească. Ştim că speranţele şi rugăciunile lor au creat Regatul Fermecat. Ceilalţi au aprobat uşor din cap.
   - Mai ştim şi că emoţiile dezlănţuite, necontrolate, ale naturii lor umane mai grosolane au dus la crearea lumii noastre - cea pe care, fraţii mei, cu toţii o găsim cu mult mai interesantă! Le-a făcut cu ochiul-ca un copil obraznic, apoi a continuat: Ştim cu toţii că partea din ei care doreşte răul tuturor, ne hrăneşte acum. Fără frica, mânia, ignoranţa şi ura omului, lumea noastră nu ar exista - la fel cum Regatul Fermecat nu ar putea să existe fără iubirea lor.
   - Şi? Ce vrei să zici cu asta? a întrebat cineva în întuneric, iar Seth scana câmpurile, pentru a vedea cine a avut tupeul să-l întrerupă, întrucât duşmanii lui erau numeroşi.
   - Lumea Volcan şi Regatul Fermecat există ca lumi paralele. Ambele reprezintă straturi ale inimii şi minţii umane. Totul este exagerat acum pe Pământ, orice e acceptat, iar terradocii vor apărea în curând, sub forma unei anomalii în câmp. Dacă avem grijă, ne vor servi - dacă nu, vom deveni hrana lor.
   - Ai văzut multe, Lordul meu, au urlat Cei Întunecaţi, recunoscând capacitatea lui Seth de a citi câmpurile. Ce ne sugerezi?
   - Trebuie să ne infiltrăm mai mult. Ura şi mânia Agrăi trebuie ţinute în viaţă în Regatul Fermecat. Fără această legătură pe care ne-o oferă, pierdem şi mai mult din puterea pe care o avem pe Pământ, căci accesul pe care îl avem în Regatul Fermecat îl goleşte în mod natural de puteri, îl face să aibă o influenţă mai slabă decât câmpurile noastre dominante de pe Pământ, pentru ca, în cele din urmă, unirea să fie oprită. Un fior palpabil de dispreţ pulsă prin mulţime, împreună cu o şoaptă plină de frică:
   - Ah, unirea! O altă voce singuratică s-a auzit, de astă dată aducând o notă de speranţă:
   - Deci, dacă unirea dintre câmpul Pământului şi cel al Regatului Fermecat nu mai are loc, dominaţia noastră este asigurată?


pag. 238


   ...cuprins un sentiment de bucurie, ca atunci când făcea surfing şi înota pe vârfurile valurilor, călărindu-le, apoi prăbuşindu-se înapoi în apă, pentru a-l prinde pe următorul. Avea impresia că ceva era eliberat odată cu fiecare val şi fiecare curent de gânduri şi văzu că numai el ţinea în mână cărţile viitorului propriu. Se gândi la viaţa lui din favela, cum se mutase acolo după răpirea Leilei, sperând să afle unde a fost dusă. Tot ce i s-a apus lui Loki era că acolo unde a fost dusă sora lui, regulile erau diferite şi că, dacă ţinea la viaţa lui, ar face bine să nu încerce să o caute. Asculându-i pe şamani cum îşi expun pledoaria finală, se gândi la mentorii pe care îi găsise în favela sa preferată. Carlos, boxerul, care îl învăţase arte marţiale.. Apoi se gândi la primii lui maeştri, Tao Lao şi Hosho, şi la starea de eliberare pe care o aducea navigarea prin câmpuri, acelora care puteau ţine pasul.
   Se gândi la natura statică a lumilor duale, unde negrul şi albul, binele şi răul se întâlneau întotdeauna, pe măsură ce sufletele intrau pe roata vieţii, pentru a afla ce sunt limitările. Deodată, văzu o mare de chipuri zâmbitoare, apoi altele pe care se putea citit pasiunea, durerea sau pacea, apoi chipurile oamenilor pe care i-a întruchipat în alte timpuri. Toate acestea treceau acum prin faţa ochilor lui, în timp ce şamanii vorbeau despre bucuria cunoscută de cei ce acordau câmpurile şi de cei care călătoreau în Locuri Sacre, dincolo de tărâmurile cu caracter dual.
   Şi, pe măsură ce şamanii îşi continuau pledoaria, Loki îşi ordonă ideile şi se gândi la Purtătorii de cuvânt din faţa lui - aceia cu care a călătorit în junglă şi care, acum, se transformaseră atât de mult. Starea de reflecţie se răspândi şi era gata să rostească fraza:
   - Este evident că prohibiţia nu poate fi aplicată şi în cazul unei astfel de practici sacre, afirmă el, pentru a clarifica tot ceea ce s-a spus până atunci.
   - Evident, căzură de acord cei mai mulţi, pe măsură ce se pregăteau să încheie discuţia.
   - Şi este limpede, începu el, dregându-şi glasul pentru a le atrage atenţia. Este limpede că, dacă traficul de droguri ar fi înlăturat din oraşele depravate, capii drogurilor şi ai armelor de foc şi-ar pierde puterea de control.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun