Telefon: 0723 370 540

Vindecă-ţi Viaţa • un ghid în 12 paşi, pentru a aduce iubire, putere şi sens în viaţa ta - Paul Ferrini

Vindecă-ţi Viaţa • un ghid în 12 paşi, pentru a aduce iubire, putere şi sens în viaţa ta - Paul Ferrini

20,00 RON 27,00 RON
Disponibilitate: 2-3 Days
 Nu trebuie să trăieşti în sacrificiu, fără iubire şi sprijin. Această lucrare şi comunitatea din spatele ei te pot ajuta să te deschizi către o viaţă dedicată vindecării autentice şi întăririi sinelui. Poţi învăţa să te iubeşti pe tine însuţi, din i...
Cu TVA: 20,00 RON
Cod produs: carte

 Nu trebuie să trăieşti în sacrificiu, fără iubire şi sprijin. Această lucrare şi comunitatea din spatele ei te pot ajuta să te deschizi către o viaţă dedicată vindecării autentice şi întăririi sinelui. Poţi învăţa să te iubeşti pe tine însuţi, din interior către exterior, şi, astfel, să iniţiezi un proces de dăruire şi de primire, care îţi va transforma viaţa. Poţi pune capăt suferinţei şi te poţi uni cu sentimentul de bucurie. Te poţi exprima cu pasiune şi poţi învăţa să-ţi dezvolţi şi să-ţi exprimi darurile. Poţi învăţa să-ţi imprimi cu iubire experienţele şi să atragi în viaţa ta tot mai multă iubire. Poţi să-ţi îndeplineşti menirea şi să trăieşti alături de partenerul tău de viaţă, într-o relaţie de egalitate şi respect reciproc.
   Toate darurile vieţii şi ale iubirii îţi sunt disponibile. Trebuie doar să faci ceea ce-ţi stă în putere să faci şi să-ţi deschizi inima, spre a le primi. Această carte te va ajuta să începi. Pe tot parcursul acestei călătorii, să ştii că suntem alături de tine, creând spaţiul în care să te vindeci şi să-ţi revendici puterea personală. (Paul Ferrini)

Editura: For You

Autor: Paul Ferrini                

Format:14x20 cm

Număr pagini:240

Greutate: 210 gr.

Anul apariției: 2012

ISBN: 978-973-1701-97-4

Călătoria în lumea de jos

   Să nu-ţi faci iluzii. Ai nevoie de curaj pentru a face călătoria către interiorul tău. În a doua fază ni se cere să ne uităm la rănile provocate de părinţii noştri şi să ne confruntăm cu sentimentele de frică şi de ruşine pe care ni le provoacă. Ni se cere să vedem unde anume în copilărie încep tiparele de trădare de sine şi cum se continuă ele la maturitate, influenţând alegerile pe care le facem în privinţa activităţii şi a relaţiilor noastre. Ni se cere să privim tot scenariul vieţii personale: cum ne-am cedat puterea şi le-am permis celorlalţi să ia decizii în locul nostru, sau cum ne-am asumat rolul îngrijitorului, al celui care controlează, luându-le altora puterea şi asumându-ne sarcina nepotrivită de decide în locul lor.
   Ni se cere să vedem întregul cerc vicios al abuzului - cum victimele devin torţionari, cum ne transformăm în părinţii noştri şi le transmitem şi copiilor noştri rănile primite de la ei. Nu este ceva la care poţi privi cu plăcere. De aceea, majoritatea oamenilor nu pornesc în această călătorie sau, dacă pornesc, fac cale întoarsă. înainte de a vedea lumina de la capătul tunelului.
   Este nevoie de mult curaj, pentru a simţi şi a transforma cea mai profundă rană din interiorul nostru. Nu ai putut face asta în copilărie. Era ceva prea înspăimântător şi copleşitor. Nu aveai tăria şi siguranţa de sine pentru a-i face faţă. Nu aveai sprijinul celorlalţi. A fost o perioadă de singurătate, iar tu ai făcut ceea ce facem cu toţii: ai îngropat rana, ai negat-o, ai ascuns-o şi ai uitat de ea. Nu-i nimic. Ce altceva ai fi putut face?
   Dar chiar dacă ai făcut-o să dispară pentru un timp, aceasta reapare în mod inevitabil. Rana personală şi tiparul de trădare de sine ies la suprafaţă în fiecare relaţie apropiată pe care o ai.
   Copiii tăi, părinţii, fraţii, colegii de serviciu, chiar şi străinii pe care îi întâlneşti pe stradă te fac să ai unele reacţii. Eşti "declanşat", când te aştepţi mai puţin. În pofida efortului tău de a-ţi ascunde sentimentele în spatele unei măşti, mânia (chiar furia) reuşeşte să curgă în afară. Îi poţi abandona pe cei dragi; sau îţi poţi da voie să fii abuzat la nivel emoţional sau fizic. Toate acestea se întâmplă în viaţa ta sau în viaţa unei persoane apropiate. Este ceva obişnuit; dar despre care nimeni nu vrea să vorbească.
   Există o conspiraţie a tăcerii. Nimeni nu vrea să cerceteze până la capăt. Iar după aceea, oamenii se întreabă de ce se duce cineva să-şi cumpere o mitralieră şi împuşcă zece oameni la locul de muncă sau la şcoală, sau îşi ucide soţia şi copiii. Este ceva înfiorător. Dacă nu este conştientizat şi vindecat, cercul vicios al violenţei proliferează.
   Violenţa începe în inimile şi în minţile noastre. Se extinde în exterior, în familie şi în comunităţi. Se epuizează prin intermediul războaielor şi al actelor de genocid. Infuzează conştientul colectiv. Oamenii vor să ucidă şi să extermine ceea ce nu înţeleg şi nu acceptă. Vor să distrugă umbra din ceilalţi. Se demonizează între ei, ca să nu fie nevoiţi să simtă suferinţa provocată de abuzurile lor. Cred că ucid venetici sau diavoli, nu fiinţe umane. Însă, în realitate, ei îşi ucid mamele şi taţii. Îşi ucid copiii. Îşi ucid fraţii şi surorile. Toate acestea pentru că se urăsc pe ei înşişi. Toate doar pentru că nu s-au putut uita cu compasiune la umbra lor. Toate pentru că nu au învăţat să-i ofere iubire copilului rănit din interior.

   Vindecarea copilului rănit

   În a dona fază, învăţăm să ne revendicăm aspectele pe care le-am respins în noi înşine. Vedem ceea ce nu ne place, aspectele de care ne este ruşine. Pentru a vedea ceea ce condamnăm în noi înşine, folosim oglinda pe care ne-o pun la dispoziţie ceilalţi oameni, învăţăm să vedem şi să avem grijă de copilul lăuntric - cel care se simte respins şi nevrednic, cel care simte că nu merită să fie iubit şi nici măcar să respire aerul din jur....

 Odată ce îţi vindeci rana primită de la mamă sau de la tată, nu mai trebuie să te căsătoreşti cu o persoană care să le semene. Dar până când nu-ţi vindeci rana, vei acţiona ca şi când "nevoile mele nu contează", sau "ca să fiu iubit, trebuie să am grijă de ceilalţi" şi te vei căsători de fiecare dată cu cineva care seamănă leit cu mama sau cu tatăl tău. De aceea, după ce divorţezi te recăsătoreşti cu cineva care seamănă cu fostul soţ sau cu fosta soţie. Te căsătoreşti cu încă o versiune a lui "mami" sau a lui "tati", deoarece nu ţi-ai vindecat rana şi nu ţi-ai schimbat convingerea fundamentală căreia i-a dat naştere.
   Fireşte că există la fel de multe convingeri fundamentale, pe câte răni profunde există. Iată câteva convingeri pe care s-ar putea să le recunoşti:
   - Nimic din ceea ce fac nu este suficient de bun.
   - Eu am greşit. Este vina mea.
   - Sunt un om rău sau imoral (dacă nu eram, nu aş fi fost bătut/abuzat sexual).
   - Dacă cer să mi se dea ce am nevoie, voi fi abandonat.
   - Dacă sunt puternic, nu voi fi iubit. Trebuie să încerc să nu mă dau mare şi să stau la locul meu.
   - Sunt un ratat. Nu voi face niciodată ceva important în viaţă.
   - Sunt prost. Alţii sunt mai deştepţi decât mine.
   - Ca să fiu iubit, trebuie să fiu mai deştept decât ceilalţi.
   - Trebuie să fiu flexibil. Nu mă va iubi nimeni dacă sunt gras.
   - Sunt slab sau bolnăvicios. Dacă mă vindec, nu mă va iubi nimeni.
   - Lumea este un loc periculos. Dacă îmi asum vreun risc, voi fi rănit.
   - Eu îi ajut pe ceilalţi, dar pe mine nu mă ajută nimeni.
   - Nu mă descurc de unul singur. Trebuie ca cineva să facă lucrurile în locul meu.
   - Trebuie să fac eu totul. Nimeni nu mă poate ajuta.
   - Ideile/părerile mele nu contează.
   - Atunci când am încredere în univers, primesc lovituri din toate părţile.
   - Trebuie să fiu tăcut/invizibil. Dacă mă fac văzut sau auzit, voi fi respins.
   Pe măsură ce parcurgi lista de mai sus, te poţi gândi la alte convingeri pe care ţi le-ai format de mic. Fă-ţi câteva notiţe în jurnal despre aceste convingeri. Este posibil să-ţi dirijeze viaţa la un nivel subconştient. Este foarte important să devii conştient de ele.

   Tipare de comportament reactiv

   Tiparul tău reactiv este, de obicei, declanşat de oamenii care îţi confirmă convingerea fundamentală pe care o ai despre tine însuţi. De exemplu, dacă eşti de părere că: "Trebuie să fiu slab ca să primesc dragoste şi atenţie", iar cineva îţi spune: "Eşti cam plinuţ", este foarte probabil să ai o reacţie negativă. Ruşinea de a avea prea multe kilograme în plus şi frica de a fi respins ies la suprafaţă. Crezi că trebuie să fii suplu ca să fii iubit şi, de aceea, în ochii tăi, cel care îţi spune că nu eşti crede că eşti urât şi dezagreabil, chiar dacă nu este ceea ce încerca să-ţi spună. Pe de altă parte, poate că acea persoană chiar te judecă, pentru că împărtăşeşte aceeaşi convingere fundamentală şi o proiectează asupra ta. Acest lucru se întâmplă foarte des.
   Cu toate acestea, chiar dacă o proiectează asupra ta, nu este responsabilă pentru suferinţa cu care te confrunţi. O aveai deja în momentul în care v-aţi întâlnit. Judecata/abuzul acelui om nu face decât să-ţi dea ocazia să-ţi observi rana cea mai profundă şi convingerea fundamentală şi să începi să te vindeci.
   Iată un alt exemplu. Să spunem că părinţii tăi sunt profesori universitari şi pun valoare pe logică şi pe inteligenţa emisferei stângi a creierului.


Introducere ... 146

1. Iubeşte-te pe tine însuţi ... 152
2. Fii tu însuţi ... l6l
3. Fii responsabil ... 169
4. Fii sincer ... 178
5. Fă ceea ce spui ... 189
6. Urmează-ţi inima ... 199
7. Fii senin ... 207
8. Rămâi prezent ... 214

Anexe ... 221
Despre autor ... 227

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun