Telefon: 0723 370 540

Secretul Bibliotecii de Cristal Atlante -  Karin Tag

Secretul Bibliotecii de Cristal Atlante - Karin Tag

22,00 RON 24,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
  Cartea aceasta descrie o călătorie pe care am trăit-o împreună cu Corazon de Luz, Craniul de cristal - inima Luminii. Ea vorbeşte despre o lume strâns legată de cea a oamenilor - lume despre care au avut cunoştinţă până acum doar vechii şamani şi î...
Cu TVA: 22,00 RON
Cod produs: carte

  Cartea aceasta descrie o călătorie pe care am trăit-o împreună cu Corazon de Luz, Craniul de cristal - inima Luminii. Ea vorbeşte despre o lume strâns legată de cea a oamenilor - lume despre care au avut cunoştinţă până acum doar vechii şamani şi înţelepţii popoarelor din vechime. Lumea aceasta constituie o parte importantă a planetei Pământ şi, din acest motiv, este absolut necesar ca oamenii să afle despre existenţa ei.
   În această lume există o cunoaştere profundă, din care izvorăşte spiritul unei mari iubiri, puse în slujba omenirii, în această epocă a ridicării conştiinţei. In această lume există cămări cu comori de cunoştinţe cosmice, care le permit oamenilor să aleagă un drum paşnic către un viitor fericit. Fără această cunoaştere, omenirea ar rămâne în întuneric. Mulţumită fiinţelor şi ajutoarelor din interiorul Pământului, va fi posibil ca lumea oamenilor să se transforme într-o lume plină de armonie şi Lumină.
   În epoca actuală, ne aducem cu toţii o contribuţie majoră, pentru ca lumea în care trăim să devină mai bună. In această importantă istorie, fiecare dintre noi joacă un rol deosebit. Fiecare face tot ce poate mai bine, pentru a modela în mod strălucit această planetă sfântă, demnă de iubire, pentru cei ce vin după noi şi pentru toate fiinţele care trăiesc pe Pământ.
   Noi împlinim cu toţii o profeţie care este mai veche decât orice măsurătoare a timpului cunoscută până acum. Adevărul despre timp şi veritabilele moşteniri ale trecutului nostru trebuie să ne parvină acum, încetul cu încetul. Numeroşi şamani şi înţelepţi ai vechilor popoare au făcut profeţii privind această epocă. Şi profeţiile craniului de cristal Corazon de Luz, pe care ni s-a permis să îl primim şi să îl păstrăm de-a lungul anilor, ne-au adus informaţii asupra viitorului. Ele ne dau puterea să ne descoperim calităţile şi să creştem odată cu ele.
   Există numeroase speculaţii în privinţa transformării Pământului. Ele apar într-o epocă ce ascunde secrete şi legături deosebite, care le vor fi revelate oamenilor încetul cu încetul, prin intermediul lui Corazon de Luz. Toate acestea au drept scop să-i învăluie pe oameni cu iubire, călăuzindu-i pe drumul fericirii.
   Trăirile mele nu au nimic de-a face cu mine personal, ci cu procesul care se desfăşoară acum pe Pământ. Vă istorisesc întâmplările mele nu pentru a mă lăuda în vreun fel, ci pentru că oamenii trebuie să afle adevărul. Trebuie să fie evident pentru voi, dragi cititori, ce ajutoare minunate avem în acest moment, de la fiinţe care ancorează pentru noi Lumina, în mod nevăzut, pe planeta Pământ.
   Această istorisire este o iniţiere în cele mai importante mistere ale Pământului, pe care mă bucur că oamenii sunt pregătiţi să le cunoască.


Editura: For You

Autor: Karin Tag

Traducător: Lizi Leferenz

Format: 14x20 cm

Număr de pagini: 304

Greutate: 260 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-639-075-0


Mulţumiri ... 5
Introducere ... 6

1 Călătorie în lumea de demult ... 8
2 Oraşul sfânt şi iniţierea în Lumină ... 17
3 Păzitorul izvorului purităţii ... 27
4 Şoapta Pământului ... 36
5 Poarta către camera sfântă ... 43
6 Prima probă ... 54
7 Fluviul din interiorul Pământului ... 61
8 Poarta de aur ... 66
9 Magia uitării ... 72
10 A doua probă ... 82
11 Stânca cântătoare ... 88
12 Şarpele de Lumină ... 92
13 Enigma din întuneric ... 99
14 Femeia sfântă şi promisiunea ... 103
15 Ziua aducerii aminte ... 112
16 A treia probă ... 115
17 Vechiul regat incaş şi oraşul de aur ... 123
18 Turnul tăcerii ... 128
19 Bufniţa înţelepciunii ... 134
20 Apatra probă ... 139
21 Piatra adevărului ... 144
22 Inima Pământului ... 148
23 Paznicul sfânt al oraşului stelelor ... 156
24 Balaurul şi craniul de piatră ... 170
25 Acinceaprobă ... 183
   Imagini biblioteca de cristal atlanta ... 189
26 Femeia-pasăre ... 205
27 Oraşul balenelor ... 217
28 Iniţierea în cele şapte secrete ale Pământului ... 226
29 Convorbirea cu vârstnicii cosmici ... 237
30 Cheile luminii ... 247
31 Zeiţa-păianjen ... 254
32 Intrarea în oraşul sfânt ... 265
33 Păzitorul tăbliţelor sfinte şi biblioteca de cristal atlanta ... 273
34 Restituirea celor treisprezece tăbliţe şi dansul şamanilor ... 282

   ANEXE ... 285
Lista obiectelor bibliotecii de cristal atlante ... 286
Certificate de autenticitate a obiectelor ... 287
Despre autoare ... 298
Workshopuri şi seminarii ... 299
Ceremonii pentru pacea lumii ... 301

pag. 14-15


   Mi s-a oprit răsuflarea - până în momentul în care am simţit iubirea profundă pe care o emana - moment în care am încetat brusc să mă mai tem. Omul cu pielea de culoare închisă părea că ştie cu siguranţă ce se petrece în mine, căci mi-a dat drumul la mână şi mi-a zâmbit plin de iubire, cu ochii săi plini de căldură. Apoi a căutat în spatele său, mi-a dat craniul de cristal şi mi-a zâmbit, după ce l-a mângâiat cu delicateţe pe Corazon de Luz.
   Cu aceeaşi voce profundă şi plină de iubire cu care îmi vorbise mai devreme, când îmi dăduse apa, mi-a spus: "Bun venit în lumea străveche! Uite aici craniul de cristal - l-am păstrat doar pentru câteva clipe. Nu te teme! Aici, te afli dincolo de orice întuneric. Corazon de Luz te-a adus aici, aşa cum a fost proorocit de milenii. Eu şi poporul meu te aşteptăm de mult. Eu sunt San Saiman, păzitorul oraşului sfânt al Luminii, iar aici se află poarta către aşezarea sfântă a cunoaşterii. Vă voi însoţi, pe tine şi pe Corazon de Luz, într-o călătorie în lumea străveche, unde aveţi de îndeplinit o sarcină importantă!"
   Când l-am privit, i-am simţit puterea cu care îmi spusese toate aceste lucruri. Voiam să pun o mulţime de întrebări, dar, într-un fel, îmi era clar că îmi cunoştea gândurile, pentru că, înainte de a apuca să rostesc o vorbă, el a continuat să mi se adreseze: "Ştiu că ai de pus multe întrebări. încă nu îţi pot răspunde la ele. După cum vezi, te afli aici într-o altă lume, ce este creată din Lumină. Este Lumina divină a iubirii, iar acest oraş este clădit între dimensiuni de către fiinţele stelelor ce protejează planeta Pământ. încă nu-mi este permis să îţi spun prea multe. Aici este ascunsă multă cunoaştere, însă tu trebuie să fii răbdătoare. înainte de a afla care este sarcina ta, va trebui să treci prin purificări şi probe. Mai întâi, trebuie să înveţi legile Luminii şi să te obişnuieşti cu calitatea vieţii din această dimensiune şi abia după aceea îţi voi putea spune mai multe. Ai încredere în mine, mă aflu aici ca să te protejez."
   Mi-a spus toate acestea cu atâta intensitate, încât am simţit că orice întrebare ar fi fost de prisos. Undeva, în adâncul sufletului meu, eram convinsă că intenţiile lui sunt bune. Aşadar, m-am conformat cu încredere instrucţiunilor sale. M-a îndemnat să îmbrac o robă de stofă albă, care se afla pe podea, în faţa mea. M-am aplecat să iau roba, iar în timpul acesta San Saiman s-a îndreptat spre unul dintre pereţii luminoşi din camera cea mică. Peretele s-a deschis fără zgomot în faţa lui, iar San Saiman a dispărut printr-o ieşire strălucitoare, de unde se auzea muzică.
   Imediat ce bărbatul strălucitor a dispărut, în cameră au apărut două femei minunate. Pielea lor strălucea nenatural, iar ele erau înfăşurate în mantii de culoare albă. Părul le cădea pe umeri ca aurul lichid, iar ochii lor luminau ca lumina stelelor. Mi-au zâmbit prietenos şi m-au ajutat să mă îmbrac. Cu această ocazie am observat că mă mişcăm mult mai uşor. Era în mine o uşurătate care se asemăna cu senzaţia de imponderabilitate. Percepeam lucrul acesta ca pe o fericire, o fericire ce m-a făcut să zâmbesc.
   Mi-am dat seama că cele două femei îmi strânseseră lucrurile, le împachetaseră şi le legaseră. Mi-au zâmbit cu un aer liniştitor şi m-au ajutat să îmbrac mantia cea albă. Simţeam că această cameră în care mă aflam avea viaţă în ea. Piatra părea să fie o lumină vie. Am încercat să o ating, dar era aproape permeabilă. M-am întrebat dacă visez. Am încercat, de asemenea, să o ating pe una dintre cele două femei. în timp ce îmi fixa roba cea albă cu o agrafă aurie, i-am atins încet braţul. Părea că e transparent, ca lumina lichidă. Ea a râs şi m-a atins cu un gest ferm, pe care l-am simţit plin de putere. Corpul meu, omenesc, părea să fie mai luminos decât de obicei, dar se afla încă într-o stare compactă şi părea că este mai închis la culoare, în comparaţie cu mediul strălucitor.


pag. 179-180


   Probabil că apa de Lumină a făcut ca el să ajungă nevătămat în această peşteră. Ce binecuvântare!
   Balaurul putea percepe ceea ce se întâmpla în apă, aşa cum observasem că se întâmplase prima dată, cu Milan, dar mulţumită apei de Lumină, reuşisem să pătrundem neobservaţi în sistemul de peşteri, iar balaurul nu ne descoperise, deoarece nu ne mai aflam în apă. Era evident că apa din lac era senzorul care îl avertiza pe balaur în privinţa invadatorilor.
   L-am privit pe Milan, în lumina crepusculară. Reuşise să elibereze craniul de cristal. Corazon de Luz se afla acum la picioarele paznicului şi mi-am amintit de ceea ce îmi spusese San Saiman. Vârstnicii cosmici îi dăduseră Pământului o inimă de cristal, prin care frecvenţele şi emoţiile curgeau în câmpul morfogenetic. Sentimentele Pământului erau legate, aici, în inima planetei, de iubirea divină şi, de aici, Pământul putea simţi cum le mergea atât oamenilor de la suprafaţa planetei, cât şi tuturor fiinţelor din toate dimensiunile din interiorul Pământului. Inima Pământului era o oglindă pentru simţămintele planetei, dar se închisese, din cauza tristeţii cauzate de mersul omenirii de la suprafaţa Pământului.
   Eu trebuia să vindec inima planetei, spre a face posibil ca evenimentele de pe Pământ să se desfăşoare cu bine. Asta îmi spusese bufniţa înţelepciunii.
   Iar biblioteca de cristal atlanta se lăsa descoperită doar dacă avea loc vindecarea inimii Pământului.
   Milan se aşezase lângă Corazon de Luz şi aştepta să ajung la el, spre a-mi îndeplini sarcina. Acest lucru nu era posibil, pentru că, dacă aş fi atins apa, balaurul s-ar fi trezit, datorită rezonanţei.
   Am privit spre insulă şi mă întrebam dacă sub pietrele preţioase şi bogăţiile care se aflau acolo exista o inimă şi dacă ele erau o parte a acestei inimi. In orice caz, nu aş fi putut să deschid o inimă organică. Mai jos de balaur, am zărit sticla cu apă de Lumină, care se desprinsese în vâltoarea apei de cordonul meu. Balaurul aduna tot ce i se părea a fi valoros.
   Oftând, m-am aşezat cu picioarele încrucişate pe solul stâncos, pe malul lacului şi urmăream craniul de cristal de la picioarele balaurului-paznic. Mi se părea că pulsa şi începuse să lumineze, cum ştiam că făcea atunci când emitea vibraţii. Am închis ochii şi am încercat să-mi simt inima.
Am început să inspir încet şi mi-am umplut inima de un sentiment adânc de iubire pentru mama Pământ.
   Mi-am pus mâna stângă pe inimă şi am început să invoc iubirea pentru mama Pământ, după tradiţia şamanilor: "yo te quiero PachaMama...!"
   Inima mi s-a deschis şi am simţit atât de puternic iubirea pentru Pământ, încât inima a început să bată mai repede. Am simţit inspiraţia divină care îmi crea cântecul şi am cântat cu toată iubirea pe care o simţeam pentru planeta Pământ - iubirea care mă adusese aici, în această călătorie. Mă rugam, şi în acelaşi timp cântam şi credeam în iubirea care îmi încălzise inima şi în puterea ei.
   Prin faţa ochiului spiritual îmi treceau imagini din călătoria mea şi invocam elementele Pământului, pentru ca ele să mă însoţească în această clipă. Ştiam că balaurul se putea trezi în orice moment, din cauza vibraţiei apei. Insă, am continuat chemarea pentru vindecarea inimii Pământului.
   Corazon de Luz a început să lumineze şi să strălucească. Ca şi în prezenţa Geei, a început şi acum să vibreze şi să se transforme într-o lumină strălucitoare. Apoi, sub ochii mei, o fiinţă angelică, de lumină clară, s-a desprins din craniul de cristal şi se manifesta ca o apariţie sclipitoare. Cu vibraţii cade curcubeu, s-a ridicat din craniul de cristal şi a plutit, luminând întreaga peşteră.
   Cristalele de pe bolta peşterii străluceau şi sclipeau, iar apa întunecoasă a lacului reflecta lumina. Fiinţa angelică părea...


pag. 283-284


   Şi eu aveam lacrimi pe obraji, când l-am aşezat atent pe Corazon de Luz de-o parte, la locul său, pe măsuţa decorată cu flori. M-am scuzat faţă de clientul meu şi am părăsit camera, pentru a-mi revedea copiii. Nimeni nu ştia ce trăisem în timpul petrecut în această şedinţă de transă. Inima îmi bătea cu putere şi am urcat în fugă treptele din holul casei mele.
   Când mi-am revăzut copiii, eram în culmea fericirii. Fetiţei mele i-am dat o sărutare pe frunte, iar pe băieţelul meu l-am strâns la piept. Eram nespus de fericită să îi simt în braţele mele. Era minunat să mă aflu din nou lângă ei.
   Mă întorsesem acasă, însă din ziua aceea nimic nu a mai fost ca înainte în viaţa mea. Călătoria în adâncul Pământului fusese atât de impresionantă, încât mă transformase în totalitate.
   Ştiam că sarcina mea în legătură cu biblioteca de cristal abia începea şi am făcut totul pentru a-i aduna la un loc, pentru un sfat, pe cei mai mari şamani şi vârstnici ai lumii. Ştiam că acesta va fi un proiect care se va întinde pe mai mulţi ani şi speram că voi putea îndeplini totul în condiţii bune.
   încetul cu încetul, i-am invitat pe şamani să lucreze cu biblioteca de cristal şi împreună am organizat ceremonii pentru pace. Aveam impresia că toate culorile Pământului se intensificaseră, iar inima mea percepea transformarea acestuia. Prin workshopuri şi prelegeri, am încercat să atrag oamenii spre această transformare.
   într-o bună zi, am ţinut în mâinile mele prima tăbliţă, "tăbliţa soarelui" din biblioteca de cristal atlanta. A fost un moment înălţător şi eram uluită şi plină de bucurie să ştiu că o piesă a comorii se află acum aici, la suprafaţa Pământului.
   Am organizat un muzeu, şi, din acel moment, au început să îmi parvină pe rând valoroasele piese, unele după altele, cu scopul de a fi păstrate, pentru copiii Pământului, în Council of World Elders.
   Ori de câte ori îi vedeam pe şamani lucrând cu biblioteca de cristal, mă bucuram, deoarece ei dansau pentru mama Pământ şi îşi cântau cântecele pentru ea. Ştiam că acest lucru îi aducea bucurie inimii Pământului şi aveam şi eu inima plină de bucurie, când vedeam că oamenii sunt fericiţi.
   Mă gândeam adesea la San Saiman, iar când soarele strălucea, îi zâmbeam şi eu, câteodată, înapoi.
   Uneori, când cutreieram prin păduri, mi se părea că aud mormăitul lui Barbă-Sură şi mă întrebam dacă se aflau în preajma mea gnomii din poporul său.
   Ei mă susţin, cu siguranţă, în dorinţa pe care o nutresc în adâncul inimii mele - aceea ca oamenii să trăiască prin biblioteca de cristal cunoaşterea universului. într-o bună zi cu certitudine se va întâmpla acest lucru, chiar dacă orice început pare să fie anevoios.
   Când a ajuns la mine mâna de cristal a păzitorului bibliotecii de cristal şi am aşezat-o pentru prima oară în muzeul Council of World Elders, am ştiut că preotul atlant ne stătea alături şi ne saluta.
   M-am simţit şi mai emoţionată, când am ţinut în mână inima de cristal şi am perceput cântecul balenei, care era stocat în ea.
   Inima mea a uitat durerea şi tristeţea pentru San Saiman, pentru că ştiu că, într-o zi, îl voi revedea. în fiecare zi mă minunez când îmi urmăresc copiii crescând şi mă străduiesc să le aduc ajutor oamenilor prin intermediul bibliotecii de cristal atlante. Lucrul cu Corazon de Luz îmi aduce, de asemenea, o mare bucurie.
   Dar de fiecare dată când încep lucrul în transă cu craniul de cristal, răsare în mine o minusculă speranţă, că el mă va răpi din nou pentru o călătorie - o călătorie în adâncul Pământului.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun