Telefon: 0723 370 540

Vise Curajoase • cum visează şamanii, lumea întru fiinţare – Alberto Villoldo

Vise Curajoase • cum visează şamanii, lumea întru fiinţare – Alberto Villoldo

25,00 RON 33,00 RON
Disponibilitate: În Stoc
Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Vise curajoase ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de ...
Cu TVA: 25,00 RON
Cod produs: carte

Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Vise curajoase ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului. Alberto Villoldo ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.
 
Editura: For You

Autor: Alberto Villoldo
Titlu original: Courageous Dreaming – How Shamans Dream the World into Being
Traducător: Laura Cristiana
Greutate: 0.260 kg
Format: 14x20cm
 

pag. 31-32


   ...se schimbă circumstanţele. Mai mult, visând curajos - adică, trăind o viaţă care este în concordanţă cu dorinţa sufletului vostru de a avea pace, sens şi fericire - veţi vedea că începeţi să vă simţiţi bucuroşi şi împliniţi, indiferent ce se întâmplă în jurul vostru. Nu vă veţi mai simţi blocaţi în tot acel coşmar.

       Coşmarurile noastre personale

   Cu toţii ne-am născut cu două grămezi de valize pe care le cărăm după noi: bagajul nostru psihologic şi bagajul nostru genetic. Ambele moşteniri sunt răspunzătoare pentru scenariile coşmarurilor noastre personale. Chestiunile psihologice sunt ţesute în poveştile pe care le spunem despre viaţa noastră şi pe care le analizăm pe canapeaua terapeutului: mama era prea pretenţioasă, respectul nostru de sine a avut de suferit, nu am avut niciodată încredere în noi înşine şi suntem incapabili să fim cinstiţi în relaţii, sau să perseverăm în obiectivele noastre. Aceste poveşti au un impact şi asupra Câmpului nostru Energetic de Lumină (CEL) - Corpul de Lumină care ne cuprinde corpul fizic, ca şi cum ar fi o a doua piele. De fapt, şamanii le văd ca pe probleme karmice, pe care, din punct de vedere energetic, le per¬cep ca pe nişte amprente întunecate în CEL.
   CEL organizează corpul în acelaşi mod în care câmpurile energetice ale unui magnet organizează pilitura de fier aflată pe o bucată de sticlă. însă CEL vă informează şi gândurile, sentimentele şi comportamentele; la rândul lor, acestea stabilesc de cine o să fiţi atraşi, cu cine o să vă logodiţi şi o să vă căsătoriţi. în sfârşit, informaţia codificată în CEL este cea care vă predispune să aveţi un anumit loc de muncă şi un anumit fel de şef - şi care determină temele ce vor apărea în relaţia voastră cu partenerul.
   CEL este instrumentul prin care visaţi lumea întru fiinţare. El este compus din lumină şi vibraţie, astfel că ceea ce lăsaţi să vibreze în CEL este ceea ce creaţi în lume. Incapacitatea voastră de a vă ierta mama şi de a merge mai departe face un semn în CEL, care rămâne acolo şi după ce corpul fizic moare, astfel că este purtat în viaţa următoare. Rana aceasta vă va atrage către părinţii prin care vă veţi naşte, pentru a materializa familia care să vă permită oportunitatea de a vă vindeca de acea karma. Dacă nu profitaţi de oportunitate şi, în loc de asta, alegeţi să rămâneţi blocaţi în aceeaşi credinţă veche, că Mama mi-a distrus viaţa, sau că Barza nu m-a adus în casa care trebuia, rana rămâne nevindecată, iar voi sfârşiţi prin a avea motivele pentru care nu puteţi să aveţi ce doriţi şi coşmarul vostru continuă (psihologii numesc asta "constrângerea repetiţiei'')- Puteţi să hotărâţi să profitaţi de oportunitatea de a vă vindeca, sau puteţi să rămâneţi blocaţi în acelaşi vechi coşmar.
   Şamanii vindecă rănile karmice, folosind tehnici specializate, prin care lucrează cu energia pentru a curăţa amprentele întunecate din CEL, deoarece ele conţin informaţii care vor duce la boală. Am ajuns să înţeleg că ADN-ul este maşinăria care creează corpul, producând proteine, iar CEL este programul care îi dă instrucţiuni sistemului. Atunci când curăţăm CEL, nu mai suntem blestemaţi să retrăim bolile părinţilor noştri sau să purtăm vechiul bagaj karmic, viaţă după viaţă. Nu mai cărăm după noi lanţurile propriilor noastre poveşti. (Un şaman poate să cureţe amprenta unei răni karmice din CEL, folosind "procesul de Iluminare", pe care l-am descris detaliat în cartea mea anterioară, Şaman, vindecător, înţelept.")
   O rană din corpul nostru energetic poate să apară şi în corpul nostru fizic, la nivelul organelor şi al sistemelor. Ea ne va informa chiar şi ADN-ul, creând o moştenire genetică pentru copiii noştri. Cu toţii purtăm gene care ne predispun la o varietate...


pag. 166-167

   Adoptaţi lipsa de critică şi transparenţa

   Atunci când suntem atenţi la cum acţionăm într-o situaţie dată, putem să lăsăm deoparte poveştile care ne blochează în judecăţi de genul: E clar că nu merit să fiu iubit, dacă pot să mă comport în halul ăsta, sau: E o persoană rea, dacă a putut să se poarte aşa cu mine.
   Desigur că există situaţii urâte, care provoacă oamenilor durere, dar putem să tragem doar concluzia că sunt oribile, fără a ne grăbi să judecăm victimele, salvatorii şi agresorii. Practica lipsei de critică ne permite să vedem tabloul întreg - inclusiv frica agresorului, care îi stimulează comportamentul agresiv şi ofensiv; lipsa de curaj a victimei, dar şi complicitatea ei la menţinerea situaţiei, precum şi concentrarea salvatorului pe sine însuşi şi pe nevoia sa de a fi eroul justiţiar. A practica adevărul înseamnă a încetini ritmul, a face un pas în spate şi a privi la o situaţie din toate unghiurile, pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă, fără a avea vederea înceţoşată de presupuneri personale.
   în iudaism (şi în creştinismul timpuriu) există un păcat cunoscut sub denumirea de loshon hora, care se referă la a bârfi. Loshon hora spune că a vorbi negativ despre cineva, fără niciun scop constructiv, este echivalent cu a blestema, iar a asculta o bârfă este la fel de rău ca şi a o răspândi, fiindcă participi la ea în mod activ. Tot după legea iudaică, trebuie să spui adevărul despre cineva - chiar dacă acesta se întâmplă să fie ceva urât sau dureros - pentru a împiedica rănirea unei persoane nevinovate, într-un astfel de caz, este important să spui numai faptele, fără a le judeca - căci judecata poate să o facă numai Dumnezeu. Dacă nu poţi împiedica rănirea persoanei, cel mai bine e să taci şi să nu vorbeşti de rău pe nimeni, oricât de mare ar fi tentaţia.
   După ce vedeţi tabloul în întregime şi vă amintiţi că fie¬care îşi are propria călătorie de maturizare spirituală, este mai uşor să renunţaţi la nevoia de a-i judeca pe toţi şi toate. Atunci, puteţi să practicaţi adevărul şi să fiţi cine sunteţi cu adevărat: cinstiţi faţă de valorile voastre şi acţionând cu integritate şi curaj.
   La fel, practica transparenţei înseamnă să permiteţi să fiţi văzuţi de alţii aşa cum sunteţi cu adevărat, fără să ascundeţi ceva. în acest sens, nu demult, mă uitam la un program de ştiri, la o expertă în politică pe care o sunase o ascultătoare, ca să o roage să-şi îmblânzească remarcile caustice la adresa unui duşman politic. Ascunzându-se în spatele unor ochelari de soare mari şi vânturându-şi părul tot timpul, experta a întrerupt-o pe ascultătoare cu comentariile ei sarcastice şi a încercat, cu agresivitate, să schimbe subiectul. Cu toate încercările de a părea nonşalantă, limbajul ei corporal şi eforturile de a deturna atitudinile critice nu lăsau loc la nicio îndoială că se simţea nesigură şi expusă.
   Este ciudat, dar cu cât încercăm mai mult să ne ascundem defectele şi nesiguranţa, cu atât acestea sunt mai vizibile pentru alţii. Ne place să credem că putem să jucăm suficient de bine, încât să păcălim pe toată lumea, inclusiv pe noi înşine - dar eşuăm mizerabil şi suferim încă şi mai mult, în timp ce continuăm să ne amăgim.
   Atunci când aveţi curaj, puteţi să practicaţi transparenţa. Puteţi să renunţaţi la încercările de a părea puternici, cu influenţă, smeriţi sau înţelepţi - puteţi să fiţi, pur şi simplu, cine sunteţi, fără niciun fel de măşti care să ascundă de ceilalţi, ceea ce sunteţi cu adevărat. Daţi perdelele la o parte, lăsaţi realitatea să strălucească şi simţiţi-vă la fel de mândri de eşecurile şi slăbiciunile voastre, pe cât sunteţi de forţa şi de puterea voastră. Nu trebuie să vă fie teamă să-i lăsaţi pe oameni să vă vadă latura umană, pentru că, la fel ca oricine altcineva, nici voi nu vă puteţi abţine să acţionaţi uneori prosteşte, cu lăcomie, cu egoism, să fiţi insensibili sau înfricoşaţi. Dar a fi transparenţi mai înseamnă şi...


pag. 205-206


   ...trebui să faceţi, ci şi să o faceţi efectiv. E posibil ca însuşi faptul de a vă da seama ce anume trebuie să faceţi poate fi ceva greu de abordat, atunci când sunteţi prinşi într-un coşmar mental din conştiinţa jaguarului. Renunţaţi la resentimente, critici şi indignare şi apoi întrebaţi-vă: "Cum pot să respect valorile acestei persoane - şi pe ale mele - în acelaşi timp?" Astfel, veţi putea lăsa deoparte credinţele distorsionate care duc la conflicte, la durere şi la resentimente şi să vă avântaţi în conştiinţa păsării colibri. Simbolul păsării colibri este important, deoarece această pasăre micuţă şi curajoasă se hrăneşte numai cu nectar - şi nu cu amărăciune, cu contradicţii sau cu discordie.
   Atunci când avem curaj moral, ne asumăm personal responsabilitatea pentru acţiunile noastre, în loc să ne prefacem doar. Le spunem altora că ne pare rău, chiar dacă credem că am avut dreptate. Ştim că o scuză nu înseamnă: Eu sunt băiatul rău şi am făcut ceva rău, ci: Sunt alături de tine, întrucât văd că suferi. Atunci când avem curaj moral, ne oferim să aducem alinare, în orice rol pe care l-am jucat în suferinţa altcuiva. Nu ne apărăm acţiunile, spunând: "Ei bine, am făcut asta, dar ceea ce ai făcut tu a fost încă şi mai rău", sau: "Nu e problema mea, că te-a supărat gestul meu". Curajul moral ne permite să facem pace cu noi înşine - şi cu alţii.
   Atunci când avem curaj emoţional, suntem curajoşi în relaţiile noastre intime. Reţineţi că toţi partenerii din relaţiile de dragoste pe care i-am avut au venit ca să ne ajute să ne vindecăm şi să evoluăm. Atunci când ne înfuriau şi ne făceau să ne simţim ofensaţi, ei doar îşi făceau treaba, în scenariul poveştii pe care o scriseserăm împreună.
   Mult prea adesea ne transformăm partenerii de iubire în duşmani intimi, pe care îi facem răspunzători de nefericirea şi de eşecurile noastre. Cei mai mulţi experţi sunt de acord că e nevoie de aproximativ 24 de luni, pentru ca iubirea romantică să se sfârşească, iar raiul să se transforme în iad. Curajul emoţional ne cere să ne înălţăm în iubire - nu să decâdem, devenind autorii unei poveşti eroice, în care încetăm să mai căutăm următorul partener "potrivit" şi evoluăm, astfel încât devenim noi înşine acel partener. Tipul acesta de curaj înseamnă că nu schimbăm partenerul, ci schimbăm scenariul relaţiei.
   Atunci când găsiţi curajul moral de a renunţa la o poziţie defensivă, să nu aşteptaţi o iertare şi o eliberare instantanee şi să nu insistaţi ca cealaltă persoană să fie de acord cu noua voastră poveste. Nu uitaţi că şi asta e tot o poveste. Pur şi simplu, ţineţi-vă de jurământul vostru de a deveni povestitorul şi feriţi-vă să cădeţi înapoi în poziţia în care voi sunteţi adevărata victimă - şi nu celălalt.
   Este interesant că, după o aventură extraconjugală, partenerul care şi-a trădat promisiunea de a fi credincios va fi adesea plin de remuşcări şi-şi va trata iubitul sau iubita cu mare tandreţe, pentru ca apoi să devină ofensat, pentru că nu a fost încă iertat. Exasperat, va vrea să ştie când n-o să mai doarmă în altă cameră şi când partenerul sau partenera o să aibă din nou încredere în el/ea, ca şi cum acesta ar trebui să accepte un orar al mâniei şi să spună: "Ei bine, de la data de 15, luna următoare, o să-ţi ofer din nou iubirea şi încrederea mea, totală şi fără nicio rezervă. Cred că e o sentinţă dreaptă pentru fapta ta, ce zici?".
   Desigur, în cazul curajului moral, şi partenerul care a fost înşelat trebuie să înceapă să se elibereze de resentimente, în loc să rămână blocat în povestea legată de trădare. Durerea, supărarea şi neîncrederea sunt emoţii minunate pentru a-i trezi compasiunea - dar dacă se agaţă de ele, acestea vor deveni răni psihice, care îl vor condamna să creeze din nou situaţii ce îi oglindesc durerea, supărarea sau neîncrederea.

Introducere: Curajul de a visa ... 6

       PARTEA I: DE LA COŞMAR LA VIS ... 25

Capitolul unu: Cum să scăpăm de coşmar ... 26
Capitolul doi: Scenariile coşmarurilor noastre ... 48
Capitolul trei: Trezirea în vremea visului ... 75
Capitolul patru: Conştiinţa, realitatea şi cele patru niveluri de percepţie ... 94
Capitolul cinci: Patru tipuri de curaj ... 112

       PARTEA II: DE LA VISAT LA ACŢIUNEA CURAJOASĂ ... 135

Capitolul şase: Curajul ca acţiune ... 136
Capitolul şapte: Practicaţi adevărul ... 163
Capitolul opt: Faceţi curăţenie în râul vieţii voastre ... 187
Capitolul nouă: Fiţi gata să muriţi în orice clipă ... 209

Postfaţă ... 226
Mulţumiri ... 227
Despre autor ... 228

Spune-ţi opinia

Notă: Codul HTML este citit ca şi text!
Nota: Rău           Bun