Să ne Hrănim în Lumină • să facem trecerea la regimul vegan pe calea noastră spirituală - Doreen Virtue, Becky Black

Capitolul 1: De ce să devenim vegani? ... 1
Capitolul 2: Hrană, energie şi forţă vitală ... 25
Capitolul 3: Să facem trecerea ... 41
Capitolul 4: Mituri vegane demitizate ... 53
Capitolul 5: Hrană intergrală ... 65

Anexa A: Cantităţi optime de vitamine şi minerale ... 89
Anexa B: Grija pentru Pământ ... 91

Resurse ... 95
Bibliografie ... 101
Despre autoare ... 103

 Istoria spirituală a veganismului

   Veganismul are o istorie străveche, intrinsec legată de spiritualitate, de filosofie şi de religie. Religiile orientale, cum ar fi hinduismul sau buddhismul, promovează dieta vegetariană drept o cale de atingere a extazului şi a sănătăţii optime, o conectare mai profundă cu Creatorul şi o cinstire a caracterului sacru al vieţii animale la o scară mai amplă. De asemenea, buddhiştii şi hinduiştii cred că, în conformitate cu legile karmice, orice rău pe care îl provocăm animalelor sau oamenilor va reveni şi ne va urmări în viitor.
   Alte religii orientale care îmbrăţişează regimul alimentar vegetarian sunt credinţa Sikh, care se focalizează pe un stil de viaţă moral şi fără violenţă, cei care cred în Krishna, care văd în dieta vegetariană o cale de a reduce violenţa în lume şi jainiştii, care sunt strict vegani, deoarece cred că animalele crescute pentru produsele lactate sau pentru carne sunt făcute să sufere inutil.
   Credinţa Baha'i nu cere adepţilor săi să devină vegetarieni, totuşi textele sale conţin afirmaţii profetice: "Hrana viitorului va fi alcătuită din fructe şi seminţe. Va veni vremea când oamenii nu vor mai consuma carne. Hrana noastră naturală este cea care creşte din pământ. Oamenii se vor ridica treptat la stadiul în care se vor baza doar pe această mâncare naturală."
   Esenienii, un grup mistic din Palestina antică, de la care ne-au rămas pergamentele de la Marea Moartă, considerau că dieta vegetariană este legea lor spirituală. Preferau în special legumele şi fructele crude. Ei credeau că acest mod de hrănire conducea la o sănătate optimă şi la purificare spirituală.
   Filosoful grec Pitagora şi filozoful latin Seneca promovau, la rândul lor, vegetarianismul ca o cale de atingere a unei conştiinţe mai înalte şi de evitare a sporirii suferinţei produse în lume prin măcelărirea animalelor. Călugării trapişti, o ramură a Bisericii Romano-Catolice, practică vegetarianismul, ca de altfel mulţi călugări ortodocşi. Ordinele monastice catolice occidentale sunt vegetariene pentru că urmează reguli spirituale străvechi, precum regula a 39-a a Sfântului Benedict, care prevede: "Toţi, cu excepţia celor foarte slăbiţi şi bolnavi, să se abţină să mănânce din carnea animalelor patrupede." Quakerii practică vegetarianismul din compasiune pentru animale, dar şi pentru a reduce foametea în lume, ei citând statistici care demonstrează că resursele planetei sunt folosite în exces pentru hrana animalelor crescute pentru a fi măcelărite.
   Adventiştii de Ziua a Şaptea practică vegetarianismul şi nu servesc decât produse vegetariene în spitalele şi restaurantele lor. Conform cu Poziţia oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea privind dieta vegetariană "De peste 130 de ani, Adventiştii de Ziua a Şaptea au practicat un stil de viaţă vegetarian datorită credinţei lor în natura holistică a omenirii. Orice mâncăm sau bem ar trebui să-l cinstească şi să-l glorifice pe Dumnezeu şi să contribuie la păstrarea sănătăţii trupului, a minţii şi a spiritului."
   Unele grupuri vegetariene iudaice interpretează cuvintele din Geneză şi din Torah ca fiind promotoare ale vegetarianismului. De pildă, se citează Facerea 1:29: "Şi a zis Dumnezeu: «Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă pe faţa-ntregului pământ şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într-însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană.»" Aceste grupări susţin de asemenea că legea iudaică permite consumul de carne doar dacă este cerut de "nevoile de bază" ale omului. Dat fiind că dieta vegetariană acoperă aceste nevoi în mod adecvat, consumul de carne nu este necesar.
   Filozofii şi liderii spirituali au practicat şi au promovat vegetarianismul din cauza faptului că priveau sacrificiul animalelor ca inuman şi inutil. De pildă, Mahatma Ghandi zicea: "După cum gândesc eu, viaţa unui miel nu este cu nimic mai prejos decât viaţa unei fiinţe umane. Ar trebui să nu luăm viaţa unui miel doar pentru a hrăni trupul unui om."
   Henry David Thoreau, marele filosof şi scriitor american, scria: "Nu am nicio îndoială că face parte din destinul omenirii, în perfecţionarea ei treptată, să renunţe la consumul de carne."