Telefon: 0723 370 540

Tantra • suprema înţelegere conversaţii despre Calea Tantrică din Cântecul Mahamudrei de Tilopa - Osho

Tantra • suprema înţelegere conversaţii despre Calea Tantrică din Cântecul Mahamudrei de Tilopa - Osho

33,00 RON 35,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Literal, Mahamudra înseamnă "marele gest" sau "gestul suprem", ultimul pe care îl poţi face, dincolo de care nimic nu mai este posibil. Este starea fiinţei tale atunci când nu eşti separat de Întreg.   Mahamudra înseamnă un orgasm total, în comuniune...
Cu TVA: 33,00 RON
Cod produs: carte

Literal, Mahamudra înseamnă "marele gest" sau "gestul suprem", ultimul pe care îl poţi face, dincolo de care nimic nu mai este posibil. Este starea fiinţei tale atunci când nu eşti separat de Întreg.
   Mahamudra înseamnă un orgasm total, în comuniune cu Universul. Dacă ai iubit pe cineva şi ai simţit vreodată o topire şi o contopire, cei doi nu mai sunt doi. Trupurile rămân separate, dar ceea ce există între trupuri se transformă într-un pod, un pod de aur, şi starea de doi dinăuntru dispare; o singură energie a vieţii vibrează la ambii poli. Dacă ți s-a petrecut asta vreodată, atunci poţi înțelege ce este Mahamudra. De milioane şi milioane de ori mai adâncă, de milioane şi milioane de ori mai înaltă este Mahamudra. Este un orgasm total resimțit prin comuniunea cu Întregul, cu Universul. Este topire în sursa vieţii.
   Tilopa transmite prin cântec să devii ca un bambus gol: nimic pe dinăuntru. Şi deodată, atunci când eşti un bambus gol, buzele divine te cuprind, bambusul gol devine un flaut şi cântecul începe – acesta este Cântecul Mahamudrei. Tilopa a devenit un bambus gol, divinul s-a revelat şi cântecul a început. Nu este cântecul lui Tilopa; este cântecul Experienţei Supreme înseşi.

Editura: Atman

Autor: Osho

Format: 13x20 cm.

Număr de pagini: 306

Greutate: 270 gr.

Anul apariției: 2016

ISBN: 978-606-8758-29-9



1. Experienţa supremă ... 1
2. Problema rădăcină a tuturor problemelor ... 31
3. Natura întunericului şi a luminii ... 57
4. Fii ca un bambus gol ... 81
5. Adevărul înnăscut ... 107
6. Marea Învăţătură ... 141
7. Calea fără de cale ... 175
8. Taie rădăcina ... 209
9. Dincolo de toate ... 239
10. Suprema înţelegere ... 267

pag. 6-7


   Daţi-mi voie să spun ceva despre Tilopa, înainte de a vorbi despre acest frumos fenomen. Despre Tilopa nu se cunosc prea multe lucruri, pentru că nimic de fapt nu poate fi cunoscut despre astfel de persoane. Ei nu lasă o urmă. Ei nu devin o parte din istorie. Existenţa lor se desfăşoară în mod diferit, ei nu participă la traficul principal pus în mişcare de întreaga umanitate; calea lor este alta. Întreaga umanitate experimentează prin prezenţa dorinţelor, iar existenţa persoanelor precum Tilopa este eliberată de orice dorinţă. Aceste fiinţe pur şi simplu se dau la o parte din traficul principal al umanităţii, acolo unde se naşte istoria.
   Cu cât se îndepărtează de trafic, cu atât mai mitologici ei devin. Existenţa lor e ca un mit. Nu mai sunt evenimente în timp, şi asta este aşa cum ar trebui să fie, pentru că ei se mişcă dincolo de timp, trăiesc dincolo de timp; trăiesc în eternitate. Dispar pur şi simplu din dimensiunea aceasta a umanităţii noastre comune; se evaporă. Ne amintim doar acel moment când se evaporă; pentru că doar cu atât sunt ei o parte din noi. De aceea nu se ştie prea mult despre Tilopa, despre cine este el.
   Doar acest cântec există. Acesta este darul lui, iar darul i-a fost dat discipolului său, Naropa. Aceste daruri nu pot fi oferite oricui şi doar atunci când există o adâncă intimitate bazată pe iubire. Trebuie să fii capabil să primeşti astfel de cadouri. Acest cântec a fost dat lui Naropa, discipolul său. Înainte ca acest cântec să fie dat lui Naropa, Naropa a fost testat în mii de feluri: credinţa lui, dragostea lui şi încrederea lui. Când în fiinţa lui nu a mai existat nicio îndoială, nici măcar o mică parte de îndoială, când inima lui a fost complet plină de încredere şi de iubire, atunci i-a fost oferit acest cântec.
   Şi eu am venit să vă cânt, dar acest cântec îl puteţi primi doar când sunteţi pregătiţi. Şi eşti pregătit atunci când îndoiala dispare pur şi simplu din minte; nu trebuie suprimată, nu trebuie să încerci să o înfrângi, pentru că deşi înfrântă, ea va rămâne în tine, suprimată ea va rămâne parte din inconştientul tău şi va continua să te afecteze. Nu lupta cu mintea ta care se îndoieşte; nu o suprima. Foloseşte toată energia de care dispui pentru a-ţi amplifica încrederea. Pur şi simplu fii indiferent faţă de mintea ta ce se îndoieşte; nimic altceva nu se poate face.
   Indiferenţa este cheia; pur şi simplu fii indiferent. Este acolo;  accept-o. Foloseşte-ţi energia pentru a amplifica încrederea şi iubirea, pentru că energia este neutră. Energia ce  devine  neîncredere  este  aceeaşi  cu  cea care  devine încredere. Rămâi indiferent la neîncredere. În momentul în care eşti indiferent, cooperarea ta este ruptă; nu o mai hrăneşti, pentru că totul se hrăneşte prin atenţie. Dacă acorzi atenţie neîncrederii tale, chiar dacă eşti împotriva ei, acest fapt este periculos pentru că atenţia însăşi este hrana; în felul acesta cooperezi cu ea. Trebuie să fii indiferent, nici pro, nici contra: nu accepta îndoiala; dar nu fi nici împotriva ei.
   Prin urmare, acum va trebui să înţelegi trei cuvinte. Un cuvânt este îndoială, altul este convingere şi cel de¬al treilea cuvânt este încredere sau credinţă, cunoscută în Orient drept shraddha. îndoiala este o atitudine negativă faţă de orice. Priveşti orice vine către tine într-un mod negativ. Eşti împotrivă şi vei găsi motive, raţionamente ca să susţii împotrivirea ta. Dar există şi o atitudine pozitivă: convingerea. Ea este exact ca mintea care se îndoieşte, doar că e la polul opus; nu este o mare diferenţă. Această minte se uită la lucruri în mod constructiv şi urmăreşte să găsească motive, raţionamente ca să susţină, să fie pentru. Mintea care se îndoieşte suprimă convingerea; mintea care se convinge suprimă îndoiala. Dar sunt amândouă făcute din acelaşi aluat; calitatea nu e diferită.
   Apoi există o a treia minte, a cărei îndoială a dispărut pur şi simplu. Şi când dispare îndoiala, convingerea dispare.


pag. 146-147


   Uitaţi-vă la persoanele voastre morale, la aşa-numiţii voştri sfinţi. Uitaţi-vă şi observaţi-i, pe feţele lor se poate citi ipocrizia şi decepţia. Ei spun una; dar fac alta. Ei fac ceva şi nu doar că ascund asta de voi — au devenit atât de pricepuţi în a ascunde , încât se ascund şi de ei înşişi.
   într-o stare de ignoranţă, păcatul este natural. În starea de iluminare, virtutea este naturală. Un buddha nu poate păcătui; dar tu nu poţi face altfel — tu poţi doar păcătui. Păcatul şi virtutea nu sunt consecinţe directe ale deciziilor tale, nu sunt faptele tale; sunt umbre ale fiinţei tale. Dacă eşti trezit, atunci umbra cade şi umbra e plină de lumină. Iar umbra nu face rău nimănui, nu poate face rău nimănui; poartă cu sine parfumul necunoscutului, al imortalităţii. Poate doar să se reverse asupra ta ca o binecuvântare; altfel nu e posibil. Chiar dacă un buddha se supără pe tine, aceasta este compasiune; nu poate fi altfel. Compasiunea ta nu este adevărată; supărarea lui Buddha nu poate fi adevărată. Păcatul tău, umbra ta naturală, orice ai face — o poţi decora, poţi face un templu în vârful ei, o poţi ascunde, o poţi înfrumuseţa, dar toate acestea nu te vor ajuta. O vei găsi adânc în fiinţa ta, deoarece nu e vorba de ceea ce faci, ci de ceea ce eşti.
   Fii atent pe ce se pune accentul. Dacă înţelegi această schimbare de accent, şi această schimbare de accent este foarte importantă, abia atunci vei fi capabil să înţelegi Tantra.
   Tantra este o mare învăţătură. Nu te învăţă nimic despre acţiune, ea te învaţă doar despre fiinţa ta. Cine eşti tu este important: dormi profund, sforăi sau eşti treaz? Cine eşti tu: eşti alert, conştient, sau te mişti într-o stare hipnotică? Eşti un somnambul sau eşti treaz, conştient, în orice situaţie ai fi? Faci tot ceea ce faci amintindu-ţi de sinele tău? Nu, pur şi simplu acţionezi. Nu ştii de ce sau de unde vine, din ce parte a inconştientului apare un impuls care te posedă şi trebuie să acţionezi.
   Orice ar spune societatea despre acest fapt - moral sau imoral, păcat sau virtute — Tantra nu e preocupată de asta. Tantra se focalizează asupra ta, priveşte chiar în centrul fiinţei tale, acolo de unde vine acest impuls. Otrava ignoranţei tale nu poate naşte viaţa, ci doar moartea. Întunericul tău naşte doar întuneric. Şi asta înseamnă să fii absolut natural. Deci ce se poate face? Ar trebui să urmărim să ne schimbăm modul de a acţiona? Ar trebui să urmărim să devenim mai morali, mai virtuoşi, mai respectabili? Sau ar trebui să urmărim să ne transformăm fiinţa?
   O fiinţă se poate transforma. Nu e nevoie să aşteptăm o infinitate de vieţi. Dacă eşti pătruns de intensitatea înţelegerii, dacă te foloseşti de toată puterea ta, de întreaga ta energie, dacă urmăreşti cu toată fiinţa ta să înţelegi, toată această intensitate va face să se aprindă dintr-odată o lumină în fiinţa ta. O flacără se naşte din fiinţa ta, ca un fulger, şi întregul tău trecut şi întregul tău viitor apar în câmpul conştiinţei tale. Înţelegi tot ceea ce s-a petrecut, tot ceea ce se petrece, tot ceea ce se va petrece. Deodată totul a devenit clar, e ca şi cum a fost întuneric şi cineva a adus lumina, şi brusc totul a devenit clar.
   Tantra crede în lumina ta interioară. Şi Tantra spune că trecutul devine pur şi simplu irelevant atunci când această lumină apare. Trecutul nu ţi-a aparţinut niciodată. Bineînţeles, existenţa sa nu e contestată, dar toate câte au fost, s-au petrecut ca într-un vis şi tu dormeai profund. S-a petrecut, ai făcut multe, bune şi rele, dar toate s-au petrecut când erai într-o stare de inconştienţă, nu erai responsabil. Şi, deodată, tot trecutul tău este ars, se naşte o fiinţă proaspătă şi virgină - aceasta este iluminarea instantanee.
   Yoga place oamenilor pentru că seamănă foarte mult cu o afacere. Îl poţi înţelege pe Patanjali foarte uşor pentru că se potriveşte cu propria ta minte, cu mintea logică, cu gândirea matematică. Tilopa este dificil de înţeles, dar Tilopa e special.


pag. 294-295


   Energia este foc; energia este solară. Când nu te mişti către ceva, când rămâi complet nemişcat, aici şi acum, fără să mai mergi undeva, când te orientezi către centrul fiinţei tale, energia ta se conservă - deoarece noi pierdem energia prin dorinţe şi speranţe. Energia noastră se pierde deoarece ne orientăm mereu către viitor. Motivaţia este încă o cauză a pierderii noastre: "Fă ceva, fii ceva, ai ceva. De ce îţi pierzi vremea şezând? Du-te! Mişcă! Du-te!" Atunci consumăm energia ce ne pune în mişcare. Dacă eşti pur şi simplu aici, cum poţi să pierzi această energie? Energia se orientează în mod spontan către centrul fiinţei tale, se revarsă din nou în fiinţa ta, devine un cerc de foc, iar apoi gheţarul minţii începe să se topească.

   La început, yoghinul simte că mintea sa cade asemenea unei cascade...

   Totul cade. Întreaga minte cade, cade, cade - e posibil ca acest lucru să te sperie. Atunci când apare prima fază a stării de satori, ai nevoie de un maestru într-un mod foarte, foarte, foarte profund şi intim, deoarece el îţi va spune: "Nu-ţi fie teamă; este minunat - cazi."
   Rosteşti cuvântul cădere şi apare frica, deoarece căderea înseamnă căderea în abis, înseamnă să-ţi pierzi pământul de sub picioare, să te mişti în necunoscut. Iar căderea poartă în sine un sens al morţii — acest lucru te sperie.
   Ai urcat vreodată pe vreun vârf înalt de munte şi apoi ai privit de acolo, de sus, în prăpastie, în jos, spre vale? Te apucă ameţeala, începi să tremuri, ţi se face frică, toate acestea îşi fac apariţia de parcă abisul este însăşi moartea şi tu poţi să mori în orice moment. Când mintea se topeşte, totul începe să cadă, totul, vă spun, totul. Iubirea ta, egoul tău, lăcomia ta, mânia ta, ura ta, tot ceea ce ai fost până acum, brusc, începe să se destindă şi să cadă, e ca şi cum casa începe să se prăbuşească. Devii haotic: nu mai există ordine, dispare orice formă de disciplină. Într-un anumit fel ai reuşit să susţii această formă în care te recunoşti; te simţeai adunat într-un anumit fel: exercitai un control asupra ta, îţi impuneai o disciplină. Acum, fiind destins şi natural, totul cade. Multe aspecte, pe care le-ai suprimat, vor apărea ca nişte bule; vor ieşi la suprafaţă. Vei fi înconjurat de haos; vei fi exact ca un nebun.
   E într-adevăr dificil să traversezi această primă etapă, deoarece tot ceea ce societatea a construit în mod forţat în fiinţa ta va cădea, tot ceea ce ai învăţat va cădea; tot ceea ce te-a condiţionat să fii într-un fel sau altul va cădea. Toate obiceiurile tale, toate direcţiile tale, toate căile tale pur şi simplu vor dispărea. Identitatea ta se va evapora; nu vei mai şti cine eşti. Până acum ai ştiut foarte bine cine erai: numele tău, familia ta, statutul tău în lume, prestigiul tău, onoarea ta, tot felul de amănunte; erai conştient de ele. Acum, brusc, totul se topeşte, identitatea e pierdută. Ştiai multe, acum nu vei mai şti nimic. Erai înţelept, cunoşteai căile lumii în care trăiai; acestea vor dispărea şi te vei simţi complet ignorant.
   Asta s-a petrecut cu Socrate. Asta a spus şi Socrate după ce a trăit prima etapă a stării de satori: "Acum ştiu un singur lucru: că nu ştiu nimic. Singura mea cunoaştere este aceea că sunt ignorant." Aceasta este prima etapă a stării de satori.
   Sufiţii folosesc un termen special pentru acest om, pentru acest tip de om, care atinge această stare; îl numesc mast, îl numesc nebun. Se uită la tine fără să te privească cu adevărat. Merge fără să ştie unde merge. Vorbeşte aiurea. Nimic din ceea ce spune nu e coerent. Un cuvânt şi apoi o pauză; apoi alt cuvânt, fără să aibă absolut nicio legătură cu primul; o propoziţie, apoi altă propoziţie, fără nicio legătură cu prima: nu mai are nicio coerenţă, sensul este pierdut. Devine un om contradictoriu; nu te mai poţi baza pe el.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun