Telefon: 0723 370 540

Secretul Libertăţii • diavolul păcălit - Un volum ţinut secret din 1938 până în zilele noastre - Napoleon Hill

Secretul Libertăţii • diavolul păcălit - Un volum ţinut secret din 1938 până în zilele noastre - Napoleon Hill

21,00 RON 24,09 RON
Disponibilitate: În Stoc
În 1938, imediat după publicarea bestsellerului De la idee la bani, Napoleon Hill face o mare destăinuire, spunând că a reuşit să-l convingă pe Diavol să-şi dezvăluie lucrarea. Manuscrisul rezultat de aici, Secretul libertăţii, s-a dovedit atât d...
Cu TVA: 21,00 RON
Cod produs: carte

În 1938, imediat după publicarea bestsellerului De la idee la bani, Napoleon Hill face o mare destăinuire, spunând că a reuşit să-l convingă pe Diavol să-şi dezvăluie lucrarea. Manuscrisul rezultat de aici, Secretul libertăţii, s-a dovedit atât de controversat, încât a fost tăinuit mai bine de 70 de ani. Sharon Lechter a reuşit însă, cu puţin timp în urmă, să aducă această carte importantă în atenţia noastră, a tuturor, adnotând-o pe înţelesul cititorului contemporan.

   Făcând uz de binecunoscuta sa capacitate de a revela adevărata natură a omului, Hill întreprinde multiple cercetări şi identifică cele mai mari obstacole pe care le putem întâmpina în timp: frica, furia, invidia, obiceiul de a tărăgăna lucrurile şi altele de acelaşi gen. Aceste piedici, spune autorul, coincid cu mijloacele prin care-şi săvârşeşte Diavolul lucrarea, aşa că, dacă vrem să cunoaştem împlinirea în viaţă, trebuie să învăţăm să le depăşim.

   Fascinantă, provocatoare şi bogată în dezvăluiri, cartea Secretul libertăţii vă arată cum să vă croiţi calea spre izbăvire, spre o existenţă armonioasă şi împlinită, într-o lume în care teama şi nesiguranţa pândesc mintea omului la orice pas.



Editura: Curtea Veche

Autor: Napoleon Hill

Titlu original: Outwitting the Devil: The Secret to Freedom and Success

Traducere: Paul Mihalache

Format: 13x20cm

Greutate: 205 gr.

Numar de pagini: 240

Anul apariției: 2012

ISBN: 978-606-588-238-6

Notă către cititor, de Sharon Lechter ... 5
Mulţumiri, de Don Green şi Sharon Lechter ... 9
Cuvănt-înainte, de Mark Victor Hansen ... 11

1. Prima mea întâlnire cu Andrew Carnegie ... 13
2. O lume nouă mi se dezvăluie ... 40
3. Un straniu interviu cu Diavolul ... 57
4. Rătăcind cu Diavolul ... 72
5. Confesiunea continuă ... 95
6. Ritm hipnotic ... 114
7. Seminţele fricii ... 130
8. Urmărirea cu perseverenţă a obiectivelor ... 137
9. Educaţie şi religie ... 147
10. Autodisciplina ... 171
11. Cum să învăţăm din dificultăţi ... 184
12. Ambianţă, timp, armonie şi precauţie ... 201

Rezumat ... 221
Postfaţă, de Michael Bernard Beckwith ... 231
În atenţia cititorului, de Sharon Lechter ... 235

pag. 43-44


   "Singura limită care există este cea pe care tu însuţi o trasezi în mintea ta!"

   Această afirmaţie este la fel de valabilă pentru tine cât este şi pentru mine? Au fost multe momente în care am fost propriul duşman şi am ratat din cauza lipsei de încredere în propria persoană. Hill vrea ca fiecare dintre noi să îşi descopere "celălalt eu", pentru a ne putea atinge potenţialul absolut.


   Nu sunt sigur că ştiu ce este acest "celălalt eu", dar ceea ce ştiu este faptul că nu există înfrângere permanentă pentru acel bărbat sau pentru acea femeie care îl descoperă şi se bazează pe el.
   A doua zi de la vizita domnului Pelton în Philadelphia, "celălalt eu" mi-a dat o nouă idee care mi-a rezolvat problemele financiare imediate. Ideea care mi-a venit în minte consta în faptul că metodele de comercializare a automobilelor trebuiau schimbate drastic şi că viitorii comercianţi din acest sector vor trebui să înveţe să vândă maşini, în loc să cumpere sau să facă schimb de maşini uzate, metodă folosită de majoritatea dintre ei până atunci.
   Totodată, mi-a venit ideea că proaspeţii absolvenţi de facultate, care habar nu au de şmecheriile practicate în vânzarea automobilelor, ar putea fi viitorii comercianţi. Ideea era atât de originală, încât l-am sunat imediat pe directorul de vânzări al companiei General Motors şi i-am explicat pe scurt planul meu. Şi el, la rândul său, a fost impresionat de idee şi m-a direcţionat spre reprezentanţii din West Philadelphia ai companiei Buick Automobile, al cărui proprietar şi director era Earl Powell. L-am vizitat pe domnul Powell şi i-am explicat planul meu. Am fost imediat angajat drept colaborator pentru a instrui cincisprezece absolvenţi de facultate, aleşi cu rigurozitate, care aveau să pună în aplicare planul.
   În urma colaborării, venitul meu a fost suficient pentru a acoperi cheltuielile pe următoarele trei luni, inclusiv nota de plată cam ridicată a camerei de hotel, care mă îngrijorase la început. Apoi am primit banii de pe urma vânzării cărţilor.
   Celălalt eu al meu nu m-a dezamăgit. Banii de care aveam nevoie i-am primit la momentul potrivit, aşa cum mă asigurase că se va întâmpla. De acum eram deja convins că vizita mea în Philadelphia nu era o misiune imposibilă, aşa cum mi se păruse atunci când plecasem din Virginia de Vest.
   De atunci şi până în acest moment, am avut tot ceea ce mi-am dorit, şi asta în ciuda faptului că întreaga lume trecea printr-o perioadă de recesiune financiară, când strictul necesar nu era la îndemâna tuturor. Câteodată, problemele financiare pe care le aveam păreau să se rezolve cu oarece întârziere, dar pot spune cu mâna pe inimă că "celălalt eu" al meu m-a ajutat de ori de câte ori am avut nevoie şi mi-a arătat ce trebuie să fac.
   "Celălalt eu" nu are precedent, nu cunoaşte vreo limită şi întotdeauna găseşte o cale pentru a-ţi îndeplini dorinţele. E posibil să fie încurcat de chestiuni temporare, dar niciodată nu va cădea pradă unui eşec permanent. Sunt la fel de convins de certitudinea acestei afirmaţii precum sunt de îndatorirea mea de a scrie aceste rânduri.
   "«Celălalt eu» nu are precedent, nu cunoaşte vreo limită şi întotdeauna găseşte o cale pentru a îndeplini dorinţele. E posibil să fie încurcat de chestiuni temporare, dar niciodată nu va cădea pradă unui eşec permanent." De câte ori am permis chestiunilor temporare să ne afecteze, de parcă ar fi fost probleme permanente, în loc să învăţăm de pe urma lor şi să mergem mai departe? După cum spune Hill, şi el a avut de a face cu multe dificultăţi de-a lungul călătoriei lui, dar de fiecare dată a reuşit să vadă partea plină a paharului şi să iasă câştigător.


pag. 111-112


   ...ciuda faptului că prezenţa dumneavoastră nu este, întotdeauna, remarcată?
   R: Cei care, deşi refractari, ajung să îmi facă jocul şi să lucreze pentru mine sunt cei mai eficienţi agenţi ai mei. Vedeţi dumneavoastră, agenţii refractari sunt cei pe care nu-i pot controla prin niciun fel de mită, oameni pe care-i stăpânesc prin frică sau prin tot felul de nenorociri şi pe care-i leg fedeleş când sunt deja la pământ. Ei nu vor să-mi slujească, însă nu pot scăpa, fiindcă sunt legaţi de mine din cauza rătăcirii în care se complac.
   î: Cred că încep să înţeleg mai bine cum funcţionează tehnica dumneavoastră. Mituiţi oamenii oferindu-le obiectele dorinţelor lor fireşti, îi atrageţi pe calea cea rea şi, dacă vă acceptă momelile, îi prindeţi în vârtejul rătăcirii. Dacă refuză să înghită momeala, le plantaţi în minte germenii fricii, ori îi prindeţi în capcană cu ajutorul vreunei nenorociri, după care-i legaţi fedeleş când deja s-au lăsat copleşiţi de frica acelei nenorociri. Aceasta e metoda dumneavoastră?
   R: Exact aşa acţionez. Inteligent, nu credeţi?
   î: Pe care-i preferaţi ca propagandişti: pe tineri sau pe cei în vârstă?
   R: Pe tineri, bineînţeles! Aceştia pot fi mituiţi şi sunt mai influenţabili decât cei cu judecata matură. în plus, au posibilitatea de a rămâne mai mult timp în serviciul meu.
   î: Majestatea Voastră mi-a făcut o descriere foarte clară a rătăcirii. Spuneţi-mi ce este de făcut pentru a evita acest obicei? Vreau soluţia completă, pe înţelesul tuturor.
   R: Protecţia împotriva rătăcirii este foarte simplă şi la îndemâna oricui. Apărarea constă în respectarea următoarelor principii:
   1. Gândeşte pe cont propriu în toate împrejurările. Faptul că oamenii nu deţin, cu adevărat, controlul asupra vreunui lucru, motiv pentru care li s-a dat capacitatea de a gândi, este plin de semnificaţie.
   2. Hotărăşte-te ce vrei de la viaţă, apoi construieşte un plan prin care să-ţi duci la îndeplinire scopul şi, dacă este nevoie, fii dispus să sacrifici orice, numai nu renunţa la scopul tău.
   3. Analizează înfrângerile temporare, indiferent de natura sau cauza lor, şi extrage, de aici, germenii reuşitei omoloage.
   4. Fii dispus să prestezi servicii utile a căror valoare să fie echivalentă cu cea a bunurilor pe care le pretinzi de la viaţă. Pentru a-ţi asigura bunurile, prestează, mai întâi, serviciile.
   5. Realizează că mintea ta este un aparat de percepţie care poate fi setat să recepteze informaţiile trimise de depozitul informaţional universal al Inteligenţei Supreme, care te ajută să-ţi materializezi dorinţele.
   6. Fii conştient de faptul că cel mai mare avantaj al tău este timpul, singurul lucru, cu excepţia propriilor gânduri, pe care îl posezi în totalitate şi singurul lucru care poate fi transformat în orice lucru material îţi doreşti. Economiseşte-ţi timpul, aşa încât să nu iroseşti nicio parte din el.
   7. Fii conştient de faptul că frica este balastul cu care îţi umple Diavolul acea parte a minţii pe care o laşi nefolosită. Frica este doar o stare psihică pe care o poţi controla, dacă umpli spaţiul ocupat de ea cu credinţa în capacitatea ta de a face în aşa fel, încât viaţa să-ţi ofere tot ce vrei de la ea.
   8. Când te rogi, nu cerşi! Cere ce vrei şi insistă să obţii exact acel lucru, nu vreun substitut oarecare.


pag. 161-162


   ...încă un punct în care autorul îl forţează pe Diavol să părăsească zona de confort. Este amuzant şi instructiv de urmărit acest schimb de replici care oferă o hartă a îmbunătăţirilor în ceea ce priveşte şcolile noastre publice.

   î: Descrieţi îmbunătăţirile necesare în ordinea în care vă vin în minte.
   R: Mă obligaţi să mă trădez de unul singur, dar ascultaţi:
   Răsturnaţi sistemul actual, dându-le copiilor privilegiul de a decide asupra activităţilor pe care să le desfăşoare în propriile şcoli, în loc de a-i obliga să respecte regulile tradiţionale făcute doar pentru a transmite informaţii abstracte. Daţi-le profesorilor rolul elevilor, şi elevilor rolul profesorilor.
   Pe cât posibil, organizaţi toate activităţile şcolare cu ajutorul unor metode bine determinate, astfel încât fiecare elev să înveţe prin practică, şi ghidaţi activitatea clasei în aşa fel, încât fiecare elev să participe la o formă oarecare de muncă practică aflată în legătură cu problemele zilnice ale vieţii.
   Începutul oricărei realizări omeneşti constă în idei. Antrenaţi-i pe elevi să recunoască ideile cu aplicabilitate practică, ce le pot aduce beneficii în obţinerea a ceea ce îşi doresc de la viaţă.
   Învăţaţi-i pe elevi să-şi organizeze şi să-şi folosească timpul şi, mai presus de toate, împărtăşiţi-le adevărul timpului ca fiind cel mai de preţ şi cel mai ieftin bun aflat la îndemâna fiinţelor umane.
   Învăţaţi-i pe elevi care sunt motivele fundamentale din cauza cărora se lasă influenţaţi oamenii şi arătaţi-le cum să folosească aceste motive pentru a-şi satisface necesităţile şi a obţine tot ce-şi doresc de la viaţă.
   Învăţaţi-i pe copii ce şi cât să mănânce, menţionând, desigur, şi relaţia dintre alimentaţia adecvată şi o sănătate durabilă.
   Învăţaţi-i pe copii care este adevărata natură şi funcţie a emoţiei sexuale şi, mai mult decât atât, învăţaţi-i că aceasta poate fi transmutată într-o forţă puternică, susceptibilă de a-i ridica pe cele mai înalte culmi ale realizării.
   Învăţaţi-i pe copii să fie determinaţi în tot ce fac, începând cu alegerea unui ţel major în viaţă, unul bine definit!
   Învăţaţi-i pe copii care sunt natura şi posibilităţile binelui şi răului în principiul obişnuinţei, utilizând drept exemplu care să ilustreze acest subiect experien¬ţele cotidiene ale copiilor şi ale adulţilor.
   Învăţaţi-i pe copii felul în care se fixează obiceiurile datorită legii ritmului hipnotic şi faceţi-i să-şi cultive, încă din clasele primare, obiceiuri ce îi vor conduce către o gândire independentă!
   Învăţaţi-i pe copii care e diferenţa dintre o înfrângere temporară şi eşec şi arătaţi-le cum să caute germenele avantajului corespunzător ce vine cu orice eşec.
   Învăţaţi-i pe copii să-şi exprime propriile gânduri fără frică şi să accepte sau să respingă, după cum vor, ideile celorlalţi, păstrând întotdeauna pentru ei înşişi privilegiul de a se baza pe propria judecată.
   Învăţaţi-i pe copii să ia decizii prompte şi, dacă e neapărată nevoie, să le schimbe greu şi cu mare prudenţă, şi niciodată fără un motiv determinat.
   Învăţaţi-i pe copii că propriul creier este un instrument prin intermediul căruia primesc, din marele depozit al...


pag. 214-215


   ...de patruzeci de ani. înainte de această vârstă, majoritatea oamenilor sunt prea ocupaţi să acumuleze cunoştinţe şi să le organizeze sub forma unor planuri, în speranţa că-şi vor atinge tot felul de obiective concrete.

   î: Care este circumstanţa de viaţă cea mai în măsură să-l conducă pe individ către dobândirea înţelepciunii?
   R: Adversitatea şi eşecul. Acestea sunt limbile universale ale naturii prin care este atribuită înţelepciunea acelora care sunt pregătiţi să o primească.
   î: Adversitatea şi eşecul aduc întotdeauna înţelepciune?
   R: Nu, o aduc numai acelora care sunt pregătiţi pentru a primi înţelepciunea şi care o vor fi căutat în mod voluntar.
   î: Ce determină disponibilitatea cuiva de a primi înţelepciune?
   R: Timpul şi natura obiceiurilor de gândire ale fiecăruia.
   î: Este cunoaşterea acumulată recent de acelaşi fel cu cea testată în timp?
   R: Nu, cunoaşterea testată de trecerea timpului este întotdeauna superioară faţă de aceea care a fost obţinută recent. Timpul conferă precizie cunoaşterii, atât la nivel calitativ, cât şi cantitativ. Niciun individ nu poate fi sigur de cunoştinţele care nu au fost puse încă în practică. In plus, timpul permite testarea cunoştinţelor prin intermediul criteriului fiabilităţii.
   î: Ce este cunoaşterea fiabilă?
   R: Este cunoaşterea aflată în armonie cu legea naturală, ceea ce înseamnă că se bazează pe o gândire pozitivă.
   î: Timpul modifică şi alterează valorile cunoaşterii?
   R: Da, timpul modifică şi alterează toate valorile. Ceea ce este cunoaştere precisă astăzi poate deveni nulă şi neavenită mâine, din cauza reorganizării faptelor şi valorilor de către timp. Timpul modifică toate relaţiile umane în bine sau în rău, în funcţie de modul în care înţeleg oamenii să relaţioneze unii cu alţii.
   Pe tărâmul gândirii, există un moment adecvat pentru a semăna seminţele gândirii şi există un timp adecvat pentru a culege roadele acelor gânduri, în acelaşi fel în care primăvara se însămânţează pământul, iar toamna se strânge recolta. Fără măsurarea corespunzătoare a timpului dintre însămânţare şi cules, natura modifică sau reţine din recompensele însămânţării.
   I: Vă rog să continuaţi cu descrierea ultimelor două principii din cele şapte.
   R: Următorul principiu este armonia.
   Se poate observa că toate legile naturale acţionează în mod ordonat, în baza legii armoniei. Prin acţiunea acestei legi, natura face ca toate elementele dintr-un ecosistem să funcţioneze armonios. Dacă înţelegeţi acest adevăr, veţi avea o nouă viziune, mai cuprinzătoare, asupra puterii mediului înconjurător. Vei înţelege de ce asocierea cu minţile negative este fatală celor care caută să se desăvârşească.
   î: Vrei să spui că natura îi forţează pe oameni, prin intermediul legilor naturale, să trăiască în armonie cu influenţele mediului lor înconjurător?
   R: Da, aşa este. Legea ritmului hipnotic forţează orice fiinţă vie să se supună influenţelor mediului în care trăieşte.
   î: Dacă natura îi forţează pe indivizi să împrumute trăsăturile naturale ale mediului în care trăiesc, ce mijloace de evadare au la îndemână cei care se nasc într-un mediu marcat de sărăcie şi eşec şi care-şi doresc să evadeze?
   R: Ei trebuie fie să schimbe mediul, fie să rămână în sărăcie. Natura nu permite nimănui să se sustragă influ-enţelor mediului în care se naşte.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun