Telefon: 0723 370 540

Tehnologia Zeilor • fascinanta cunoaştere a anticilor -  David Hatcher Childress

Tehnologia Zeilor • fascinanta cunoaştere a anticilor - David Hatcher Childress

43,00 RON 45,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Teme cum sunt zborul, războaiele atomice, electricitatea în lumea antică şi altele asemenea ar putea părea bizare pentru mulţi oameni, în special pentru cititorii cu «studii Înalte». Cu toate acestea, aşa cum vom vedea, există multe dovezi care ne co...
Cu TVA: 43,00 RON
Cod produs: carte

Teme cum sunt zborul, războaiele atomice, electricitatea în lumea antică şi altele asemenea ar putea părea bizare pentru mulţi oameni, în special pentru cititorii cu «studii Înalte». Cu toate acestea, aşa cum vom vedea, există multe dovezi care ne conduc spre ideea că avem un trecut avansat din punct de vedere tehnologic. Fiecare cultură din lume pare să aibă legende despre zborul antic şi despre o civilizaţie de aur care a existat înaintea civilizaţiei noastre. Partea cea mai dificilă e să facem diferenţa între adevăr şi ficţiune. Fascinant este însă că uneori adevărul este mai bizar decât ficţiunea.

David H. Childress

Editura: Vidia
Autor: David Hatcher Childress
Format:16,5x24 cm.
Număr de pagini: 443
Anul apariției: 2012
ISBN: 978-606-8414-03-4

PREFAŢĂ ... 13

1. ENIGMA TEHNOLOGIEI ANTICE ... 17
2. GENIALELE CONSTRUCŢII MEGALITICE ... 47
3. METALURGIA ŞI UTILAJELE ANTICE ... 97
4. ELECTRICITATEA ŞI FOCUL SACRU ÎN LUMEA ANTICĂ ... 153
5. ZBORUL ŞI RĂZBOIUL AERIAN ÎN LUMEA ANTICĂ ... 191
6. RĂZBOIUL ATOMIC ÎN LUMEA ANTICĂ ... 269
7. PĂMÂNTUL CA O URIAŞĂ CENTRALĂ ELECTRICĂ ... 331
8. NATURA CICLICĂ A ISTORIEI ... 421

BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE DE SUBSOL ... 435

 Aşa cum sfera universului nostru a fost împinsă până la cele mai îndepărtate colţuri ale spaţiului, astăzi putem să ne îndreptăm către cele mai îndepărtate colţuri ale istoriei. Şi mulţi cercetători fac exact acest lucru.
   Atlantida, cultura ei avansată, este menţionată în textele antice. Pentru început, este menţionată în dialogurile lui Platon (prelua¬te din vechi documente egiptene, potrivit textului); aproape fiecare cultură antică are mituri şi legende despre o lume care a existat şi despre cataclismul care a distrus-o.
   Mayaşii, aztecii şi indienii Hopi credeau în distrugerea a patru sau mai multe lumi înaintea lumii noastre. Distrugerea Atlantidei ar putea chiar să nu fie cel mai recent cataclism care s-a abătut asupra Pământului.
   Cele mai cunoscute cărţi din lume, cum sunt Biblia, "Mahabharata", Coranul şi chiar "Tao Te Ching", vorbesc despre cataclisme şi civilizaţii antice care au fost distruse. Civilizaţiile antice şi poveştile despre ele au umplut mii, chiar sute de mii de volume care în vremurile străvechi erau păstrate în biblioteci din toată lumea. Multe biblioteci antice erau atât de mari încât erau faimoase printre istoricii locali. Biblioteca din Alexandria este un astfel de exemplu.
   Din păcate, de-a lungul istoriei, arhive şi biblioteci uriaşe au fost distruse în mod intenţionat. Potrivit celebrului astronom Carl Sagan, la un moment dat a existat o carte intitulată "Adevărata istorie a omenirii în ultimii 100000 de ani", volum care se afla în marea bibliotecă din Alexandria, Egipt. Din păcate, această carte, împreună cu alte câteva mii, a fost arsă de creştini fanatici în secolul al III-lea d.Hr. Toate volumele care au scăpat au fost arse de musulmani pentru a-şi încălzi băile câteva sute de ani mai târziu.
   Toate textele chinezeşti au fost distruse în anul 212 î.Hr. din porunca împăratului Chi Huang Ti, sub domnia căruia s-a construit faimosul Zid Chinezesc. Cantităţi enorme de texte antice - în principiu toate j lucrările de istorie, filosofie şi ştiinţă - au fost confiscate şi arse. Biblioteci întregi, inclusiv biblioteca regală, au fost distruse. Unele dintre lucrările lui Confucius şi Mencius au căzut atunci pradă flăcărilor. Din fericire, unele cărţi au supravieţuit pentru că oamenii le-au ascuns în peşteri subterane; multe lucrări au fost ascunse în templele taoiste, unde sunt şi acum păstrate şi conservate cu sfinţenie.
   Conchistadorii spanioli au distrus toate manuscrisele vechi mayaşe pe care le-au găsit. Dintre miile de cărţi mayaşe găsite de spanioli, doar trei sau patru se presupune că mai există astăzi. Asemeni sectelor fanatice creştine în secolul al III-lea şi împăratului Chi Huang Ti în secolul al II-lea î.Hr., conchistadorii au vrut să elimine toate cunoştinţele şi datele despre trecut.
   Europa şi Mediterana au fost devastate în infamul Ev Mediu, când Biserica Creştină a suferit prima schismă după mai multe concilii, începând cu Conciliul de la Niceea din 325 d.Hr. Ultimul patriarh al Bisericii Creştine timpurii, Nestorius, a fost detronat la Conciliul de la Ephesus în 431 d.Hr. A fost izgonit în Libia, iar Biserica Nestoriană s-a mutat către est. Conflictul a implicat doctrina creştină timpurie a reîncarnării şi ideea că Iisus Hristos a avut o natură duală: Iisus era Învăţătorul, în timp ce Hristos era Arhanghelul Melchizedek.
   Ca urmare a acestui conflict, toate cărţile din Imperiul Bizantin au fost distruse, cu excepţia unei versiuni noi a Bibliei publicate sub patronajul Bisericii Catolice. În această perioadă a fost distrusă biblioteca din Alexandria, iar Hypatia, mare matematician şi filosof, a fost târâtă din trăsură de către mulţime şi sfâşiată în bucăţi. Mulţimea a dat apoi foc bibliotecii. Aşa a început suprimarea ştiinţei şi a cunoaşterii, îndeosebi a istoriei antice.
   Cunoaşterea a fost suprimată pe parcursul ultimelor două milenii. Se spune uneori că istoria e scrisă de învingătorii în războaie, nu de cei învinşi; dacă ne gândim că în acest secol propaganda politică orientată clar către război continuă să fie considerată "istorie", cred că în această lumină ar trebui să privim şi istoria antică.
   Dată fiind această suprimare, este uimitor că puţinele texte antice care au supravieţuit menţionează într-adevăr civilizaţii avansate şi cataclismele care le-au distrus. Totodată, aceste texte vorbesc despre popoare înţelepte care trăiau în armonie cu pământul ...

 Este fascinantă ideea că egiptenii au venit în Britania pentru a construi un observator megalitic destinat prezicerii cu acurateţe a eclipselor de Lună. Există consemnări conform cărora în jurul anului 2000 î.Hr. un împărat chinez a poruncit să fie ucişi cei doi astronomi regali pe motiv că nu reuşiseră să prezică o eclipsă de soare. Raymond Drake, teoretician al astronauţilor antici, se întreabă: "În zilele noastre, i-ar mai păsa vreunui rege de aşa ceva?"
   Egiptenii, chinezii, mayaşii şi multe alte culturi antice erau obsedaţi de eclipse şi de alte fenomene legate de planete şi de Soare. Se consideră că asociau catastrofele, inclusiv scufundarea Atlantidei, cu mişcările planetare şi cu eclipsele. Poate că egiptenii, mayaşii şi alte civilizaţii antice credeau că puteau să prezică următorul cataclism dacă monitorizau eclipsele de Lună şi poziţiile planetelor în raport cu Pământul...


Primele programe spaţiale

   Unele texte antice povestesc nu doar despre vehicule aerospaţiale antice, ca în viziunea biblică a lui Ezechiel, ci conţin consemnări ale unor martori oculari care au călătorit în spaţiul cosmic. În "Epopeea lui Etana", un text babilonian vechi de 4700 de ani, există un poem intitulat "Zborul lui Etana":
   "«Am să te duc la tronul lui Anu», i-a spus vulturul. Au zburat vreme de un ceas, după care vulturul a zis: «Priveşte în jos, ca să vezi ce a devenit pământul!» Etana s-a uitat în jos şi a văzut că pământul devenise un deal, iar marea, o fântână. Au mai zburat un ceas, apoi Etana s-a uitat din nou în jos: pământul era acum o pietricică, iar marea, un urcior. După al treilea ceas de zbor, pământul era doar un fir de praf, iar marea nu se mai vedea".
   Anu, Zeus din Olimpul babilonian, era zeul înălţimilor cereşti - ceea ce numim azi spaţiu cosmic. Relatarea acestui zbor cosmic descrie exact ce se întâmplă atunci când omul părăseşte Pământul. Este important că regăsim aici noţiunea despre un Pământ rotund care se micşorează pe măsură ce creşte distanţa, semn că, într-adevăr, faptele sunt relatate de un martor ocular.
   "Cartea lui Enoh", parte din "Apocrifa", conţine un pasaj care, la fel, pare să descrie un zbor în spaţiu:
   "Şi m-au ridicat în ceruri... (14:9)
   Şi era fierbinte ca focul şi rece ca gheaţa... (14:13)
   Am văzut locul aştrilor... (17:3)
   Şi am ajuns la un întuneric adânc... (17:6)
   Am văzut un hău". (17:11)

   Nu pare să fie descrierea unei călătorii în spaţiu? Este un hău întunecat, unde obiectele se încălzesc pe partea luminată de Soare şi sunt reci ca gheaţa pe partea aflată în umbră. Şi acolo sălăşluiesc Soarele, Luna, planetele şi stelele, exact aşa cum spunea Enoh.
   In secolul al II-lea d.Hr., Lucian, autorul grec care a vizitat Asia Mică, Siria şi Egiptul, a scris romanul intitulat "Vet-a Historia". El descria o călătorie spre Lună care anticipa programul spaţial american:
   "Continuându-ne astfel drumul prin cer şi îndreptându-ne către spaţiu vreme de şapte zile şi tot atâtea nopţi, în ziua a opta am zărit un fel de pământ în aer, asemănător unei insule mari, rotunde şi strălucitoare, care răspândea înjur o lumină foarte puternică". [43]
   Autorul Andrew Tomas ne povesteşte despre tradiţia istorică chinezească în care este menţionat Hou Yih (sau ChihChiang Tzu-Yu), inginerul împăratului Yao care avea cunoştinţe de astronautică. In anul 2309 î.Hr., el a hotărât să meargă pe Lună cu ajutorul unei păsări cereşti. Această pasăre l-a informat cu privire la momentele exacte legate de răsăritul, punctul de culminaţie şi apusul soarelui. E posibil ca aceste informaţii să-i fi fost furnizate astronautului preistoric de aparatura aflată la bordul unei nave spaţiale? Hou Yih a explorat spaţiul "călătorind pe curentul de aer luminos". Ţeava de eşapament a unei rachete incandescente?
   Hou Yih a zburat în spaţiu, unde "nu a simţit mişcarea de rotaţie a Soarelui". Această afirmaţie este de maximă importanţă pentru a confirma veridicitatea poveştii, pentru că doar în spaţiu omul nu poate vedea mişcarea diurnă a Soarelui.
   Pe Lună, astronautul chinez a văzut "orizontul care părea îngheţat" şi a construit acolo "Palatul Marelui Ger". Şi soţia lui, Chang Ngo, a făcut călătorii în spaţiu. Potrivit scrierilor chinezeşti antice, ea a zburat până la Lună, pe care o descrie ca o "sferă luminoasă, strălucitoare ca sticla, grozav de mare şi foarte rece; lumina Lunii îşi are originea în Soare", declara Chang Ngo.
   Acest mesaj de pe Lună face ca povestea veche de 4300 de ani să fie atât de incitantă. Descrierea pe care Chang Ngo o făcea Lunii este corectă.

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun