Telefon: 0723 370 540

Strania Energie a Gândirii – Florin Gheorghiță

Strania Energie a Gândirii – Florin Gheorghiță

27,00 RON 29,95 RON
Disponibilitate: În Stoc
Se spune că întregul univers a fost creat prin puterea gândului şi că din cele mai vechi timpuri fiinţe avansate spiritual, care ştiau să stăpânească această forţă, au venit pe Pământ pentru a ajuta omenirea să evolueze. În jurul nostru, totul funcţi...
Cu TVA: 27,00 RON
Cod produs: carte

Se spune că întregul univers a fost creat prin puterea gândului şi că din cele mai vechi timpuri fiinţe avansate spiritual, care ştiau să stăpânească această forţă, au venit pe Pământ pentru a ajuta omenirea să evolueze. În jurul nostru, totul funcţionează pe bază de energie, iar în lipsa acesteia nu ar exista progres. Energia generată de gândire este utilizată în toate domeniile şi poate fi activată de fiecare dintre noi. Ilustrându-şi expunerile cu numeroase exemple şi fotografii, Florin Gheorghiţă ne ajută prin această carte să facem un prim pas spre descoperirea uimitoarelor fenomene produse de energiile-gând.
 
Editura: Polirom

Autor: Florin Gheorghiță
Format: 13.5 x 17 cm
Nr. pagini: 264
ISBN: 978-973-46-4293-9
A apărut în: 2014
 

Cuvânt-înainte ... 9

Capitolul I. Cât de reală este "realitatea"? ... 13
  Dezvăluirile înregistrărilor fotografice ... 13
   Iniţiaţii afirmă : realitatea vizibilă e "iluzorie"! ... 20
   Cunoaşterile iniţiatice confirmate de fizicieni ai secolului XX ... 32
   Note ... 41

Capitolul II. La început a fost Gândirea ... 43
   Unde şi când a apărut "gândul"? ... 43
   Gândind, consumăm energie, dar o recuperăm din spaţiu ... 65
   De fapt, cine suntem noi? ... 71
   Biorezonanţă, psihosomatică şi autovindecare prin gândire ... 79
   Note ... 88

Capitolul III. Manifestări ale "puterii interioare" ... 91
   Mediumnitatea - noi orizonturi în ştiinţele moderne ... 91
   Ectoplasmia : un fenomen foarte natural ... 100
   Ieşirile corpurilor invizibile din trup ... 111
   Forme-gând, materializări şi fantome ... 114
   Note ... 130

Capitolul IV. Uimitoarele fenomene produse de energiile-gând ... 133
   Superforţa primordială ... 133
   Copiii-medium - sursă de inspiraţie pentru o revoluţie ştiinţifică ... 151
   Enigma dematerializărilor ... 156
   "Particula lui Dumnezeu" sau o nouă descoperire? ... 159
   Straniile fenomene din catedrale ... 173
   Imagine din trei realităţi ... 184
   Note ... 187

Capitolul V. Cerurile Monadelor ... 189
   Firele vieţii ... 189
   Cum creăm antahkarana ... 197
   Fraţii noştri monadici ... 200
   Note ... 210

pag. 20-21


   ...spectrului materiilor fine invizibile). în existenţa fără trup organic nu mai intervin „ecranările" proprii impuse de materiile grele ale trupurilor carnale şi nici „bruiajele" la frecvenţe joase generate continuu de „dorinţele trupeşti". în vieţuirea încarnată, celor mai mulţi oameni gândirea le este mereu „viciată" şi de multe ori chiar blocată de manifestările „reflexelor biologice", suscitate de permanentele „dorinţe" ale trupului. Or, sub aspectul valorilor de bază, care „realitate" este cea superioară? Cea „invizibilă" a Lumii sufletelor, în care domină autoritar gândirea spirituală la vibraţii mai ridicate, sau cea „vizibilă" pentru noi, în care marea majoritate a oamenilor îşi scad zilnic potentele energetice ale propriilor gândiri prin reflexele şi dorinţele biologice ale trupului carnal (foame, sete, frig, plăcerile simţurilor, ambiţii, frici etc), ale căror frecvenţe vibratorii joase le reduc direct energiile specifice?
   Schiţarea comparativă de mai sus, care pentru unii cititori ar putea părea filosofică, are un fond fizic real: la bază, totul se reduce la schimburi de energii informaţionale, frecvenţele lor vibratorii fiind esenţiale în compararea manifestărilor energetice ale complexei structurări funcţionale a fiinţelor umane întrupate sau deztrupate. înregistrările fotografice selectate în acest volum redau clar unele dintre aspectele acestei diferenţieri fizice şi totodată „filosofice": clişeele respective au surprins efectiv modurile în care gândirea spirituală umană poate să pună în evidenţă existenţa simultană a celor două realităţi şi compararea „situării lor valorice". Din păcate, marea majoritate a oamenilor sunt cantonaţi şi acum în „realitatea inferioară" a mediului materiei grele vizibile - deşi încă din Antichitate înţelepţii o considerau chiar „iluzorie". Şi nu numai atât: gânditorii din vechime ajunseseră să constate că „oamenii îşi fac singuri propria realitate" prin felul în care îşi orientează gândirea!

   Iniţiaţii afirmă: realitatea vizibilă e „iluzorie"!

   încă din Antichitate, întrebarea „Cât de reală este Realitatea?" i-a frământat de-a lungul veacurilor pe înţelepţii diferitelor popoare, mulţi dintre aceştia având un orizont mult mai larg al cunoaşterii - fie prin obţinerea pe parcursul vieţii a capacităţii de clarvedere în invizibil, fie prin colaborarea cu clarvăzători deosebiţi.
   Probabil că, pe această temă, cea mai extinsă preocupare - în timp, dar şi în spaţiul geografic - o regăsim continuată până în zilele noastre în subcontinentul indo-tibetan, în acele locuri unde s-au putut păstra de-a lungul mileniilor atât arhive ale vechilor înţelepciuni, cât şi tradiţii deosebite în respectarea lor. Astfel, în textele unor Upanişade antice a fost regăsită menţionarea repetată a convingerii asupra relativităţii percepţiilor oamenilor privind „realitatea" care ne este redată de simţurile trupului carnal. Deşi în scrierile vechi cuvântul maya a avut un sens cosmic, treptat a fost folosit tot mai mult cu sensul de .iluzie", „iluzoriu", în special în cadrul preceptelor despre „realitate". Comentând acest aspect în contextul temei respective, profesorul Mircea Eliade - eruditul istoric al ideilor filosofico-religioase regăsite la vechi civilizaţii ale lumii - a redat o sinteză sugestivă a consideraţiilor gânditorilor hinduşi antici care apreciau cu totală convingere că „realitatea vizibilă" nu este cu adevărat „reală":

   în Satapatha Brahmana se afirmă: „omul se naşte într-o lume confecţionată de el însuşi".
   ...Totuşi în unele Upanişade se găseşte un număr suficient de indicaţii privind marile linii ale gândirii Vedelor... Vechea concepţie a creaţiei cosmice cedează în faţa rolului jucat de maya în experienţa fiecărui individ, în special în acela de orbire... maya este asimilată cu neştiinţa (avidya) şi e comparată cu visul. „Realităţile" multiforme ale lumii exterioare sunt tot atât de iluzorii ca şi conţinutul viselor [s.n.].

   La mii de kilometri depărtare, un înţelept iniţiat din Egiptul antic a lăsat posterităţii o serie de texte sapienţiale, dintre care unele conţin aceeaşi cunoaştere şi convingere privind caracterul „iluzoriu" al realităţii percepute de oameni. In continuare sunt redate câteva citate din Cărţile lui Hermes Trismegistul (cel de trei ori înţelept), care a transpus în scris o serie de cunoaşteri fundamentale ce i-au fost oferite într-un mod impresionant de Poimandres - o Fiinţă Spirituală superioară, apărută din invizibil şi dispărută apoi tot în nevăzut. Este interesant de redat în primul rând modul impresionant de transmitere a profundelor cunoaşteri - din care am citat în continuare unele afirmaţii esenţiale:...


pag. 136-137


   ...în mod ciudat şi unele aspecte esenţiale ale începuturilor universului: de exemplu, popularea cuantică a haosului primordial cu microentităţi care „gândeau", dar erau inactive sau prima manifestare a „Germenului Unic" autoformat - care, gândind, „a dorit" să creeze şi, apoi, gândind mereu, a conceput legile divine şi uriaşa creaţie cosmică a universului „nostru" - şi poate chiar a altor universuri.
   Din aceste consemnări, datate cu milenii în urmă, ale unor stranii cunoaşteri şi ale unor fenomene ciudate considerate adesea „minuni", asociate cu experimente prin instalaţii tehnice extraordinare, precum şi cu descifrări teoretice tot mai avansate, se conturează tot mai clar un fapt fundamental atemporal: Energia Gândirii a fost în sine acea „forţă primordială unică", din care s-au desprins celelalte forţe fundamentale - constatate ca bază a edificării universului astronomic. Aceasta ar fi o supoziţie teoretică imaginativă? Nicidecum! Serii de cercetări experimentale efectuate în a doua jumătate a secolului XX de către oameni ai ştiinţei moderne „nonconformişti" s-au asociat în a demonstra realismul acestei concluzii tulburătoare. De fapt, „ipoteza respectivă" rezultă din verificarea repetată a diferitelor fenomene fizice întru totul specifice şi concludente: „energia gândirii" poate nu numai să influenţeze, ci şi să controleze în mod autoritar, instantaneu, reducând parţial sau total ori amplificând fiecare din cele patru forţe fundamentale. Toate aceste forţe care stau la baza edificării universului cunoscut de noi, pământenii, domină întreaga sa dinamică spaţială; şi totuşi, la nivel terestru se supun cu incredibilă uşurinţă energiilor-gând emanate de „nucleul nostru spiritual" când acestea sunt concentrate şi modulate ca frecvenţe vibratorii prin corpul voinţei - corpul atmic. Pentru edificarea cititorului, prezint în acest sens şi o selecţie - parţial ilustrată - a unei suite cazuistice demonstrative rezultate din diferite manifestări naturale, dar în special din experimente tehnico-ştiinţifice moderne - specifice fiecărui tip de forţă fundamentală în parte.
   Cu un secol înainte ca „forţa gravitaţiei" să fie definită teoretic fizic şi matematic, anumite consemnări asociate cu miniaturi pictate - redactate în cursul secolului al XVII-lea şi reluate în secolele următoare - au descris un fapt prodigios care a impresionat nu numai călugării unei mănăstiri franciscane din Italia şi clericii de rang superior, ci şi locuitorii din zona locaşului de cult: cu toţii au fost uimiţi de modul în care călugărul Iosif din Copertino se ridica pur şi simplu în aer când îşi concentra gândirea în rugăciune şi cădea într-un fel de extaz religios. Dar mai mult decât atât: episcopi locali şi însuşi papa Urban al VIII-lea au asistat la fel de uimiţi chiar şi la deplasarea prin aer a călugărului în exteriorul bisericii, depăşind la acea vreme orice cunoaştere şi înţelegere omenească!
   Dar de fapt, în zonele creştinate ale lumii, un asemenea fenomen de levitaţie, de mers chiar pe apa mării agitate „bântuită de valuri" stârnite de un „vânt puternic", a fost consemnat ca o „minune" într-un text succint, rămânând neexplicat de-a lungul a aproape două mii de ani. în capitolul 14 al Evangheliei apostolului Matei, unde se descrie venirea „pe apă" a Mântuitorului Iisus către luntrea apostolilor, s-au specificat la fel de succint şi două aspecte suplimentare, foarte importante pentru înţelegerea fenomenului: într-o primă fază, apostolul Petru, având credinţa fermă (concentrarea propriei gândiri-voinţă) că prin ajutorul învăţătorului „va putea merge" şi el pe deasupra valurilor, a coborât din luntre şi a făcut primii paşi prin aer; dar, survenind subit teama ascunsă că nu va reuşi, „s-a temut" şi, astfel, brusc, frecvenţa vibratorie a energiei-gând-voinţă i-a scăzut, implicit reducându-i-se şi capacitatea de anulare a gravitaţiei terestre ; astfel, trupul său a început să intre în apă. A urmat însă o altă fază importantă a fenomenului fizic: Mântuitorul „şi-a întins îndată mâna, l-a apucat" şi, odată cu mustrarea pierderii concentrării, a „credinţei", l-a ridicat din apă. Deci Iisus „l-a apucat" pe apostolul Petru şi i-a transmis prin mână din energia gândirii Sale, mult mai potentă şi la o vibraţie mult superioară, reactivându-i brusc vibraţia aurei la frecvenţa mai ridicată necesară unei uşoare levitaţii; astfel, Petru s-a ridicat din apă şi a putut reveni la luntre împreună cu prodigiosul său salvator, în doar câteva versete, evanghelistul a redat totuşi extrem de semnificativ o descriere foarte clară a modului în care concentrarea energiei gândirii - specifică „credinţei" - poate domina „cu uşurinţă" forţa de atracţie a gravitaţiei terestre:

   25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
   26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
   27. Dar El le-a vorbit îndată : îndrăzniţi. Eu sunt; nu vă temeţi!


pag. 192-193


   în mod bine gândit încă din acele faze primordiale, fiecare „fragment" emanat de Tatăl Unic a fost protejat cu un înveliş dintr-o materie aproape la fel de fină. care ulterior s-a extins şi la fiecare diviziune în parte. Deci Monadele ar fi atât fragmente din substanţa-energie divină - ele având în sine potentele conştiinţei şi ale gândirii (pe care. de fapt, noi încă nu suntem capabili să le înţelegem ca fenomene fizice în complexitatea potentelor lor absolute) -, cât şi o altă materie - cu un rol funcţional în raport cu mediul exterior. Dar din ceea ce înţelepţii hinduşi au aflat din vechime şi au consemnat în Imnul creaţiei privind „prima manifestare" a Conştiinţei Germenului Unic - care, gândind, a „dorit să creeze" - se poate observa şi un alt fapt fundamental: Monadele gândesc şi, în profunzimea conştiinţei lor, au şi ele permanent „dorinţa creaţiei"! Or, după cum o explică teosofii vechi şi actuali, această dorinţă se manifestă dominant prin trei aspecte specifice : prin Voinţa spirituală, prin înţelepciune-Iubire şi prin Acţiune-Creativitate pentru realizarea Planului Tatălui Atotputernic.
   în vechile cunoaşteri orientale a fost specificat însă în mod repetat un fapt deosebit, transmis de Fiinţe Spirituale superioare venite din spaţiu : emanarea unor mulţimi imense de „Scântei divine" (Monadele) a avut loc în cadrul unei „prime creaţii", pe când nu existau încă universurile materiilor grele. Din această cauză, mulţimile Monadelor au rămas în aşteptare de-a lungul anumitor etape cosmice prealabile, până la faza în care aveau să se integreze în fluxul scopului existenţei lor - gândit de la începuturi de Tatăl Unic.
   în timpul acestor etape, valurile de energii tot mai mari emanate de Creator au umplut cosmosul cu vibraţiile creaţiei şi au devenit treptat radiaţii cu frecvenţe vibratorii tot mai reduse - până la transformarea lor în particulele subelementare şi apoi în particulele elementare ale materiilor grele. Dar corpurile Monadelor aveau vibraţii specifice la frecvenţe foarte ridicate şi nu puteau să se antreneze în giganticele .torente ale energiilor Creaţiei - ale căror vibraţii erau în continuă scădere. De aceea, perioadele de aşteptare ale Monadelor s-au desfăşurat în zone ale spaţiului în care dominau frecvenţele foarte înalte, în vechea înţelepciune hindusă - care a menţinut termenii vechi din limba sanscrită (dispărută de mult) -, „planul de aşteptare" a Monadelor a fost consacrat prin termenul „anupadaka", însemnând „fără îmbrăcăminte" (fără alte corpuri exterioare).
   Autorul A.E. Powell a preluat de la sursele iniţiatice orientale şi un alt fapt important: fazele în care Monadele au putut să-şi înceapă manifestările au survenit abia în al treilea val al Creaţiei, în cursul căruia se declanşase formarea galaxiilor, a sistemelor solare, a aştrilor. La nivelul planului anupadaka, Monadele erau prin natura lor „atotştiutoare" şi „atotputernice"; dar nu cunoşteau nimic din ceea ce se crease în cosmos între timp, în baza Planului Divin. Pentru zonele spaţiului în care apăruseră feluritele materii - nori atomici, nori moleculari, nori de praf cosmic, galaxii şi obiecte cereşti - erau „neştiutoare" şi incapabile de a fi „active".
   Mulţimile de Monade nu ar fi fost însă identice unele faţă de altele. Fiecare aspect din cadrul treimii specifice propriei substanţe divine - Voinţa, Înţelepciunea-Iubire, Acţiunea-Creativitate - nu avea exact aceleaşi potente la fiecare „Scânteie divină" în parte. Iniţiatul englez a aflat şi chiar a prezentat un tabel simbolic al modului diferit în care erau combinate potentele aspectelor respective; astfel, chiar din timpurile primordiale, Monadele s-au diferenţiat în cadrul a şapte tipuri principale, energiile acestora având tendinţe variate de manifestare. Fiind de fapt „tipuri" diferite de energii specifice emanate, în literatura ştiinţelor spirituale a fost consacrat acest fapt prin clasificarea Monadelor atribuind fiecărei categorii o anumită „rază" dominantă; astfel, mulţimile de Monade se diferenţiază în cadrul a „şapte raze" distincte. De-a lungul veacurilor, diferiţi iniţiaţi au cercetat prin clarvedere manifestările semenilor cărora le identificau „raza personală" şi au ajuns să consemneze analitic detalii legate de „caracterul" şi tendinţele dominante specifice „fiecărei raze". întrucât fiecare Monadă deţine toate potentele acestor „şapte raze", însă cu tendinţe de manifestare în proporţii diferite, clarvăzătorii iniţiaţi au ajuns treptat să dezvolte acest domeniu al ştiinţelor spirituale determinând şi manifestări ale energiilor individuale specifice unor „raze secundare" şi mai apoi specifice unor „raze terţiare". în ultimele două decenii ale secolului XX s-a ajuns şi mai departe, iniţiatul englez Benjamin Creme redând în fiecare din cele trei volume din Misiunea lui Maitreya o prezentare mai extinsă a razelor mai multor sute de...

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun