Telefon: 0723 370 540

Trăieşte în felul Tău • ce înseamnă cu adevărat să fii rebel? - Osho

Trăieşte în felul Tău • ce înseamnă cu adevărat să fii rebel? - Osho

26,00 RON 28,80 RON
Disponibilitate: În Stoc
 Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răs­toarnă tiparele clasice de gândire, provocân­du-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.  ...
Cu TVA: 26,00 RON
Cod produs: carte

 

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răs­toarnă tiparele clasice de gândire, provocân­du-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.
   Cărţile din seria "Osho" reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privi­tor la cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la pro­vocările cotidiene ale vieţii contemporane.
   "Oamenii nu pot fi fericiţi decât într-un singur mod: dacă sunt ei înşişi, în mod autentic."
   ...rebelul nu crede în nimic în afară de expe­rienţa lui proprie. Singurul lui adevăr e adevărul propriu; nici un profet, nici un mesia, nici un mântuitor, nici o sfântă scriptură, nici o tradiţie străveche nu-i pot da adevărul."
   "Omul nu e un obiect. De aici tot necazul şi toată bucuria, toate provocările, toate tulburările."
   "Eşti frumos aşa cum eşti, de ce nu te poţi accepta? Şi miracolul este că, atunci când te accepţi, se produce schimbarea." (OSHO)


Editura: Litera

Autor: Osho

Format:13x20 cm

Număr pagini: 224

Greutate:190 gr.

Anul apariției: 2014

ISBN: 978-606-686-684-2

pag. 15-16

   Spune "La revedere!" trecutului

   Rebelul spune pur şi simplu "La revedere!" trecutului, iar aici este vorba despre un proces permanent; astfel, a fi un rebel înseamnă a fi într-o permanentă rebeliune - căci fiecare moment are să devină trecut, fiecare zi va ajunge să fie trecut. Trecutul nu e cel deja mort şi îngropat, ci îl străbaţi clipă de clipă. De aceea, rebelul trebuie să deprindă o artă nouă: arta de a muri în fiecare moment care s-a scurs, ca să poată trăi liber în momentul nou care a sosit.

   Ce e adevărata rebeliune? Si care e diferenţa dintre reacţie si acţiune în cazul unei fiinţe umane rebele?

   Primul lucru care trebuie înţeles e diferenţa dintre rebeliune şi revoluţie.
   Revoluţia e un efort organizat în vederea schimbării societăţii în mod forţat, violent. Dar necazul e că nu poţi schimba societatea prin violenţă, deoarece violenţa e însăşi energia vitală a societăţii. De aceea au eşuat toate revoluţiile. Şi nu există nici o posibilitate ca vreo revoluţie să fie o reuşită - niciodată.
   Rebeliunea e individuală, nonviolentă, paşnică. Ea se naşte din iubire. Rebeliunea nu e împotriva a ceva, ci pentru ceva. Revoluţia e împotriva a ceva, dar nu pentru ceva. Revoluţia e atât de preocupată să fie împotrivă, încât uită în ce scop are loc toată frământarea aceasta. Ea e furie. însă furia nu poate da naştere unei societăţi mai bune. Rebeliunea nu e orientată împotriva societăţii, ci către naşterea unui om de factură nouă, către crearea unei umanităţi noi.
   Revoluţie înseamnă să lupţi cu trecutul.
   Rebeliune înseamnă să meditezi pentru viitor.
   Am spus că rebeliunea se naşte din iubire, tăcere, înţelegere, compasiune - toate calităţile care fac ca o persoană să fie divină. Revoluţia are la bază toate trăsăturile care fac din om iarăşi un animal. Eiindcă rebeliunea e individuală, nu e nevoie de nici o luptă. Societatea nici măcar nu-şi va bate capul cu faptul că un individ e diferit de ceilalţi. Dar chiar şi indivizi răzleţi care meditează, iubesc, nutresc speranţa unui nou răsărit, pot crea posibilitatea unei societăţi noi. însăşi prezenţa lor va fi suficientă pentru a-i transforma pe ceilalţi. Iubirea lor nu poate eşua - iubirea nu eşuează niciodată, înţelegerea lor, inteligenţa lor, compasiunea lor - acestea vor izbândi inevitabil.
   însă până acum nu s-a încercat metoda rebeliunii. Revoluţia pare mai uşoară, fiindcă împotriva unei societăţi atât de mari ai nevoie de o organizare amplă. Dar în momentul în care apelezi la organizare, dai naştere unei...


pag. 118-119


   Renunţarea la lume şi la societate ţine de un spirit rebel?

   întregul trecut al omenirii e plin de aceia care au renunţat la lume şi la societate. Renunţarea a devenit parte a aproape tuturor religiilor, un principiu de bază al lor.
   Rebelul renunţă la trecut. El nu va repeta trecutul; el aduce în lume ceva nou. Cei care au fugit de lume şi de societate sunt escapişti. în realitate, ei au renunţat la responsabilităţi, însă fără să-şi dea seama că în momentul în care renunţi la responsabilităţi renunţi şi la libertate. Acestea sunt complexităţile vieţii: libertatea şi responsabilităţile pleacă împreună sau rămân împreună.
   Cu cât iubeşti mai mult libertatea, cu atât vei fi mai dispus să accepţi responsabilităţile. Dar în afara lumii, în afara societăţii nu există posibilitatea nici unei responsabilităţi. Şi trebuie amintit că tot ceea ce învăţăm, învăţăm datorită responsabilităţilor pe care ni le asumăm.
   Trecutul a distrus frumuseţea cuvântului responsabilitate. El a fost transformat aproape într-un echivalent al datoriei; nu e tocmai aşa. O datorie este ceva de care te achiţi fără tragere de inimă, ca parte a sclaviei tale spirituale. Datoria faţă de bătrânii tăi, datoria faţă de soţ, datoria faţă de copii - acestea nu sunt responsabilităţi. E un lucru foarte semnificativ să înţelegi cuvântul responsabilitate. Trebuie să-l desparţi în două: respons şi abilitate*
   Poţi acţiona în două moduri: unul e reacţia, celălalt e răspunsul. Reacţia vine din condiţionările tale trecute; e mecanică. Răspunsul vine din prezenţa ta, din conştienta, din conştiinţa ta; el e non-mecanic. Iar capacitatea de a răspunde e unul dintre principiile cele mai importante ale dezvoltării. Nu urmezi nici un ordin, nici o poruncă, ci îţi urmezi pur şi simplu conştienta ta. Funcţionezi ca o oglindă, reflectând situaţia şi răspunzându-i - nu din memorie, nu din experienţe trecute ale unor situaţii similare; nu repetându-ţi reacţiile, ci acţionând într-un mod nou, actual, în chiar acest moment. Nici situaţia nu e veche, nici răspunsul tău - ambele sunt noi. Capacitatea aceasta e una dintre calităţile rebelului.
   Renunţând la lume, fugind în pădure şi-n munţi, nu faci decât să fugi de o situaţie din care ai fi putut învăţa, într-o peşteră din Himalaya nu vei avea nici o responsa-bilitate, dar reţine, fără responsabilitate nu poţi creşte; conştiinţa ta va rămâne blocată. Pentru creştere e nevoie să înfrunţi, să întâmpini, să accepţi provocările responsabilităţilor.
   Escapiştii sunt laşi, ei nu sunt rebeli - chiar dacă până acum aşa s-a spus, că sunt spirite rebele. Nu sunt, sunt doar laşi. N-au putut face faţă vieţii. Şi-au dat seama de slăbiciunile lor, de şubrezenia lor şi s-au gândit că e mai bine să dea bir cu fugiţii, fiindcă în felul acesta nu vor mai fi niciodată nevoiţi să stea faţă în faţă cu slăbiciunea lor, cu şubrezenia lor, nu vor mai avea de-a face cu nici o provocare. Dar fără provocări, cum ai să creşti?
   Nu, rebelul nu poate renunţa la lume şi la societate, dar el renunţă cu siguranţă la multe alte lucruri. Renunţă la aşa-zisa moralitate impusă lui de către societate; renunţă la aşa-zisele valori impuse de societate; renunţă...


pag. 202-203


   ...fie el bărbat sau femeie, şi e situat în pântec, dedesubtul buricului. Şi poate că punctul G al acestei femei e ori paralizat, ori mutilat, defectat - ceva nu e în regulă cu punctul ei G! Aici, printre noi, ar trebui să se expună; atunci punctul ei G ar putea începe să funcţioneze. Printre atâtea G-uri, cum să poţi rămâne serios?
   Am auzit... Doi puşti, gemeni, au început prima lor zi de şcoală, iar învăţătoarea i-a întrebat: "Cum vă cheamă?" Arătau atât de frumos, atât de plini de viaţă. îmbrăcaţi la fel, era aproape imposibil să-ţi dai seama care era unul şi care era altul. Aşa că i-a întrebat: "Cum vă cheamă?"
   Unul a zis: "Pe mine mă cheamă Ronald Reagan, iar pe fratele meu îl cheamă Richard Nixon". învăţătoarei nu i-a venit să creadă. Şi-a zis: "Copiii fac glume cu mine, fac haz pe seama mea". Imediat a pus mâna pe telefon şi a sunat acasă la ei, întrebând-o pe mama lor: "Doamnă Johnson, cei doi fii ai dumneavoastră au venit şi când i-am întrebat cum îi cheamă, unul a zis că-l cheamă Ronald Reagan şi că pe fratele lui îl cheamă Richard Nixon. Nu mi-a venit să cred; de aceea v-am sunat. Fac cumva haz pe seama mea?"
   Ceea ce a urmat a surprins-o foarte, fiindcă de la celălalt capăt al firului, femeia a urlat înfuriată: "Dar ştiu că aveţi tupeu să-mi spuneţi doamna Johnson. Sunt domnişoara Johnson şi aceia sunt copiii mei, iar când ai doi bastarzi, ce nume poţi să le dai? Dacă ai fi fost în locul meu, ai putea să-mi sugerezi nişte nume mai bune pentru doi bastarzi?"
   Priveşte viaţa, iar punctul tău G va începe să funcţioneze!
   Ai căzut pradă, ai căzut victimă celor pe care ţi le-au spus alţii. Comuna aceasta are menirea de a şterge tot ce ţi s-a spus şi de a te accepta aşa cum eşti. Aşa cum eşti, eşti cât se poate de în regulă, de valoros, de respectabil şi nu e nevoie să schimbi ceea ce eşti şi să creezi o personalitate falsă numai fiindcă aşa vor alţii. Te-ai străduit prea mult să-i faci pe alţii fericiţi, iar rezultatul final e că toată lumea de pe planetă e nefericită. Fiecare a încercat să-i facă fericiţi pe ceilalţi, dar vezi rezultatul final? Toată lumea e nefericită.
   Eu te învăţ să fii fericit, nu te învăţ să-i faci pe alţii fericiţi. Dacă în fericirea ta există un oarecare adevăr, o oarecare vitalitate, acestea se vor răspândi - îi vor ajuta şi pe alţii să fie fericiţi. Dar nu acesta ar trebui să fie criteriul; nu acesta ar trebui să fie idealul tău în viaţă, încerci să-i faci pe alţii fericiţi, ceilalţi încearcă să vă facă pe tine şi pe alţii fericiţi şi toată lumea e nefericită din cauză că toată lumea se preface.
   Oamenii nu pot fi fericiţi decât într-un singur mod - nu există două moduri: dacă sunt ei înşişi, în mod autentic. Atunci primăvara fericirii începe să curgă; ei prind mai multă viaţă, devin o privelişte încântătoare, o companie încântătoare; devin un cântec, un dans. Dar nu dansează pentru a fi aprobaţi de cineva, nici pentru a fi apreciaţi de cineva; dansează dintr-o fericire care se revarsă, dintr-o bucurie lăuntrică.
   întreaga lume poate fi o lume care dansează, plină de cântece şi de muzică, plină de creativitate şi plină de viaţă şi de râsete. însă strategia fundamentală care a fost urmată până acum trebuie distrusă complet, fără milă.

Introducere ... 9

1. Spune "La revedere!" trecutului ... 15
Ce e adevărata rebeliune? Şi care e diferenţa dintre reacţie şi acţiune în cazul unei fiinţe umane rebele? ... 15
Poţi, te rog, să mai spui câteva lucruri despre violenţă ca expresie a rebeliunii? ... 25
Te-am auzit spunând că e suficient ca noi să fim şi atât, că nu avem nevoie să facem nimic ca să fim în Dumnezeu. Eu simt instinctiv că trebuie să "fac" lucruri ca să simt că valorez ceva, să îmi aduc contribuţia personală, să ofer ceva. Iar tu spui că Dumnezeu e în mine - îmi dau seama că eu caut înăuntrul meu ceva ce îmi spune mie mintea că trebuie să găsesc, conform unui concept primit din exterior. E ca şi cum m-aş uita noaptea într-o fântână. Văd reflecţii şi am impresia că e fundul apei, când de fapt nu e decât suprafaţa ei. Chiar şi când ştiu că tot ce am de făcut e să mă detaşez şi să aştept, în loc să mai caut ceva, eu tot urmăresc să se întâmple ceea ce am eu în minte că trebuie să se întâmple. Te rog să comentezi ... 28
Unul dintre cele mai frumoase şi relaxante spaţii pe care le cunosc e acela al lui "da" şi al acceptării faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi. Ai vrea să vorbeşti despre "da" ca parte a rebeliunii? ... 52

2. înţelegere înseamnă eliberare ... 59
Preoţii, călugăriţele şi rudele care mi-au modelat viaţa sunt acum bătrâni şi ofiliţi. Majoritatea au murit. Pare fără rost rebeliunea împotriva acelor bătrâni nevolnici. Eu nu sunt preotul şi doctrinele. Simt că rebliunea împotriva a orice din afara mea e o pierdere de timp şi că e pur şi simplu irelevant, iar lucrul acesta face situaţia mult mai frustrantă şi mai încurcată. Am impresia că şinele trebuie să fie rebel împotriva sinelui. Accept că nu sinele fundamental - faţa originară - e cel care trebuie să fie rebel, ci şinele instruit, subterfugiul. Dar acela e singurul "sine" pe care îl am sau de care am cunoştinţă şi cu care pot fi rebel. Cum devine rebel subterfugiul împotriva subterfugiului? ... 59
De ce a trebuit, în primul rând, să fie oamenii distraşi de la sinele lor originar? ... 66
Toată viaţa am încercat să mă schimb; dar se pare că nimic nu se schimbă vreodată, rămân acelaşi. Nu există nici o speranţă pentru mine? ... 95
Sunt conştient de nevoia mea de a primi aprobarea şi acceptarea din partea celorlalţi. Nu vreau să fiu condus de nevoia aceasta. Cum se poate rezolva? ... 100
Ori de câte ori, în viaţă, am un acces de nefericire adâncă, vine întotdeauna un moment în care încep să râd de mine, simt libertatea reîntorcându-se şi văd că singura problemă fusese că încetasem să mă mai iubesc. înţelegerea aceasta, în sine, nu e, poate, deosebit de profundă, însă în momentul în care o am, sunt întotdeauna uimit să văd cât de uşor, pen¬tru ce şi cât de mult timp am fost dispus să întorc spatele iubirii faţă de mine însumi. E problema aceasta la rădăcina suferinţei majorităţii oamenilor sau mi se întâmplă numai mie? ... 104

3. Te-ai născut curajos ... 113
Mă simt divizat în două: jumătate din mine tinde spre necunoscut, iar cealaltă jumătate, spre tot ceea ce îmi e familiar din trecutul meu. Când sunt pe punctul de a mă desprinde de ceea ce cred eu că e al meu, mă cuprinde panica - cu toate că tânjesc după necunoscutul despre care vorbeşti. Te rog să-mi dai curajul pentru a face pasul următor ... 113
Renunţarea la lume şi la societate ţine de un spirit rebel? ... 118
Unde s-a produs greşeala? De ce întâmpină oamenii noul cu mare reticenţă şi cu frică, în loc să-l întâmpine cu bucurie nerăbdătoare? ... 129
Uneori, după o experienţă de meditaţie, mă simt extraordinar de bine şi de plin de lumină şi atunci mi-e frică să nu fiu din nou influenţat de oameni, aşa încât să recad în vechea mea minte. Ai putea spune ceva despre energii şi experienţe şi despre modul în care putem merge prin piaţă fără să fim influenţaţi de alţi oameni, care nu au o energie atât de bună? ... 138

4. Croieşte-ţi drumul mergând ... 145
Anarhie nu înseamnă decât absenţa autorităţii, ceea ce e frumos. Dar în limbajul obişnuit, ea are înţelesul de absenţă a disciplinei. De ce confuzia aceasta? Ai putea vorbi despre disciplină, mai ales în relaţie cu rebeliunea? ... 145
Ai spus odată că avem o lume foarte frumoasă, care însă e pe mâinile cui nu trebuie. Aprob lucrul acesta cu toată fiinţa mea. îl simt. Dar cum putem opri acele mâini lacome care torturează natura şi înrobesc fiinţele umane, dacă nu ne luptăm şi nu ne batem? Nu este distrugerea vechiului necesară pentru construirea noului? ... 155
Părinţii mei sunt foarte dezamăgiţi de mine, îşi fac griji încontinuu. Datorită lor am putut eu să fiu aici, şi-atunci cum aş putea să-mi întorc faţa de la ei? Ce le datorez părinţilor mei? ... 163
Când îmi ascult sentimentele, vocea lăuntrică, ele îmi spun să nu fac nimic altceva decât să dorm, să mănânc şi să mă joc pe plajă! Mă tem să-mi urmez sentimentele acestea, deoarece cred că voi ajunge prea slab ca să supravieţuiesc în lumea asta. Mă va proteja existenţa când îmi voi da voie să mă las în voia a ce simt? ... 171

5. Când toate vocile tac ... 179
Care e diferenţa dintre natura umană, instinct şi obicei? Există sau nu vreo cale prin care ele se pot schimba? ... 179
Uneori îmi e greu în lumea asta, fiindcă văd cât de nemiloşi sunt oamenii şi cum se calcă în picioare unii pe alţii. Lucrul acesta mă răneşte foarte tare, uneori chiar şi fizic, şi mă simt vulnerabil ca un copil. Te rog, spune-mi cum să mă descurc în privinţa asta ... 187
Sentimentul că sunt lipsit de valoare încă îmi domină viaţa şi mă agăţ de el atât de strâns, încât începe să mă cuprindă disperarea că n-am să mă mai desprind niciodată de el. Până acum a fost drum lung şi greu ... 195
Cum pot afla care dintre numeroasele voci dinăuntrul meu e aceea care vine din adevăratul meu sine ca să mă ghideze? Cum pot fi sigur că nu vine din inconştient? ... 209

Epilog    211
Cum pot deveni o lumină pentru mine însumi? ... 211

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun