Telefon: 0723 370 540

Secretele Succesului în Era Digitală • cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent - Dale Carnegie

Secretele Succesului în Era Digitală • cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influent - Dale Carnegie

25,00 RON 28,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
În lumea contemporană, caracterizată de apariţia reţelelor de socializare, dominaţia e-mailului şi înlocuirea interacţiunilor directe de către cele virtuale, lecţiile lui Dale Carnegie nu sunt doar actuale, ci şi extrem de importante. Deşi nu ar fi p...
Cu TVA: 25,00 RON
Cod produs: carte

În lumea contemporană, caracterizată de apariţia reţelelor de socializare, dominaţia e-mailului şi înlocuirea interacţiunilor directe de către cele virtuale, lecţiile lui Dale Carnegie nu sunt doar actuale, ci şi extrem de importante. Deşi nu ar fi putut niciodată prezice traiectoria pe care o va urma tehnologia, Carnegie se dovedeşte a fi un profesor înţelept, al cărui ajutor poate fi extrem de util în peisajul digital în care trăim. Pentru a dovedi că învăţăturile acestuia sunt în continuare relevante, Brent Cole, lucrând alături de Dale Carnegie & Associates, Inc., a regândit recomandările şi principiile transmise de acesta pentru dificila eră digitală în care trăim. Chiar dacă, în prezent, comunicăm utilizând instrumente diferite şi cu o viteză mult mai mare, sfaturile lui Carnegie privind felul în care putem să discutăm, conducem şi muncim eficient rămân de nepreţuit odată cu trecerea anilor.
   Abordarea de bun simţ a lui Dale Carnegie asupra comunicării a rezistat timp de un secol, ajungând la milioane şi milioane de cititori. Singura diplomă ce se regăseşte în biroul lui Warren Buffet este certificatul său de la Dale Carnegie Training. Lee Iacocca este convins că a dobândit curajul de a vorbi în public datorită lui Carnegie. Iar Scott Adams, creatorul benzii desenate Dilbert, susţine că învăţăturile lui Carnegie sunt capabile să schimbe vieţi.
   E rândul dumneavoastră să utilizaţi cartea de faţă pentru a învăţa cum să comunicaţi cu diplomaţie şi tact, să descoperiţi subtilităţile şi valoarea mediilor online, să-i faceţi pe oameni să vă placă, să vă creaţi o reţea stabilă, să deveniţi un orator mai convingător, să vă transmiteţi mesajul cât mai clar şi cât mai departe, să fiţi un lider mai eficient, să deveniţi un specialist când vine vorba de mediul online, să vă dezvoltaţi abilitatea de a duce lucrurile la bun sfârşit şi să profitaţi la maximum de puterea instrumentelor digitale.

Editura: Curtea Veche

Autor: Dale Carnegie

Format:15,5x22 cm

Număr pagini:248

Greutate: 325 gr.

Anul apariției: 2013

ISBN: 978-606-588-478-6

pag. 34-35

   CAPITOLUL 2

   Scoateţi în evidenţă aspectele pozitive


   FILMUL DISCURSUL REGELUI, câştigător al premiului Oscar, ne spune povestea unui om obişnuit cu un dar neobişnuit, care ajută un prinţ bâlbâit să devină rege peste o naţiune întreagă.
   Prinţul Albert, duce de York, se bâlbâia atât de tare, încât acest lucru îi cauza probleme în toate aspectele vieţii. Îi era greu să le spună poveşti copiilor săi, îi era greu să ţină discursuri în public şi să vorbească la radio, ultima inovaţie tehnologică a momentului. În căutarea unui leac pentru problema sa, prinţul a întâlnit un logoped, de origine australiană, pe nume Lionel Logue. Metodele lui Logue erau neconvenţionale, în primul rând pentru că era convins că bâlbâitul este nu doar o problemă fizică, ci în egală măsură psihologică.
   Filmul prezintă felul în care prinţul, cunoscut în familie drept Bertie, se opune iniţial rugăminţilor stăruitoare ale lui Logue, şi continuă cu expunerea tensiunii în creştere dintre cei doi bărbaţi, pe măsură ce mizele cresc şi prinţul Albert, duce de York, devine regele George al VI-lea şi războiul mondial este iminent.
   În cele din urmă, într-un moment de cumpănă, în care se pregăteau pentru ceremonia sa de încoronare, viitorul rege cedează şi dă frâu liber tuturor temerilor sale - că îşi va dezamăgi poporul şi va deveni bătaia de joc a oamenilor pentru totdeauna.
   "Bertie", îi spune Logue, "eşti cel mai curajos om pe care îl cunosc."
   Bertie se opreşte şi analizează greutatea acelor cuvinte. Ele urmează a avea un impact care îi va schimbat viaţa.
   Dacă Emerson avea dreptate să spună: "Strămoşul oricărei acţiuni este un gând", atunci Logue a folosit cea mai strălucită strategie de influenţare. El i-a indus regelui un gând care nu mai fusese până atunci luat în seamă. Bertie, prinţul bâlbâit, nu era un om slab. Nu era un ratat şi nici un om care să stârnească râsul celor din jur. O viaţă întreagă de tachinări şi imaginea pe care el însuşi o avea despre sine nu erau totul. Mai exista ceva în el, mai profund şi mai adevărat, ceva bun... poate chiar măreţ.
   Bertie a acceptat acest lucru. În cele din urmă, avea să devină un om diferit pentru că o persoană a avut discernământul să vadă în el ceea ce alţii n-au observat din pricina defectelor sale.2
   Să comparăm acţiunile lui Logue cu cele ale vicepreşedintelui postului de radio american NPR, Ron Schiller, concediat pentru că a fost înregistrat în timp ce vorbea în termeni dispreţuitori despre partidele politice ale căror idei nu le împărtăşea. Cea mai mare diferenţă dintre abordările celor doi este, în cele din urmă, o chestiune de alegere.
   Şi Bertie, şi partidele politice aveau partea lor de vină. După cum şi Lionel Logue, şi Ron Schiller erau perfect îndreptăţiţi, cel dintâi să-şi critice elevul, iar cel de-al doilea să critice partidele politice. Numai că Logue a ales calea cea mai influentă, aceea care preţuieşte în primul rând demnitatea umană. Schiller a ales o cale prin care a uitat de sine şi de oamenii din jurul său. Nu este greu să ne dăm seama care este calea cea mai înţeleaptă.
   Există o parabolă veche evreiască, despre un păstor care avea o sută de oi. Oile erau în grija lui, iar dacă le-ar fi pierdut ar fi fost un dezastru. Cu toate acestea, într-o seară, la numărătoare, a observat că lipsea o oaie. Una singură. Nouăzeci şi nouă de oi erau bine, sănătoase. Ce face păstorul? Se roagă şi speră ca oaia să apară înainte ca un lup să o înhaţe? Nu. El închide în ţarc cele nouăzeci şi nouă de oi şi merge să o caute pe...


pag. 111-112


   Ceea ce este adevărat pe tărâmul justiţiei este adevărat şi la nivelul relaţiilor interumane. Nu există schimburi neutre. După orice întâlnire cu dumneavoastră, celălalt se simte un pic mai bine sau un pic mai rău decât înaintea ei.
   Aflat în pragul celei de-a doua căsătorii, Jordan se gândea la divorţul său încheiat cu zece ani în urmă. Un prieten l-a întrebat de ce a eşuat prima căsătorie. Pentru că neglijase balanţa. De fiecare dată când interacţiona cu soţia sa, el îi transmitea unul dintre următoarele două mesaje: fie ea era cea mai importantă persoană din viaţa lui fie nu era. Transmisese mult prea des al doilea mesaj.
   Nu este realist să ne aşteptăm ca orice interacţiune cu orice persoană să ne schimbe viaţa. Dar balanţa dumneavoastră se înclină înspre bine sau rău în fiecare zi. Cunoaşterea acestui lucru ar trebui să fie un motiv suficient pentru a fi atent la fiecare mesaj pe care îl transmiteţi. Plasând altruismul în fruntea priorităţilor dumneavoastră, veţi obţine un statut aparte în această eră digitală.
   David Brooks a scris un articol în New York Times cu titlul "High-Five Nation", în care punea în antiteză modestia afişată ulterior capitulării Japoniei de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu ceea ce vedem în prezent. "În ziua victoriei, fascismul reprezentase grandoarea, fastul, lauda şi zelul. Maşinăriile propagandistice aliate contribuiseră şi ele cu propriile exagerări de natură polemică. Până în 1945, toată lumea se săturase de această tendinţă. Exista o dorinţă comună pentru un stil de comunicare publică subtil, reţinut şi modest.
   Umilinţa şi sentimentul că restul oamenilor ar trebui să ne ocupe mintea la fel de mult, dacă nu chiar mai mult decât propria persoană erau definitorii pentru cultura epocii care a urmat. În timp, sentimentul a început să se schimbe, scrie Brooks. "Locul umilinţei faţă de Dumnezeu şi faţă de istorie a fost luat de dorinţa unui contact tainic cu propria persoană, în drumul către salvarea morală. Dorinţa de autoexpunere şi iubirea faţă de sine au devenit căile de urmat în competiţia pentru atenţie."
   Cu siguranţă unii oameni au atras atenţia asupra lor în prezent - poate că "notorietatea" este un cuvânt mai bun - preamărindu-se pe sine şi creând un cult al celebrităţii în jurul propriei persoane. Unii ajung să câştige milioane punând în aplicare această strategie. Dar ce impresie ne lasă aceşti oameni? Îi influenţează ei în bine pe cei din jurul lor? Poate că, după toată atenţia primită, îi îndreaptă pe oameni spre un bine cultural, ceea ce este mai bine decât nimic. Dar astfel de oameni sunt, în primul rând, instigatori. Asemeni vinului înainte de o masă fadă, ei ne pregătesc pentru ceva lipsit de substanţă.
   Un lucru a rămas neschimbat, de-a lungul timpului - un adevăr la care au ajuns filosofii din toate culturile, vechi ca însăşi istoria. Zoroastru l-a prezentat ucenicilor săi în Persia, acum 2500 de ani. Confucius l-a predicat în China de acum 2400 de ani. Lao Zi l-a dezvăluit discipolilor săi din Valea râului Han, Buddha l-a predicat pe malul sfântului fluviu Gange, cam în aceeaşi perioadă, cărţile sfinte ale hinduismului l-au spus cu 1000 de ani înainte de această perioadă. Toate au ajuns la aceeaşi concluzie: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. După două mii de ani, Isus a reformulat acest adevăr astfel: "Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea."
   Aceasta este singura regulă de aur din istoria omenirii.
   Un avantaj ironic al erei digitale în care trăim este că mulţi oameni caută să atingă un anumit nivel de superioritate, fapt care vă deschide o cale sigură către o impresie de durată: arătaţi-le, într-un mod subtil, că au dreptate. În acest fel va fi foarte probabil ca ei să vă întoarcă favoarea.
   "Ştii de ce-mi place de tine, Ike?" 1-a întrebat Winston Churchill pe preşedintele Dwight Eisenhower, care lucrase, într-o armonie mai mare sau mai mică, alături de personalităţi puternice precum Bernard Law Montgomery, Charles de Gaulle şi Franklin D. Roosevelt. "Pentru că nu alergi după glorie."
   Faceţi-i întotdeauna pe oameni să se simtă un pic mai bine şi veţi fi surprinşi de persoana care veţi deveni şi de locul pe care veţi ajunge să îl ocupaţi.


pag. 191-192


   "Ştii, Harvey, am primit mult feedback şi sunt de acord cu el în mare parte. Vreau să-ţi spun şi că sunt unele lucruri pe care vreau să le îmbunătăţesc la mine. Am fost lipsită de respect faţă de tine, faţă de companie şi faţă de tradiţiile ei. Te rog să mă ierţi. Nu există nicio scuză pentru comportamentul meu."
   Care a fost răspunsul lui Harvey? Cu lacrimi în ochi, el a recunoscut la rândul său că s-a purtat într-un mod ruşinos şi a declarat că este de acord să-şi îmbunătăţească purtarea împreună.
   Un război lung şi istovitor s-a încheiat pentru că ea a declarat că a greşit.
   Nu este nici pe departe dificil să iniţiezi un dialog care poate include o discuţie despre propriile greşeli, dacă şi celălalt începe, recunoscând că este departe de a fi perfect. Recunoaşterea propriilor greşeli - chiar înainte de a le corecta - îl poate convinge pe celălalt să-şi schimbe comportamentul.
   Carnegie, un specialist în comunicare extrem de eficient, a pus în aplicare această lecţie chiar în timp ce o redacta. El a început prin a povesti cum eşuase, ca mentor şi instructor, în încercare lui de a-i ajuta pe cititori să se deschidă în faţa acestei idei. Este nevoie de o strategie subtilă şi abilă - şi de dovada că principiul poate fi eficient în multe situaţii.
   Dificultatea pe care liderii o întâmpină în implementarea acestei strategii ţine de un element critic: trebuie să recunoşti că ai făcut greşeli, că eşti imperfect. Lideri din toată lumea se luptă cu această dificultate, chiar dacă cei mai mulţi înţeleg în mod firesc valoarea strategiei. Şi chiar dacă nu o înţeleg în mod natural, cercetările o sprijină cu siguranţă.
   Cercetătorii de la Institute for Health and Human Potential au realizat un studiu pe 35 000 de oameni, privind factorii care contribuie la dezvoltarea carierei. Care credeţi că a fost factorul cel mai des asociat avan¬sării în carieră? Recunoaşterea voluntară a propriilor greşeli.
   Recunoaşterea greşelilor este precum primul pas dintr-un program de doisprezece paşi: este cel mai greu, dar şi cel mai important. Cum să învăţăm din greşeli, să le folosim pentru a merge înainte şi pentru a-i încuraja pe ceilalţi să aibă încredere în noi, până nu acceptăm responsa¬bilitatea pentru ele? "Pentru ca un om să părăsească drumul eşecului continuu, el trebuie să rostească cele mai dificile două cuvinte: «Am greşit.» Trebuie să deschidă ochii, să-şi recunoască greşelile şi să accepte deplina responsabilitate pentru acţiunile sale şi atitudinea greşite."
   Portia Nelson descrie acest proces pe un ton poetic în eseul "Autobiografy in Five Short Chapters". Momentul de disperare care apare la începutul multora dintre episoadele pe care le trăim se transformă în detaşare faţă de problemă, până ajungem în punctul în care suntem capabili să ne asumăm responsabilitatea pentru partea noastră de vină. Odată ce vedem legătura dintre ceea ce suntem şi acţiunile noastre începem să vedem soluţiile rapide la probleme; numai atunci ajungem în stadiul în care putem evita în totalitate găurile adânci ce ne stau în cale. În cele din urmă, învăţăm că putem să parcurgem o cale mai puţin complicată. Cu alte cuvinte, trecem de la stadiul de oameni care îşi rezolvă problemele cu pricepere, la cel de oameni care ştiu să se comporte mai eficient.
   Pe lângă câştigurile personale pe care ni le aduce recunoaşterea propriilor greşeli, încrederea pe care ajung să o aibă colegii, clienţii, prietenii, familia, precum şi toţi membrii comunităţii în noi este de nepreţuit. Marshall Goldsmith scrie: "Nimeni nu se aşteaptă să avem dreptate tot timpul. Dar atunci când nu avem, ceilalţi se aşteaptă în mod sigur să recunoaştem acest lucru. În acest sens, o greşeală este o oportunitate de a demonstra ce fel de persoană şi de lider suntem... Măsura în care ne asumăm greşelile face o impresie mai puternică decât modul în care ne bucurăm de succese."
   Atunci când vorbim despre greşelile noastre, devenim mai umani. Celorlalţi le este mai uşor să relaţioneze cu noi. Ei simt că le înţelegem perspectiva mai bine. Iar în cadrul acestui spaţiu mental creat, oamenii sunt mai deschişi la sfaturile noastre.
   Partea bună când vine vorba despre acest principiu este că toţi facem greşeli şi avem la dispoziţie numeroase poveşti pe care le putem folosi...

De ce sfaturile lui Dale Carnegie sunt încă aplicabile ... 7

   PARTEA I - IDEI ESENŢIALE DESPRE IMPLICARE

Capitolul 1
Îngropaţi bumerangul ... 23

Capitolul 2
Scoateţi în evidenţă aspectele pozitive ... 34

Capitolul 3
Ţineţi cont de dorinţele cele mai profunde ale celorlalţi ... 46

   PARTEA A II-A -  ŞASE FELURI PRIN CARE PUTEM CREA O IMPRESIE DE DURATĂ

Capitolul 4
Interesaţi-vă de interesele altora ... 57

Capitolul 5
Zâmbiţi ... 68

Capitolul 6
Faceţi-vă numele cunoscut ... 78

Capitolul 7
Ascultaţi-i mai mult pe ceilalţi ... 88

Capitolul 8
Discutaţi despre lucrurile importante pentru ceilalţi ... 95

Capitolul 9
Faceţi-i pe ceilalţi să se simtă un pic mai bine ... 104

   PARTEA A III-A - CUM SĂ CÂŞTIGAŢI ŞI SĂ PĂSTRAŢI ÎNCREDEREA CELOR DIN JUR

Capitolul 10
Evitaţi certurile ... 115

Capitolul 11
Nu spuneţi nimănui: "Te înşeli" ... 121

Capitolul 12
Recunoaşteţi-vă rapid şi clar vina ... 130

Capitolul 13
Iniţiaţi discuţia pe un ton prietenos ... 138

Capitolul 14
Profitaţi de afinităţi ... 145

Capitolul 15
Recunoaşteţi meritele altora ... 151

Capitolul 16
Adoptaţi o abordare empatică ... 157

Capitolul 17
Faceţi apel la cele mai nobile motivaţii ... 162

Capitolul 18
Împărtăşiţi-vă experienţa ... 169

Capitolul 19
Înfruntaţi provocările ... 175

   PARTEA A IV-A - CUM SĂ PRODUCEŢI SCHIMBĂRI FĂRĂ SĂ ÎNTÂMPINAŢI REZISTENŢĂ SAU SĂ CAUZAŢI RESENTIMENTE

Capitolul 20
Începeţi într-o notă pozitivă ... 183

Capitolul 21
Recunoasteţi-vă greşelile ... 190

Capitolul 22
Semnalaţi greşelile discret ... 194

Capitolul 23
Puneţi întrebări în loc să daţi ordine ... 199

Capitolul 24
Nu stăruiţi asupra greşelilor ... 204

Capitolul 25
Evidenţiaţi reuşitele ... 212

Capitolul 26
Oferiţi-le celorlalţi un statut la care să aspire ... 220

Capitolul 27
Menţineţi legăturile pornind de la interesele comune ... 224

Note ... 233

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun